Care sunt speciile de peşte care acumulează cel mai mult mercur

Care sunt riscurile cantităților mari de mercur din pește

Mercurul este un metal greu care se găsește în mod natural în mediu, dar concentrațiile sale au crescut semnificativ din cauza activităților umane, precum arderea combustibililor fosili, mineritul sau unele procese industriale.

În mediul acvatic, mercurul suferă transformări chimice, cea mai importantă fiind transformarea în metilmercur. Aceasta este forma cea mai toxică și, în același timp, cea care se acumulează cel mai ușor în organismele vii.

Pentru organismul uman, mercurul, în special sub formă de metilmercur, este periculos deoarece afectează sistemul nervos. Expunerea îndelungată, la cantități mari poate duce la tulburări de memorie, probleme de concentrare, tremur, slăbiciune musculară și, în cazuri severe, la afectarea coordonării și a vorbirii.

La femeile însărcinate, mercurul este deosebit de riscant, deoarece poate traversa placenta și poate afecta dezvoltarea creierului fătului, ducând la întârzieri cognitive și motorii. De asemenea, sugarii și copiii mici sunt mai vulnerabili, deoarece sistemul lor nervos este în plină dezvoltare. Studiile arată că efectele intoxicației cu metilmercur includ, în cazurile severe, paralizie cerebrală, orbire, surditate, afectare a funcției mentale, afectare a funcției pulmonare, probleme de creștere.

Nivelurile de mercur pot crește treptat și la adulți, devenind în cele din urmă dăunătoare sănătății. Nivelurile ridicate de mercur pot provoca leziuni permanente rinichilor și creierului.

Mercurul este eliminat în mod natural din organism, dar poate dura câteva luni până când acesta este eliminat. Din acest motiv, femeile care intenționează să rămână însărcinate ar trebui să înceapă să evite peștele care are un conținut mai ridicat de mercur înainte de a rămâne însărcinate, arată verywellfit.com.

Totuși, este important de subliniat că peștele și fructele de mare au și beneficii nutriționale importante, fiind surse excelente de proteine de calitate, acizi grași omega-3, iod, seleniu și vitamina D. Problema nu este consumul de pește în sine, ci alegerea tipurilor potrivite și a frecvenței de consum. Organizațiile de sănătate recomandă, în general, consumul regulat de pești cu conținut scăzut de mercur, de 2-3 ori pe săptămână, și limitarea sau evitarea speciilor mari prădătoare.

Cum ajunge mercurul în pește și fructe de mare

Metilmercurul este absorbit de organismele mici, precum planctonul, apoi este transmis mai departe către peștii mici și, în final, către peștii mari și prădători. Acest proces se numește bioacumulare și biomagnificare, astfel că cu cât un organism este mai sus în lanțul trofic și trăiește mai mult, cu atât va acumula cantități mai mari de mercur, arată foodunfolded.com.

De aceea, speciile de pești mari și longevivi, cum sunt rechinul, peștele-spadă, tonul mare, macroul mare sau știuca, tind să aibă cele mai ridicate niveluri de mercur. Fructele de mare și peștii mai mici, precum sardinele, heringul, păstrăvul conțin de regulă cantități mult mai reduse, deoarece au o durată de viață mai scurtă și nu se hrănesc cu alți prădători mari.

Este important de înțeles că mercurul nu poate fi eliminat prin gătire, congelare sau procesare termică. Indiferent dacă peștele este prăjit, fiert, copt sau crud, nivelul de mercur rămâne practic același. Singura metodă reală de protecție este alegerea corectă a speciilor și diversificarea surselor de pește, astfel încât să nu se consume constant același tip cu risc mai mare.

Care sunt speciile de pește considerate sigure

Nivelul de mercur din pește depinde, așadar, de poziția acestuia în lanțul trofic, de durata sa de viață și de mediul în care trăiește. Cu cât un pește este mai mare, trăiește mai mult și se hrănește cu alți pești, cu atât va acumula mai mult metilmercur în țesuturile sale.

Pe baza acestor criterii, peștii pot fi împărțiți, în linii mari, în trei categorii: pești considerați siguri, pești cu nivel mediu de mercur (dar care pot fi consumați cu moderație) și pești cu nivel ridicat de mercur, care ar trebui evitați sau consumați foarte rar.

Speciile de pește considerate sigure

În această categorie intră sardinele, heringul, anșoa, șprotul, somonul (în special cel sălbatic), păstrăvul, macroul mic de Atlantic, codul, merluciul, eglefinul, tilapia, dorada, bibanul de mare și majoritatea crustaceelor, cum sunt creveții, crabul, homarul și scoicile.

De asemenea, somnul și crapul, dacă provin din ape curate și controlate, au de obicei niveluri scăzute spre moderate. Acești pești sunt considerați ideali pentru consum frecvent, de 2-3 ori pe săptămână sau chiar mai des, deoarece beneficiile lor nutriționale depășesc cu mult riscurile.

Specii de pește care pot fi consumate moderat

Categoria peștilor cu nivel mediu-acceptabil de mercur include specii de talie medie. Aceștia pot fi consumați, dar este recomandată moderația, mai ales în cazul femeilor însărcinate și al copiilor. Aici se încadrează tonul (în special tonul proaspăt sau conservat din specii mari), bibanul, știuca, calcanul, halibutul, peștele-lup, snapperul, caracatița.

Tonul este un exemplu foarte cunoscut pentru că, deși este extrem de popular și nutritiv, el poate conține cantități semnificative de mercur, mai ales tonul roșu sau tonul albacora (white tuna). Tonul light din conservă are, de obicei, un nivel mai mic, dar tot nu este recomandat pentru consum zilnic. Pentru această categorie, o frecvență rezonabilă este odată – de două ori pe săptămână sau chiar mai rar în cazul persoanelor vulnerabile.

Descoperă și Cât de sănătos este să consumi peşte congelat

Speciile de peşte care acumulează cel mai mult mercur

Peștii cu nivel mare de mercur sunt, în general, marii prădători, cu viață lungă și dietă bazată aproape exclusiv pe alți pești. Aceștia acumulează cele mai mari concentrații de metilmercur și reprezintă principalul risc pentru sănătate.

În această categorie intră rechinul, peștele-spadă, macroul mare (king mackerel), marlinul, tonul roșu mare, știuca mare, barracuda și unele specii de somn oceanic.

Acești pești ar trebui complet evitați de femeile însărcinate, de mamele care alăptează și de copii, iar pentru adulții sănătoși consumul ar trebui să fie foarte rar, ocazional, nu ca parte obișnuită a dietei.

Beneficiile consumului de pește

Consumul de pește este considerat, la nivel global, una dintre cele mai sănătoase alegeri alimentare, iar beneficiile sale sunt atât de bine documentate încât majoritatea organizațiilor medicale și nutriționale recomandă includerea lui regulată în dietă.

Deși mercurul se găsește în mod natural în mediul acvatic și, implicit, în unele specii de pește, acest aspect nu ar trebui să ducă la evitarea peștelui, ci mai degrabă la un consum mai bine informat și echilibrat. Este bine să evităm peștii cu o contaminare ridicată de mercur, dar să-i consumăm pe cei considerați mai degrabă siguri.

Prin alegerea peștilor mici, prin alegerea variată a tipurilor de pește consumate și evitarea peștilor mari prădători, beneficiile nutriționale ale peștelui depășesc potențialul risc.

Proteine de calitate și aminoacizi esențiali

Unul dintre cele mai importante beneficii ale peștelui este conținutul său ridicat de proteine de înaltă calitate. Proteinele din pește sunt ușor digerabile și conțin toți aminoacizii esențiali de care organismul are nevoie pentru refacerea țesuturilor, menținerea masei musculare și funcționarea corectă a sistemului imunitar. Comparativ cu carnea roșie, peștele este mai ușor pentru sistemul digestiv și are, în general, un conținut mai scăzut de grăsimi saturate.

Sursă naturală de acizi grași omega-3

Peștele este, de asemenea, cea mai importantă sursă naturală de acizi grași omega-3, care au un rol esențial în sănătatea inimii și a creierului. Acești acizi grași contribuie la reducerea inflamației, scad nivelul trigliceridelor din sânge, ajută la menținerea elasticității vaselor de sânge și reduc riscul de boli cardiovasculare, precum infarctul și accidentul vascular cerebral. În același timp, omega-3 sunt vitali pentru funcționarea optimă a creierului, fiind asociați cu o memorie mai bună, capacitate de concentrare crescută și un risc mai mic de depresie și declin cognitiv odată cu înaintarea în vârstă.

Micronutrienți esențiali

Un alt beneficiu major este aportul de micronutrienți esențiali. Peștele este o sursă excelentă de iod, necesar pentru buna funcționare a glandei tiroide, de seleniu, un antioxidant puternic care protejează celulele de stresul oxidativ, de zinc și fier, importante pentru imunitate și energie, dar și de vitamina D, un nutrient rar în alimentație, esențial pentru sănătatea oaselor, sistemul imunitar și reglarea stării de spirit. În multe regiuni, peștele reprezintă una dintre puținele surse alimentare semnificative de vitamina D și este foarte important.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE