Anul nou semne bune are: mă căsătoresc

Prietenul meu de-o viață, Andrei, s-a decis să pună burlăcia în cui și să se însoare. Era convins că Andreea este jumătatea lui și se temea să nu o piardă. Cred că v-ați dat seama și voi că unul dintre motivele pentru care avea această convingere era faptul că, printr-o fericită coincidență, îi chema la fel: Andrei și Andreea. Adevărul este că Andreea era unsă cu toate alifiile, știa exact cum să-l ia pe Andrei, ca să-l convingă că orice idee de-a ei era, de fapt, a lui. Așa ajunsese Andrei să fie convins că trebuie să se însoare. Andreea a fost extraordinar de abilă. I-a sugerat lui Andrei să-și organizeze o petrecere a burlacilor, să se simtă bine cu prietenii lui, pentru că știa foarte bine că, după nuntă, o să strângă lațul în jurul gâtului soțului ei. Andrei a fost în culmea fericirii. — Ai văzut ce grijulie e Andreea? S-a gândit mai întâi la mine, a vrut să mă simt bine, să petrec cu prietenii mei, iar ea nici n-are de gând să-și organizeze o petrecere. ți-am spus eu, aș fi fost un imbecil s-o pierd. O altă ocazie ca asta nu mi se mai ivea a doua oară în viață.

Voi nu-l cunoașteți pe Andrei și nu vă puteți da seama ce aberant poate fi să auzi așa ceva din gura lui. Andrei a fost cel mai înrăit burlac pe care l-am cunoscut vreodată, iar teoria lui despre femei… nici n-ați vrea s-o știți, credeți-mă. Mă uitam la el și nu-mi venea să-mi cred ochilor și urechilor. Era orb și surd de iubire. O să spuneți, probabil, că și-a găsit nașul. Da, exact asta se întâmplase. Andreea avea să le răzbune pe toate fostele iubite ale lui Andrei, cărora el nu le mai știa nici numărul, nici numele.

Așadar, am fost somat să mă ocup de petrecerea lui. Ca să fiu convins că scăpăm de ochiul vigilent al Andreei, am ales să plecăm la munte, în locul unde ne petreceam câte o parte din vacanță în fiecare an. Am știut că ei nu i-a surâs deloc ideea, fiindcă mi-a aruncat o privire extrem de sugestivă, dar n-a protestat. In definitiv, era ultima ocazie a lui Andrei să se simtă liber. De fapt, ce prostii spun eu? Andrei nu mai era de mult liber, nici nu era nevoie să fie Andreea de față, pentru că el se controla singur și nu ar fi făcut pentru nimic în lume ceva care s-o supere pe ea. Încă de când se cunoscuseră, Andreea îi spusese că nimic nu o supără și o întristează mai mult decât minciuna, așa că Andrei îi spunea absolut tot, exact ca atunci când te duci la spovedanie. Deșteaptă femeie, ce să zic! Îmi părea îngrozitor de rău că îl pierdeam pe Andrei, pentru că știam că aveam să ne vedem foarte rar de atunci înainte, dar n-am vrut să fac pe avocatul diavolului și să încerc să-i deschid ochii. și dacă aș fi făcut asta tot îl pierdeam.

Am apelat la toate cunoștințele mele și am încercat să-i fac o petrecere de neuitat. I-am sunat pe toți prietenii noștri și am reușit să-i conving să vină. Am exclus de la bun început prezența femeilor, pentru că știam că oricum nu-și avea rostul. De ce să-i pun lui Andrei pe umeri o asemenea povară? Andreea l-ar fi putut bănui atunci de orice și i-aș fi făcut viața un calvar. Cum mai toți prietenii noștri erau deja însurați, absența fetelor a fost inspirată. Niciunul nu voia să aibă probleme, nu-și doreau decât să se distreze liberi preț de câteva ore și să-l încurajeze pe unul dintre prietenii lor. Am închiriat un autocar și am plecat. Eram așteptați la hotel la prânz, cu bucate din belșug, după care urma o plimbare cu săniile și, la întoarcere, un vin fiert.

Petrecerea urma să dureze trei zile, așa primisem instrucțiuni de la Andreea. Ei cred că i s-a părut foarte mult, dar n-a comentat. L-a condus pe Andrei la autocar într-o ținută extrem de lejeră și transparentă, dar cu o atitudine foarte fermă, care ne-a dat clar de înțeles că ea era șeful acasă, deși Andrei era șeful ei la birou.

De îndată ce ne-am urcat în autocar, băieții s-au relaxat, au început să spună bancuri, să râdă din orice prostie, s-au scos sticluțele ascunse cu dibăcie de soții și a început cheful. Era prima oară când ne întâlneam în formație completă după multă vreme și chiar mi se păreau neschimbați. Toți scăpaseră de inhibiții și-și dăduseră frâu liber. Când am ajuns la munte, am fost întâmpinați cu pâine și sare chiar de directorul hotelului, care mă cunoștea bine și căruia îi făcusem multe servicii de-a lungul vremii. Deși erau destui turiști, ne-a pus la dispoziție două etaje și ne-a spus că-i putem cere orice. Unii dintre băieți erau deja bine dispuși după drum, au mâncat cât au putut și s-au risipit prin camere.

— După un somn de frumusețe, o să fim ca noi, mi-a spus Vladi și a dispărut.

I-am lăsat să-și facă somnul de recuperare și m-am dus să mă plimb. Orașul era aproape pustiu la ora aceea, era ora de masă și de odihnă pentru turiști. Am remarcat însă o tânără, știu și eu, de vreo 30 de ani, care mergea derutată pe stradă și părea că i s-a întâmplat ceva. N-am îndrăznit să mă bag și s-q întreb ce avea, nu-mi stă în obicei. In general, mă consider un bărbat discret și am trecut de mult de perioada agățatului pe stradă.

Am urmărit-o doar de la distanță și, după mai bine de o oră în care a rătăcit pe străzi, am văzut-o intrând în hotelul nostru. Am aflat imediat cine era și la ce cameră stătea. Una din cameriste a avut grijă să mă informeze că a auzit-o certându-se cu soțul ei la telefon și părea să fie vorba de divorț și de o amantă.

Am văzut-o ducându-se la bar și cerând ceva de băut, deși nu era deloc o oră potrivită pentru asta. Atunci, m-am decis să mă apropii și să stau de vorbă cu ea. Am întrebat-o dacă pot să mă așez lângă ea și dacă îi pot oferi ceva de băut.

— Sunt o femeie căsătorită, domnule. Nu sunt obișnuită să fiu agățată în barurile hotelurilor.

— Îmi cer scuze, doamnă, dar nu aveam această intenție, voiam doar să vă țin de urât câteva clipe și să beau și eu ceva. Dacă vă deranjez, mă retrag.

S-a întors spre mine și abia atunci am remarcat cât era de frumoasă și de delicată. Părea desprinsă dintr-un tablou cu îngeri.

— Îmi cer scuze că am fost atât de bădărană, de obicei nu reacționez atât de urât. Sunt prost dispusă și voiam să fiu singură. Păreți un om de treabă, puteți să-mi țineți de urât, poate chiar am nevoie de companie.

Am băut câteva pahare, fără să vorbim prea multe, și pe urmă am condus-o până în fața camerei și mi-am luat rămas-bun.

— Credeți că sunt frumoasă? m-a întrebat înainte să intre.

— Sunteți o femeie foarte specială, doamnă, frumusețea dumneavoastră are ceva special. Da, sunteți frumoasă.

— Mulțumesc!

A intrat. În seara aceea aveam program de voie cu băieții, aveam de gând să jucăm biliard, ca pe vremuri. Am mâncat ceva în grabă și ne-am dus în sălile de biliard, unde urma să fim singuri. La una din mese am văzut-o pe doamna de mai devreme, unul din prietenii mei se străduia s-o învețe cum să lovească bila cu tacul. Părea mai bine dispusă și mai luminoasă, așa că m-am apropiat, am salutat-o și mi-am oferit serviciile de profesor de biliard. Am râs și am glumit toată seara, iar băieții au plăcut-o foarte mult. Era plină de viață, avea simțul umorului, era o prezență agreabilă.

Spre miezul nopții, am condus-o până în fața ușii camerei ei și m-am întors la băieți, care dăduseră drumul la bancuri și vorbe fără perdea. Am stat acolo până spre dimineață, băusem destul de mult, dar eram perfect lucid și nu știu ce mi-a venit, dar m-am dus până la ușa camerei ei. Era întredeschisă, și asta m-a cam pus pe gânduri. Am intrat și am găsit-o inconștientă, căzută lângă pat, iar lângă ea era un tub de antidepresive, în care nu mai era nicio pastilă. M-am dus în grabă la unul dintre prietenii mei care e medic și l-am dus să vadă despre ce e vorba.

— O tentativă de sinucidere, bănuiesc. O ducem la spital, i se fac spălături și cred că scapă.

— Aș prefera s-o ducem la tine la clinică, doar ai tot ce-ți trebuie acolo. Nu e cazul să facem tam-tam.

— O cunoști? Putem avea încredere în ea? N-am chef să-mi pierd licența pentru că n-am anunțat Procuratura.

— O cunosc, cred că a fost… era disperată și, probabil, n-a mai judecat limpede. Trebuie să-i mai acordăm o șansă.

— Cum zici tu, dar ai grijă, te-am avertizat! La o adică, dau vina pe tine, să știi!

— Tot laș ai rămas!

— Am o familie de întreținut! Ne-am dat însă seama că era cam departe să mergem la clinica lui, așa că a sunat la spitalul din localitate, s-a recomandat și a spus că are nevoie de o sală, pentru o intervenție de urgență, un accident nefericit. S-a purtat exemplar și, în câteva ore, „prietena” mea era din nou printre noi. M-a implorat s-o iert pentru că m-a pus într-o situație atât de neplăcută, dar era la capătul puterilor și i s-a părut că asta era singura soluție la problemele ei.

