Curiozităţi despre fusurile orare

Când și cum au apărut fusurile orare

Fusurile orare par astăzi ceva relativ banal, dar sistemul actual standardizat al timpului global a apărut relativ târziu în istorie, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

În cea mai mare parte a istoriei umane, oamenii nu foloseau un timp standardizat. Ora era determinată local, în funcție de poziția Soarelui pe cer. Când Soarele ajungea în punctul cel mai înalt pe cer, era considerat prânzul. Aceasta se numea timp solar local.

Pentru că Pământul este rotund și se rotește, momentul exact al prânzului nu este același în toate locurile. Chiar și două orașe aflate la câteva zeci de kilometri distanță puteau avea o diferență de câteva minute între orele locale. În epoca în care oamenii călătoreau rar și comunicațiile erau lente, această situație nu crea probleme. Fiecare oraș avea propriul ceas public, reglat după soare, iar viața se desfășura în jurul acelui ritm local.

Situația a devenit însă complicată odată cu revoluția industrială și mai ales cu apariția căilor ferate. Trenurile au făcut posibilă deplasarea rapidă între orașe, iar orarele trebuiau calculate cu precizie.

În secolul al XIX-lea, fiecare localitate avea încă propria oră locală, iar diferențele dintre ele făceau foarte dificilă organizarea transportului.

De exemplu, dacă un tren pleca dintr-un oraș la ora 12:00, în orașul următor ceasurile puteau arăta 11:55 sau 12:05. Pentru companiile feroviare acest lucru crea confuzie, întârzieri și chiar riscuri de accidente.

Pentru a rezolva problema, companiile feroviare din Marea Britanie au introdus în 1840 un sistem numit ”railway time”, prin care toate gările foloseau aceeași oră standard, ora Londrei, stabilită la Observatorul Greenwich.

Această soluție locală a demonstrat că standardizarea timpului este posibilă și utilă. Ideea unui sistem global de fusuri orare a fost formulată câteva decenii mai târziu de inginerul canadian Sandford Fleming.

În 1878, el a propus împărțirea globului în 24 de zone de timp egale, fiecare corespunzând unei ore din rotația Pământului. Conceptul său pornea de la un fapt astronomic simplu, acela că Pământul se rotește complet în aproximativ 24 de ore și are 360 de grade de longitudine. Dacă împărțim 360 la 24, rezultă 15 grade. Astfel, fiecare fus orar ar acoperi aproximativ 15 grade de longitudine, iar diferența dintre două fusuri vecine ar fi de o oră.

GMT și UTC

Pentru a avea un punct de referință comun, era nevoie de un meridian de origine. În 1884 a avut loc la Washington Conferința Internațională a Meridianului, unde s-a decis ca meridianul zero să treacă prin Greenwich, lângă Londra.

De aici provine timpul cunoscut ca Greenwich Mean Time (GMT), care a devenit baza sistemului global de timp. În prezent, standardul folosit la nivel mondial este o variantă modernizată numită UTC (Coordinated Universal Time), dar principiul fusurilor orare a rămas același.

Fusurile orare din Europa și din România

În sistemul teoretic, planeta este împărțită în 24 de fusuri orare, fiecare având lățimea de aproximativ 15 grade longitudine. Fusul care trece prin meridianul Greenwich este considerat fusul zero.

Pe măsură ce ne deplasăm spre est, ora crește cu o oră pentru fiecare fus, iar spre vest scade cu o oră. De exemplu, Europa Centrală se află în fusul UTC+1, iar Europa de Est în fusul UTC+2.

România se află în mod obișnuit în fusul UTC+2, ceea ce înseamnă că ora locală este cu două ore înaintea timpului universal.

Ora de vară

În unele țări, în special din zona temperată, în timpul verii timpul legal este cu o oră mai mai târziu decât timpul fusului orar „normal” în care este încadrat locul respectiv. Ca urmare, ora legală se calculează ca și când teritoriul respectiv ar fi încadrat în fusul orar vecin spre est.

De exemplu, România are în mod normal (iarna) ora legală egală cu UTC+2h. În timpul verii, mai exact între ultima duminică din luna martie și ultima duminică din octombrie, ora de vară legală este UTC+3h.

Cum sunt stabilite fusurile orare

În realitate, granițele fusurilor orare nu urmează exact liniile de 15 grade de longitudine. Ele sunt ajustate de state pentru motive politice, economice sau administrative.

Unele state foarte mari, cum ar fi Rusia sau Statele Unite, folosesc mai multe fusuri orare. Altele, precum China, folosesc un singur fus pentru întreaga țară, deși ar trebui să aibă mai multe. Aceste adaptări arată că fusurile orare sunt o convenție umană bazată pe realitatea astronomică, dar adaptată în funcție de mai multe criterii.

Sistemul fusurilor orare a făcut posibilă sincronizarea activităților la scară globală. Transportul internațional, aviația, comunicațiile, economia globală și chiar internetul depind de un mod comun de a raporta timpul. În absența unui astfel de sistem, fiecare oraș ar avea propria oră, iar coordonarea activităților între țări ar fi extrem de dificilă.

