Cavalerii templieri și masoneria. Ascensiunea și declinul Ordinului Templierilor

Dacă la începutul anului 1119 se forma grupul de cavaleri templieri, mai târziu, în anul 1200 aceștia au devenit cunoscuți drept apărătorii unui obiect misterios numit și Sfântul Graal. Mai târziu, în 1307, agenții regelui Filip al IV-lea i-au arestat și le-au confiscat toate proprietățile templierilor din Franța. Citește despre cavalerii templieri.

Cine au fost Cavalerii Templieri

„Sărmanii soldați ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon” erau cunoscuți sub numele de „templieri” sau „Ordinul Templului”. Ei au fost unul dintre cele mai cunoscute ordine călugărești militare ce a luat naștere la inițiativa francezului Hugo de Payens în 1119.

În anul 1120, cavalerii creștini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. În ciuda pericolelor din jur, chiar dacă orașul era unul sigur, cei care voiau să ajungă la Ierusalim pentru a se ruga erau deseori tâlhăriți, atacați și chiar uciși. Câțiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor, iar drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferit un loc pe Muntele Templului.

Ei au primit numele de Cavaleri Templieri și astfel au reușit să devină renumiți în toată lumea datorită curajului lor. În anul 1139, Papa Inocențiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templierii deveneau puternici, iar asta le permitea să treacă granițele și să fie excluși de la plata taxelor.

Recomandări

Calvarul unei românce care a avut o relație cu un bărbat turc de religie musulmană: „Nu aveam voie să ies din casă fără supravegherea lui”

Ordinul cuprindea mai mulți călugări militari războinici, călugări capelani și călugări de serviciu ce puteau fi recunoscuți datorită veșmintelor: o mantie albă cu o cruce roșie distinctivă.

Ascensiunea și declinul Ordinului Templierilor

Ascensiunea Ordinului Templierilor

După ce Ierusalimul a fost cucerit în iulie 1099, ca urmare a primei cruciade, mulți pelerini s-au îndreptat spre locurile numite de ei Țara Sfântă. În ciuda faptului că orașul era sub control, restul statelor cruciale nu erau și exista un număr mare de pelerini măcelăriți, uneori cu sutele chiar pe drumul de la Jaffa, situat pe coastă, în Țara Sfântă.

În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens și ruda sa Godfrey de Saint Omer au propus crearea unui ordin monastic pentru a proteja pelerinii. Regele Balduin al II-lea acceptat această cerere și le-a oferit acestora drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa. Cruciații numeau Moscheea Al Aqsa Templul lui Solomon, iar de aici ordinul și-a tras numele “Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon” sau Cavalerii templieri”.

Ordinul de aproximativ nouă cavaleri rezista pe bază de donații, ba chiar emblema lor era reprezentată de doi cavaleri ce călăreau același cal, simbol al sărăciei.

Recomandări

Generația educată și violentă – cazul Exarhu. Să nu fim ipocriți: orice băiat crescut în anii 80-90 prima oară avertizează și a doua oară pocnește

Însă, sărăcia nu a durat pentru mult timp, deoarece Ordinul acea un sprijin puternic în persoana lui Bernard de Clairvaux, un cleric de frunte. El a scris către Conciliul din Troyes, iar Ordinul a fost recunoscut de Biserică. Odată cu acest act formal, templierii au primit bani și pământuri pentru a sprijini lupta din Țara Sfântă.

Membrii Ordinului erau puternici și au reușit să creeze o infrastructură economică puternică în întreaga creștinătate. Ei au introdus pentru prima dată proceduri financiare ce au reprezentat începutul sistemului bancar. Tot ei au construit mai multe fortificații în Europa și Țara Sfântă. Ei nu răspundeau decât în fața papei.

Acum se cumpărau și se foloseau ferme, podgorii, se construiau castele și bisericii, iar templierii aveau propria flotă navală. Pentru o perioadă de timp, ei dețineau întreaga insulă Cipru. Acum, templierii au fost numiți ca prima corporație multinațională.

Declinul Ordinului Templierilor

La jumătatea secolului al XII-lea, cruciadele au început să piardă din putere deoarece nu reușeau întotdeauna să-și atingă scopul reclamat. Templierii s-au aflat deseori în conflict și cu celelalte două mari ordine creștine: cavalerii ospitalieri și cavalerii teutoni, iar aceste lupte au ajuns să slăbească pozițiile creștine.

Recomandări

Cod galben de ploi în jumătate de țară, până duminică. Harta județelor aflate sub avertizare meteorologică

După mai multe înfrângeri, chiar și după pierderea bătăliei decisive de la Hattin, Ierusalimul a fost pierdut în fața lui Saladin în 1187. În 1299 cruciații au ocupat orașul pentru scurt timp până când în 1244 musulmanii au reocupat orașul care nu a mai fost controlat vreodată de creștini până în 1917, când britanicii l-au luat de la otomani.

Atunci templierii și-au mutat cartierul general în alte orașe din Nord, precum portul Acra pe care l-au și deținut secolul următor. Și acest loc a fost pierdut, la fel și următoarele lor fortărețe de pe continent Tortosa (Siria de azi) și Atlit.

Templierii s-au stabilit în Limassol, Cipru și și-au păstrat aici o granizoană pe o insulă mică Arwad, lângă coasă. În anul 1302 au pierdut și acea insulă, ultimul loc din țara Sfântă.

Situația devenea tot mai complicată și, după două sute de ani de existență, templierii au devenit parte a vieții social-economice zilnice în Europa. Organizația era prezentată pe scară largă la nivel local cu mii de sedii în Europa, iar templierii administrau mai multe întreprinderi, lucrau la fermă sau podgorie ori foloseau Ordinul ca pe o bancă în care să-și depoziteze averea personală.

Cavalerii templieri – Arestările și dizolvarea

Au urmat mai multe acuzații, iar noul papă, Clement al V-lea a trimis scrisori către Jacques de Molay, marele maestru templier, și Fulk de Villaret, pentru a discuta o posibilă fuziune a celor două ordine. Nici unul dintre ei nu a agreat ideea.

Pe 13 octombrie 1307, Filip a ordonat ca Molay și alți templieri francezi să fie arestați simultan. Ei au fost acuzați de multe erezii și chiar torturați și ținuți sub presiune pentru a obține mărturisiri de blasfemie.

Papa Clement a emis la 22 noiembrie 1307 „bula Pastoralis Praeeminentiae” prin care cerea tuturor monarhilor creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confiște aferile.

Ce este masoneria

Francmasoneria sau masoneria este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri și scopuri comune morale, spirituale și sociale prin inițierea conformă a unui ritual comun și printr-un jurământ depus pe una dintre cărțile sfinte ale marilor religii.

Organizațiile masonice se regăsesc sub forma obediențelor autonome precum „mari loje” sau „Mare Orient” de câte 7-50 de persoane. Potrivit explicațiilor dicționarului enciclopedic The “New Encyclopedia Britannica”, francmasoneria este cea mai vastă societate secretă din lume fiind recunoscută mai mult datorită întinderii în secolul al XIX-lea a Imperiului Otoman.

Despre originile masoneriei circulă multe legende, iar unele dintre ele implică preoții Egiptului antic, iar altele pe Cavalerii Templieri. Multe legende plasează formarea organizației în epoca Turnului Babel și cea a construirii Templului din Ierusalim de regele Solomon.

Cavalerii templieri în masonerie

Chiar dacă a continuat să-și lărgească tot mai mult rândurile, francmasoneria și-a păstrat secretele privind originea cu strășnicie, în ciuda multor informații apărute în cărți și articole publicate. În 1720 au fost înființate loji masonice în Franța, sub auspiciile Marii Loji Unite din Anglia și acestea au format o Mare Lojă la Paris diferită de lojile scoțiene, care fuseseră formate după ce Carol I Stuart a fugit din Anglia.

În acea epocă s-au făcut cunoscute adevăratele origini ale francmasoneriei, atunci când Andrew Michael Ramsey, profesorul fiilor prințului Carol Eduard a rostit un discurs în fața francmasonilor din Paris, discurs pe care l-a numit Cuvântarea lui Ramsey. El declara: “Ordinul nostru a format o uniune de nedespărțit cu Cavalerii Sf. Ioan de la Ierusalim”.

Hund a recunoscut că ducea mai departe tradițiile cavalerilor templieri ce au fost constrânși la începutul secolului al XIV-lea de către regimul lui Filip cel Frumos, regele Franței, să se autoexileze în Scoția. Atunci, membrii acestui ordin s-au autoproclamat “Cavaleri ai Templului”.

Francmasoneria era organizată astfel

• “Clase”;
• “Grade”;
• “Rituri”.

Partea comună a tuturor riturilor este “Clasa Lojilor albastre”, cu trei grade: “ucenic”, “calfă”, “meșter” sau “ucenic”, “companion”, “maestru”.După primirea acestor trei grade, numite și simbolice, meșterii masoni pot face parte în gradele de perfecționare a diferitelor rituri.

Urmărește-ne pe Google News