Aceştia au studiat două grupuri de nou-născuţi. În primul grup, bebeluşii au auzit vorbindu-se în jurul lor doar limba engleză, încă din stadiul intrauterin, în timp ce bebeluşii din al doilea grup au auzit în acelaşi timp vorbindu-se limbile engleză şi tagalog, vorbită în Filipine.
Pentru a determina preferinţa bebeluşilor pentru una dintre limbi, cercetătorii au studiat reflexul de sucţiune al acestora, care, atunci când devine mai puternic, semnifică un interes mai mare al bebeluşului pentru un anumit stimul.
În cadrul primului test, bebeluşii au ascultat timp de 10 minute discursuri alternând la fiecare minut între engleză şi tagalog. Bebeluşii care au ascultat doar cuvinte în limba engleză înainte de naştere „prezentau un reflex de sucţiune mai puternic” atunci când se vorbea în engleză în jurul lor, comparativ cu momentele în care se vorbea în limba tagalog. Cei care au auzit ambele limbi înainte de a se naşte nu au manifestat nici o preferinţă.
„Acest test ne face să credem că bebeluşii bilingvi, ca şi cei care nu sunt bilingvi, sunt capabili să facă diferenţa între două limbi străine”, au scris autorii acestui studiu, care consideră că există un anumit mecanism, funcţional chiar din primele momente de viaţă, care îi ajută pe bebeluşii bilingvi să nu confunde cele două limbaje – condiţie esenţială pentru a deveni bilingv.