Curiozități despre fusurile orare

• În teorie există 24 de fusuri orare, dar în realitate sunt mai multe deoarece unele țări folosesc diferențe de 30 sau 45 de minute față de UTC.
  
• India folosește un fus orar de UTC+5:30, ceea ce înseamnă că ora sa este cu jumătate de oră diferită față de fusurile clasice.
  
• Nepal are unul dintre cele mai neobișnuite fusuri orare: UTC+5:45, cu un decalaj de 45 de minute. Fusul orar al Nepalului este bazat pe timpul solar al capitalei Kathmandu, care se află aproximativ la 5 ore, 41 de minute și 16 secunde înaintea UTC.
  
• Foarte puține fusuri orare din lume folosesc un decalaj de 45 de minute față de UTC, printre ele fiind și fusul din Chatham Islands, teritoriu din Noua Zeelandă, cu UTC+12:45, arată time.now.com.
  
• În China există un singur fus orar oficial (UTC+8), deși teritoriul țării ar acoperi geografic aproximativ cinci fusuri orare diferite. Din această cauză, în vestul Chinei soarele poate răsări uneori chiar și în jurul orei 10 dimineața după ora oficială.
  
• Unele regiuni foarte mici au propriul fus orar. De exemplu, doar câteva sute de oameni trăiesc în zona cu fusul UTC+12:45 din Insulele Chatham.
  
• În Newfoundland (parte din Canada) există un fus orar de UTC−3:30, unul dintre puținele exemple din America de Nord cu diferență de jumătate de oră.
  
• Există locuri unde poți trece într-o altă zi doar traversând o linie imaginară care se numește Linia internațională a schimbării datei din Oceanul Pacific. În unele regiuni ale Pacificului, două insule apropiate pot avea aceeași oră, dar date diferite în calendar din cauza acestei linii.
  
• Kiribati a mutat în 1995 fusurile sale orare astfel încât toate insulele țării să fie în aceeași zi calendaristică, creând fusul UTC+14, unul dintre cele mai avansate din lume. Astfel, prima regiune care intră în noua zi sau în noul an nu este nici Noua Zeelandă, nici Fiji, ci insulele Kiribati.
  
• Unele fusuri orare sunt stabilite mai degrabă din motive politice decât geografice. Guvernele aleg uneori o oră care facilitează relațiile economice sau unitatea națională. Deși fusurile ar trebui să urmeze liniile de longitudine, granițele lor reale sunt foarte neregulate, deoarece sunt adaptate la frontierele statelor și la deciziile politice.

• Înainte de 2014, Crimea folosea același fus orar ca restul țării, (UTC+2) iarna și UTC+3 vara. Schimbarea fusului orar a fost una dintre primele măsuri prin care peninsula a fost integrată administrativ în sistemul rus, după anexarea Crimeei. Schimbarea a avut loc pe 30 martie 2014. În acea noapte, ceasurile au fost date înainte cu două ore, astfel încât ora din Crimeea să coincidă cu ora Moscovei, arată timeanddate.com.

Ce este Linia internațională de schimbare a datei

Linia internațională de schimbare a datei este o linie imaginară de pe glob care marchează locul unde calendarul se schimbă cu o zi atunci când este traversată. Cu alte cuvinte, dacă o persoană trece această linie într-o anumită direcție, data din calendar sare fie înainte, fie înapoi cu o zi, chiar dacă ora rămâne aproximativ aceeași.

Linia de schimbare a datei a fost introdusă pentru a ordona diferențele de timp rezultate din rotația Pământului în jurul propriului ax. Ea este foarte importantă în contextul călătoriilor internaționale, unde diferențele de timp dintre diferite fusuri orare pot fi confuze.

Trecerea liniei de schimbare a datei este o experiență interesantă, dar și importantă pentru călători. La graniță, ziua calendaristică se schimbă cu 24 de ore, în timp ce ora locală rămâne aceeași. Din acest motiv, călătorii trebuie să țină cont de diferența de zi atunci când planifică, de exemplu, zboruri cu avionul, rezervări la hoteluri sau întâlniri internaționale.

Dacă traversezi linia dinspre vest spre est, data se întoarce cu o zi înapoi. Dacă o traversezi dinspre est spre vest, data avansează cu o zi înainte. De exemplu, dacă într-un loc este luni și treci linia în direcția vestică, imediat după traversare devine marți, chiar dacă ora zilei rămâne aproape aceeași.

Linia nu este trasată perfect drept de-a lungul meridianului de 180 de grade longitudine, deși aproximativ acolo se află. Ea face mai multe ocoluri pentru a evita împărțirea unor țări sau arhipelaguri în două zile diferite.

Din acest motiv, linia se curbează în jurul unor state sau teritorii insulare. Un exemplu cunoscut este Kiribati, un stat format din mai multe grupuri de insule răspândite în Pacific. În 1995, guvernul a decis mutarea fusurilor orare ale unor insule astfel încât întreaga țară să fie în aceeași zi calendaristică. Ca urmare, linia schimbării datei a fost deviată în acea zonă.

Sursă foto – Shutterstock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE