Ciobănescul Românesc Mioritic – tot ce trebuie să știi despre această rasă

Cuprins:

Istoria Ciobănescului Românesc Mioritic

Deși nu s-au păstrat înregistrări scrise despre dezvoltarea acestei rase, se știe că această rasă este una străveche, care datează poate chiar din epoca romană antică. Originile străvechi ale Ciobănescului Mioritic sunt reflectate de picturi ce înfățișează scene de luptă între daci și romani. În aceste reprezentări murale pot fi văzuți câini de talie mare și musculoși, asemănători Ciobănescului Mioritic, angajați în luptă. Într-adevăr, se spune că regii din Evul Mediu foloseau acești câini în armatele lor, relatează Dogzone.com.

În rest, dincolo de astfel de mărturii, informațiile istorice despre această rasă sunt foarte puține, în afară de faptul că, timp de secole, a fost crescut de țăranii români – oameni simpli, dar pricepuți – pentru a le apăra turmele și gospodăriile. Folosit la vânătoare, la păstorit și la paza proprietăților, acest câine robust, cu blană lungă și stufoasă, loial și renumit pentru curajul său a supraviețuit până în zilele noastre, transformându-se în ceea ce astăzi cunoaștem sub numele de Ciobănesc Românesc Mioritic.

Recunoscut la nivel internațional

Evoluția sa nu a fost una complet planificată în epocile demult apuse, ci mai degrabă s-a bazat pe selecția naturală sub presiunea muncii pastorale tradiționale. Interesul pentru istoria și conservarea rasei a crescut considerabil în secolul al XX-lea. În 1981 a fost redactat primul standard oficial al rasei, marcând începutul recunoașterii sale formale, pentru ca, în 2002, acest standard să fie revizuit pentru a fi aliniat modelelor internaționale. Trei ani mai târziu, în iulie 2005, Ciobănescul Românesc Mioritic a primit recunoaștere provizorie din partea Federației Chinologice Internaționale (FCI), iar zece ani mai târziu a primit recunoașterea oficială completă. În prezent, România are doar patru rase ciobănești endemice recunoscute în mod oficial de Federația Chinologică Internațională (FCI), care reprezintă standardul de referință pentru omologare. În afară de Mioritic, mai sunt Ciobănescul Carpatin, Ciorbănescul de Bucovina și Ciobănescul Românesc „Corb”. Cele patru rase au standarde formulate și publicate în nomenclatorul internațional.

Cum a luat naștere rasa Ciobănesc Românesc Mioritic

Pornind de la câinii locali preexistenți în zonele carpatine, ciobanii români au exercitat de-a lungul istoriei o selecție empirică. Concret, ei păstrau cele mai rezistente exemplare, care nu abandonau turma, care erau foarte rezistenți la condițiile dure și, mai ales, foarte eficienți în materie de protecție. Un câine care nu rezista la frig, vânt, zăpadă sau unul care nu era vigilent în fața unor prădători, precum lupi, lincși sau urși, nu supraviețuia. Util atât ziua, cât și noaptea pentru pază continuă, acești câini au dobândit în timp un echilibru perfect între robustețe și luciditate. După ce a fost elaborat standardul rasei, în special cel de către Asociația Chinologică Română, au fost demarate programe de reproducere controlată pentru a fixa trăsăturile dorite, și anume gabarit, conformație, tip de blană, temperament, etc. Recunoașterea FCI din urmă cu două decenii a oferit un cadru oficial internațional, cu un standard precis pentru conformație, proporții și temperament.

Ajutor de nădejde la stână

Sarcinile de câine de turmă au fost principalul scop al creării acestei rase. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, s-au dezvoltat două rase diferite de câini ciobănești românești cu trăsături specifice: Ciobănesc Românesc Carpatin și Ciobănesc Românesc Mioritic. Așa cum sugerează și denumirea, Carpatinul tinde să fie folosit cel mai mult în zonele înalte ale Munților Carpați, în timp ce Mioriticul este întâlnit atât în zonele montane de mici altitudini, precum și la câmpie, relatează Zooplus.ro. Numele „Mioritic” provine din termenul românesc „mioară”, care înseamnă „oaie tânără”, ceea ce subliniază legătura acestei rase cu păstoritul și rolul său primordial de protector al turmelor de oi. În prezent, numeroși câini din această rasă continuă să fie folosiți ca ajutoare de nădejde ale ciobanilor.

Ciobănesc Românesc Mioritic – caracteristici fizice

Ciobănescul Românesc Mioritic este o rasă de talie mare, recunoscută pentru forța și robustețea sa impresionantă. Este un câine solid, bine proporționat, cu o musculatură puternică, adaptată perfect la munca de pază și la condițiile dificile din zonele montane. Masculii au, de regulă, înălțimi la greabăn de 70-75 cm, în timp ce femelele ajung până la 65-70 cm. Standardul cere ca lungimea corpului să fie ușor mai mare decât înălțimea la greabăn (raport ideal de 11:10).

Adâncimea pieptului este aproximativ jumătatea înălțimii la greabăn. Greutatea trebuie să fie proporțională cu înălțimea, astfel că, de obicei, aceasta este între 65 și 70 kg, în funcție de tipul corporal și de condiția fizică. Gâtul este puternic și musculos, iar spatele este drept, lat și bine susținut. Această conformație fizică îl face un paznic excelent, dar și un companion care are nevoie de spațiu amplu și de activitate fizică constantă.

Cum se deosebește de alte rase

Unul dintre elementele care îl diferențiază de alte rase este blana sa lungă și bogată, care poate fi dreaptă sau ușor ondulată, ce acoperă întregul corp, inclusiv fața și ochii. Blana este adaptată la viața în aer liber și are două straturi. Cel inferior este des și moale, în timp ce firele de blană exterioare sunt aspre și groase, pot crește până la 15 cm lungime și formează o barieră naturală împotriva frigului, vântului și umezelii, se precizează pe Dogzone.com. Cele mai întâlnite culori ale blănii de Mioritic sunt crem, alb sau gri deschis, negre sau un amestec al acestora. Capul Mioriticului este masiv și bine conturat, cu un craniu lat și un bot puternic, semn al unei rase create pentru rezistență și protecție. Ochii sunt de dimensiuni medii, așezați oblic, și au de regulă nuanțe închise ce exprimă calm, inteligență și vigilență. Urechile acestui câine sunt moi, au formă triunghiulară și ușor rotunjite la vârf, fiind poziționate la nivelul ochilor. Coada poate coborî până la nivelul genunchilor, iar în mișcare, aceasta este ridicată, dar nu curbată peste linia spatelui.

Personalitate și temperament

Unul dintre aspectele remarcabile ale rasei Ciobănesc Românesc Mioritic o reprezintă combinația între calm și vigilență. Această rasă va forma legături foarte puternice și iubitoare cu adulții și cu copiii din familia sa, cărora le este extrem de devotat, păstrându-și în același timp instinctele de gardian față de orice amenințare. Standardul FCI îl descrie drept un câine calm și stabil, foarte curajos și eficient în lupta cu prădătorii. Este puternic, independent și protector, având un instinct dezvoltat de a proteja teritoriul și turma.

De asemenea, Mioritul este considerat un câine echilibrat, foarte sociabil cu cei apropiați, dar rezervat cu persoanele necunoscute. Fiind un câine foarte inteligent, el va răspunde mai bine la metode de dresaj blânde și riguroase în același timp. De asemenea, dacă este socializat de timpuriu, el poate deveni tolerant și protector în preajma copiilor și altor animale, însă este necesar să fie supravegheat dat fiind statura sa impunătoare. Un Mioritic slab socializat nu este un câine pe care un străin și-ar dori să-l întâlnească noapte. Per ansamblu, temperamentul Mioriticului este echilibrat, dar puternic orientat spre protecție și suport familial, fără a fi agresiv de la început dacă este crescut corect.

Îngrijirea Ciobănescului Mioritic

Dacă alegi să adopți un Ciobănesc Mioritic trebuie să îi asiguri un spațiu generos pentru a trăi și a face mișcare, nefiind o rasă „de apartament”. Este un câine de talie mare, care nu se potrivește deloc vieții în locuințe mici sau înghesuite. Deși nu are nevoie de exerciții foarte intense zilnice (alergări lungi la viteză mare), el necesită plimbări lungi, mișcare moderată și stimulare mentală (joacă, drumeții, etc.). Activitățile care implică protecția sau paza unui „teritoriu” simulat pot fi benefice pentru a-i canaliza energia și instinctul natural.

Ciobănescul Mioritic este un animal inteligent, care are nevoie de un stăpân experimentat pentru dresaj. Introducerea în rutina zilnică a unor jucării interactive și jocuri cu mingea, care îi stimulează mintea, îl va ajuta să rămână echilibrat și fericit. De asemenea, este important să știi că această rasă are o natură sociabilă și nu tolerează singurătatea prelungită, motiv pentru care nu este recomandat să fie lăsat singur toată ziua.

Alte aspecte esențiale ale îngrijirii Mioriticului includ igiena dentară și îngrijirea ghearelor. Este indicat să-i perii dinții de două-trei ori pe săptămână pentru a preveni formarea tartrului și acumularea bacteriilor, deși periajul zilnic este varianta ideală. În plus, verifică-i ghearele lunar și taie-le dacă este nevoie, deși câinii care petrec mult timp în aer liber își tocesc de obicei ghearele în mod natural. Deoarece are o blană bogată trebuie periat regulat (ideal este de câteva ori pe săptămână) pentru a preveni încurcarea și acumularea de murdărie. În perioadele de năpârlire (de obicei de două ori pe an) va trebui periat mai intens. Baia se face doar când este necesar, nu frecvent, pentru a nu îndepărta uleiurile naturale ale pielii. În plus, urechile trebuie curățate periodic pentru a îndepărta eventualele impurități sau resturi care se pot acumula acolo.

Hrănirea Ciobănescului Mioritic

Acest câine are nevoie de o dietă adecvată, specifică raselor canine de talie mare, cu un nivel mediu de activitate. Mioriticul poate avea tendința de a se îngrășa dacă nu face suficientă mișcare, iar pentru a-l menține într-o formă cât mai bună, este recomandat să-i dozezi hrana și să-l hrănești de două ori pe zi, nicidecum să-i lași mâncare la dispoziție în permanență. La fel ca în cazul oricărei rale, nevoile nutriționale ale Mioriticului se modifică odată cu vârsta. Pentru a-i asigura o alimentație echilibrată, este nevoie să consulți un medic veterinar care îți poate recomanda tipul de hrană și cantitatea potrivită în funcție de nevoile specifice ale câinelui tău. Fiindcă este un câine de talie mare care are nevoie de mișcare, MioritIcul are nevoie de mult spațiu, de preferat o curte mare, bine împrejmuită.

Blana densă îl protejează în mod eficient în sezonul de iarnă, însă vara trebuie să aibă acces la umbră și la apă proaspătă. Cu acces la un mediu natural, iubire, disciplină și stimulare zilnică, Ciobănescul Mioritic va trăi o viață echilibrată și va oferi loialitate necondiționată.

Probleme de sănătate la Ciobănescul Mioritic

Speranța de viață medie a unui Ciobănesc Mioritic este de 12-14 ani. Fiind o rasă de talie mare, Ciobănescul Românesc Mioritic este predispus la diverse afecțiuni ortopedice, precum displazia de șold sau de cot, care pot avea cauze genetice. Acestea pot fi agravate de anumiți factori de mediu, mai ales dacă animalul este supus la eforturi excesive în perioada de creștere. Este important ca puii să nu fie obligați să urce scări, să alerge pe suprafețe dure sau să facă exerciții solicitante în primul an de viață, explică experții de la Petpal.ro.

De asemenea, acești câini pot suferi de torsiune gastrică, cunoscută și sub denumirea de dilatație-volvulus gastric, care este o urgență medicală gravă, potențial fatală. Pentru a reduce riscul apariției acestei afecțiuni, se recomandă împărțirea hranei zilnice în două-trei mese mai mici și evitarea exercițiilor fizice imediat după masă. Totodată, blana bogată și deasă a Mioriticului poate ascunde paraziți externi, precum puricii sau căpușele, dar și iritații ale pielii. Prin urmare, este important ca animalul să fie verificat regulat și să beneficieze de tratamente antiparazitare preventive, mai ales dacă trăiește în mediul rural, unde riscurile de infestare sunt mai mari.