Ce ciuperci comestibile apar primăvara
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Primăvara marchează începutul sezonului pentru mai multe specii de ciuperci sălbatice. Acestea apar de obicei în păduri, fiind apreciate atât pentru gustul, cât și pentru aportul lor nutritiv. Deși mulți oameni consideră că sezonul specific ciupercilor este toamna, există multe specii comestibile care cresc încă din lunile de primăvară, unele putând să apară chiar înainte de topirea completă a zăpezii.
Cuprins:
Ce sunt ciupercile
Deși adesea sunt confundate cu legumele, ciupercile fac parte din regnul fungilor și, dintr-un anumit punct de vedere, pot fi comparate cu fructele plantelor. În loc de semințe, ele eliberează milioane de spori microscopici, care se formează sub pălăria lor. Ciupercile pot crește atât la suprafața solului, cât și pe diferite surse de hrană. Originare din America de Nord și Europa, ele sunt apreciate pentru aroma delicată, textura cărnoasă și beneficiile pentru sănătate, potrivit WebMD.com. Bogate în vitamine și minerale esențiale, ciupercile reprezintă o completare nutritivă excelentă în dietă și adaugă savoare multor rețete.
Tipuri de ciuperci
Specialiștii estimează că astăzi există peste un milion de specii de ciuperci la nivel global, cu forme și culori variate. Totuși, doar o parte dintre acestea sunt comestibile. Printre cele mai populare se numără ciupercile cremini, folosite pe scară largă în bucătăriile din întreaga lume. Alte specii apreciate includ Portobello, Porcini (hribi), Shiitake, Oyster (bureți de fag/pleurotus), Chanterelle (gălbiori), Enoki și Morel (zbârciogi).
Un caz special îl reprezintă trufele, care sunt și ele fungi, dar se deosebesc prin aspect și modul de creștere. Trufele nu au tulpină, au o suprafață neregulată, brună și cresc sub pământ, atașate de rădăcinile arborilor. Spre deosebire de alte specii, trufele apar doar câteva luni pe an și sunt renumite pentru aroma și mirosul lor puternic
Unde poți culege ciuperci primăvara
Vânătoarea de ciuperci poate fi puțin înfricoșătoare, mai ales dacă ești începător. Asta nu înseamnă însă că nu ar trebui să o faci, pentru că toată lumea trebuie să înceapă de undeva. Dacă poți, ieși să cauți ciuperci la câteva zile după ploaie, mai ales cea de aprilie. Vremea rece și umedă oferă condiții perfecte pentru apariția fructificațiilor ciupercilor.
Cele mai bune locuri unde să cauți ciuperci sunt fie un parc, fie o zonă împădurită cu copaci și crengi căzute. Un truc pentru găsirea ciiupercilor este să încetinești și să scanezi atent zona, nu să mergi repede.
Acordă-ți timp pentru a explora toate colțurile și cotloanele pentru a putea găsi ceea ce cauți, deoarece unele ciuperci se pot camufla. De aceea, caută forme, nu culori. Pe măsură ce începi să observi ciupercile în zona ta, chiar și o stradă cu mulți copaci sau un butuc bătrân poate ascunde ciuperci. Odată ce găsești una, oprește-te și caută cu atenție în apropiere pentru a găsi mai multe.
Majoritatea ciupercilor pe care le vei vedea în această perioadă a anului sunt saprobe, ceea ce înseamnă că obțin nutrienți prin descompunerea materiei organice și a lemnului mort, relatează growwild.kew.org. Ele joacă un rol esențial în ecosisteme, descompunând materia moartă sau în descompunere și eliberând minerale vitale în mediul înconjurător, pentru a fi folosite de alte organisme.
Când este potrivit să culegi ciuperci primăvara
Sezonul ciupercilor începe de regulă odată cu încălzirea vremii și topirea zăpezii, astfel că primăvara este cea mai bună perioadă pentru a le culege. Primele specii apar în a doua parte a lunii martie sau chiar la sfârșitul iernii, în timp ce altele pot fi găsite în aprilie și în mai. Temperaturile moderate și umiditatea ridicată favorizează dezvoltarea miceliului (partea vegetativă a ciupercilor) și apariția fructificațiilor (structura care asigură înmulțirea și răspândirea ciupercilor).
Cel mai potrivit moment să culegi ciuperci este atunci când temperaturile pe timpul zilei ajung la 15-21°C, iar nopțile rămân peste 4°C. În aceste condiții, temperatura solului este de obicei între 7-13°C. Conform hunter-ed.com, ziua după o ploaie bună de primăvară poate oferi rezultate excelente în găsirea ciupercilor comestibile.
Siguranța în timpul culesului de ciuperci
Culesul de ciuperci de primăvară este o activitate tot mai populară printre iubitorii de natură, mai ales în zonele împădurite unde biodiversitatea este bogată. Pentru unii pasionați de activități în aer liber, această experiență poate fi combinată cu vânătoarea de sezon, transformând o simplă plimbare prin pădure într-o ieșire complexă în natură. În astfel de situații, este important ca, în cazul în care îmbini culesul de ciuperci cu vânătoarea, să fii extrem de vigilent și să observi cu atenție mediul înconjurător și eventuala prezență a altor persoane care se află în aceeași zonă. Indiferent de moment și de ce ciuperci cauți, aplică cele mai bune practici de siguranță, mai ales în pădure. Dacă pleci la cules de ciupercile comestibile de primăvară și la vânătoare, fii foarte responsabil și transportă arma în siguranță. De asemenea, dacă observi și alți vânători în zonă, așteaptă altă ocazie pentru a intra în același perimetru pentru a căuta ciuperci.
În cele din urmă, îmbracă-te corespunzător în funcție de vreme. Mersul prin pădure și culesul de ciuperci poate fi foarte obositor, așa că poartă măcar două straturi de haine pentru a te proteja de frig și îndepărtează-le pe măsură ce te încălzești. Dacă rămâi blocat afară în vreme rece, asigură-te că știi cum să supraviețuiești în temperaturi extreme. Primăvara este cu adevărat sezonul noilor începuturi și al creșterii. Opțiunile de cules se extind pe măsură ce vremea se încălzește și totul începe să se dezghețe după iarnă. Frunze proaspete pentru salate, flori și lăstari delicioși, plante medicinale și câteva ciuperci comestibile sunt toate în sezon acum, se mai precizează pe hunter-ed.com.
Ciuperci comestibile care apar primăvara
Primăvara marchează revenirea naturii la viață și apariția primelor ciuperci comestibile de sezon. Printre acestea se numără specii apreciate pentru gustul lor delicat și valoarea nutritivă, precum Porcini, gălbiorii și Champignon. Iată-le pe cele mai cunoscute.
Champignon
În general, ciupercile Champignon sălbatice diferă ușor de cele din supermarket. Exemplarele cumpărate sunt puțin mai mari, în timp ce lamelele ciupercilor tinere din natură au nuanțe roșiatice, mai deschise decât cele comerciale. Aceste ciuperci cresc în mod natural pe câmpii sărace în nutrienți, în poieni, grădini și parcuri.
Porcini
Porcini fac parte din familia Boletus și se remarcă prin textura lor densă și fermă. În cadrul acestei familii există șapte specii comestibile. Se recunosc după tulpina albă, groasă și bulboasă și pălăria de culoare maro predominantă. În Europa, cele mai comune sunt Boletus edulis (hribul cenușiu), Boletus pinophilus (hribul de pin), Boletus aestivalis (hribul de vară) și Boletus aereus (hribul arămiu, cu pălărie închisă). Aroma lor delicată le face foarte apreciate, fiind excelente prăjite, coapte sau chiar consumate crude. Feliile subțiri se potrivesc perfect în salate sau ca adaos în diverse preparate.
Gălbior
Gălbiorul este o adevărată delicatesă. Această specie de ciupercă este ușor de recunoscut după pălăria conică, nuanțele ce variază de la galben la portocaliu și gustul său deosebit. Tulpina poate fi mai subțire sau mai groasă, iar pe partea inferioară, sub pălărie, se observă stinghii fine. Gălbiorii cresc de obicei grupat, ceea ce permite culesul în cantități mari, dacă zona nu a fost vizitată anterior. Rareori apar izolat. Mirosul și aroma lor, cu note ușor lemnoase, amintesc de ouă, fiind ideale pentru preparate cu vânat.
Parasol
Parasolul, care se înrudește cu ciuperca Champignon, mai este cunoscut și sub denumirea de burete șerpesc. Numele provine de la pălăria sa mare, care se deschide complet pe parcursul vieții, asemenea unui parasol. Un semn distinctiv este inelul cu textură asemănătoare pielii, aflat la jumătatea tulpinii. Exemplarele mature devin fragile, cu textură lemnoasă; deși rămân comestibile, gustul lor este mai puțin plăcut și este recomandat să fie evitate. Forma sa îl face ideal pentru preparate pe grătar sau pentru burgeri vegani.
Hribul murg
Există câteva specii de Boletus pe care specialiștii le apreciază foarte mult. Pentru a identifica exemplarele comestibile este important să studiezi pălăria. Imeria badia, cunoscută și ca hrib murg, are o pălărie semisferică de culoare maronie. Partea inferioară este alcătuită din tuburi dense, gălbui. Dacă apeși ușor pe porii de sub pălărie, aceștia se vor colora în albastru. Pălăria este mare și cărnoasă, perfectă pentru preparate gustoase, cum ar fi tocănița de ciuperci.
Râșcovul de brad
Lactarius deliciosus, cunoscut popular ca râșcovul de brad, are o formă rotundă și cercuri concentrice de culoare portocalie și trăiește în apropierea brazilor, cu care se află în simbioză. Un detaliu ciudat este acela că, după ce sunt consumate, urina poate căpăta o nuanță roșiatică, ceea ce este normal. Cel mai bine se prepară prăjit în tigaie, însă nu trebuie consumate crude, deoarece pot provoca vărsături.
Buretele călugăresc
Leccinum scabrum, cunoscută și sub numele de burete călugăresc, face parte din familia Boletus. Pălăria sa este maro deschis, semisferică la exemplarele tinere și se aplatizează odată cu maturizarea. Această ciupercă trăiește în simbioză cu mestecenii și se găsește adesea lângă aceștia. Tulpina albă, pătată cu negru, amintește de scoarța copacilor. Interesant este că, în timpul gătitului, ciuperca își schimbă culoarea în negru, fără ca gustul să fie afectat, notează kaufland.ro.
Buretele cu perucă
Coprinus comatus, cunoscut și ca burete cu perucă, are o formă alungită și solzi vizibili pe exterior, fiind asemănat adesea cu sparanghelul. Face parte din familia Champignon și mai este denumit popular burete de cerneală, un nume inspirat de modul în care se comportă la maturitate. Doar exemplarele tinere, cilindrice, sunt comestibile; cele mature își schimbă culoarea și se dizolvă într-un lichid asemănător cernelei. Deși nu sunt toxice, ciupercile mature se „topesc” și devin necomestibile.
Zbârciogul galben
Morchella esculenta sau zbârciogul galben este una dintre cele mai cunoscute ciuperci din familia sa, fiind comercializată uscată sau murată. Este rară și dificil de găsit, iar în anumite țări este protejată, putând fi culeasă doar în cantități mici pentru consum personal. Este ușor de recunoscut după pălăria sa unică, cu aspect de burete deformant. Este foarte apreciată în bucătăriile gourmet, fiind perfectă în sosuri fine pentru friptura de vită sau file-ul de porc.
Foto: Shutterstock.com