— Acum, cred că ai putea să-mi spui, totuși, și mie despre ce e vorba.

— Mi-e și rușine. Ai să mă crezi o gâscă proastă, un personaj demn de Caragiale.

— N-are importanță ce părere o să am eu despre tine, important este să-ți descarci sufletul acum.

— Ca atunci când te duci la preot?

— Sau ca atunci când te duci la psiholog.

A tăcut o vreme, probabil își făcea curaj, după care a început să-mi povestească viața ei. Soțul ei a fost primul om, sau cel puțin așa a crezut ea, care a iubit-o cu adevărat, primul om care a iubit-o dezinteresat, cu bune și rele. Numai că ea este o ființă insuportabilă și, curând, el s-a plictisit și și-a găsit altă femeie. Ea nu și-a dat seama de la început, dar, după ce soțul ei a devenit tot mai distant cu ea, a înțeles că între ei s-a strecurat altă femeie.

A pus pe urmele lui un detectiv, care i-a confirmat foarte repede, cu dovezi palpabile, fotografii și imagini video, că soțul o înșală cu o colegă de serviciu, mai exact cu subalterna lui, o fată foarte tânără și frumoasă. Într-o seară, când el a întârziat foarte mult, ea l-a întrebat de unde vine, iar el i-a spus, fără nicio jenă: „De la iubita mea, care cât de curând îmi va fi soție”. Atunci, pe ea a apucat-o disperarea, a căzut în genunchi în fața lui și l-a implorat să n-o părăsească, pentru că nu poate trăi fără el. „Tu n-ai niciun pic de demnitate?”, a întrebat-o el indiferent. „Vreau să divorțăm, pentru că ceea ce avem noi nu se poate chema căsnicie. Fiecare are viața lui, trăirile lui, nu ne leagă absolut nimic, Narcisa.” Ea i-a spus că nu vrea să divorțeze, dar el i-a râs în nas și i-a spus că, în ziua de azi, divorțul e o joacă.

— La început, m-am gândit s-o omor pe ea, s-o lovesc întâmplător cu mașina. Ea circulă cu bicicleta, n-ar fi fost foarte greu. M-am gândit însă că aș putea ajunge la închisoare, iar el și-ar găsi, fără doar și poate, alta. Pe urmă, m-am gândit să mă duc să stau de vorbă cu ea. Am sunat-o și a venit. Culmea este că mi-a plăcut de ea. E o fată cumsecade, frumoasă și inteligentă. și îl iubește foarte mult, da, e îndrăgostită de el. Așa că, în cele din urmă, cea mai bună soluție mi s-a părut să dispar eu din viața lui și am ales o metodă radicală. știu că e o prostie și că numai adolescenții fac așa ceva. Dar, dacă el mă părăsește, rămân absolut singură și nu mai pot suporta singurătatea. Nu am pe nimeni în care să pot avea încredere.

— În afară de mine, am adăugat eu. S-a uitat la mine câteva clipe și a zâmbit.

— Ai dreptate, fără ca măcar să știi cine sunt, mi-ai salvat viața, cu toată discreția posibilă. De ce ai făcut asta?

— Pentru că ești o femeie frumoasă și vreau să-ți stârnesc interesul, vreau să-ți cuceresc inima.

— Glumești!

— Nu glumesc deloc!

— Nici nu mă cunoști, habar n-ai ce ființă imposibilă pot fi. Poate am să-ți distrug viața, poate ai să regreți că nu m-ai lăsat să mor.

— Mă îndoiesc profund. Ai o părere foarte proastă despre tine și nu înțeleg de ce, dar am să fac tot posibilul să remediez acest lucru. Vreau să risc să te cunosc cât se poate de bine. și mai vreau să fiu lângă tine când ai să depui cererea de divorț.

— Vorbești serios? Să divorțez eu?

— Cred că ai motive foarte întemeiate. Am un prieten avocat, îl lăsăm pe el să te reprezinte, n-are rost să te prezinți la tribunal și am să-i spun să-l jupoaie pe soțul tău de tot ce poate.

— Nu vreau nimic de la el. Vreau doar să plece din casă, e casa părinților mei.

— Foarte bine! Să fie cum spui tu, dar lasă-l măcar să plătească cheltuielile de judecată. Fă-mi și mie o plăcere!

Petrecerea burlacilor s-a încheiat pentru mine mult mai repede decât mă așteptam, dar știți ceva? N-am regretat nicio clipă. Femeia pe care am cunoscut-o merita toată osteneala. Am fost împreună la nunta lui Andrei și am constatat că Narcisa, iubita mea, era verișoară primară cu mireasa.

Ce mică e lumea! O auzisem pe Andreea povestind uneori despre o verișoară de-a ei care are multe de tras de pe urma soțului, dar nu mi-am imaginat niciodată că am să ajung să mă însor cu această femeie. Da, ați înțeles bine, la sfârșitul acestei luni. M-am decis să pun și eu în cui burlăcia.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE