De ce se fac mucenicii în formă de 8

Ce este sărbătoarea Mucenicilor

Sărbătoarea Mucenicilor ocupă un loc special în spiritualitatea și tradițiile românești. Din punct de vedere religios, ea marchează pomenirea celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia, martiri creștini din secolul al IV-lea d.Hr. În calendarul ortodox, ziua este închinată curajului și credinței neclintite a acestora. Celebrată an de an în a noua zi din martie, această sărbătoare creștină s-a suprapus în timp peste vechiul moment care marca debutul anului agrar în perioada precreștină.

Din această suprapunere s-a născut una dintre cele mai cunoscute tradiții populare din România, dar și din Republica Moldova, și anume mucenicii sau măcinicii, potrivit Wikipedia. Ziua de 9 martie este considerată, în esență, un veritabil An Nou de primăvară în calendarul popular românesc, legat de momentul echinocțiului. Fiind o tradiție foarte veche, posibil chiar din epoca neolitică potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, data celebrării a rămas fixată în mentalul colectiv înainte de trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian. De asemenea, în multe zone ale țării, această zi era considerată începutul anului agricol. Se credea că natura „se dezleagă”, iar frigul iernii este alungat prin focuri ritualice și prin gesturi simbolice.

Legenda celor 40 de Sfinți Mucenici

Originea sărbătorii Sfinților Mucenici datează din secolul al IV-lea, mai exact din timpul persecuțiilor împotriva creștinilor din Imperiul Roman. Potrivit scrierilor bisericești, cei 40 de mucenici au fost soldați creștini de diferite origini, și anume romani, greci și armeni. Aceștia făceau parte din Legiunea a XII-a „Fulminata”, care era staționată în Sevastia Armeniei (Turcia de astăzi), în timpul domniei împăratului Licinius (308-324). În acele vremuri, cei care își manifestau credința în Dumnezeu este asupriți. La aflarea veștii că mucenicii refuză să renunțe la credința în Iisus Hristos și să aducă jertfă zeilor păgâni, guvernatorul Armeniei le-a ordonat să se lepede de Dumnezeu. Aceștia au refuzat, motiv pentru care au fost aruncați în temniță unde au fost ținuți închiși și bătuți cu pietre. După opt zile de chinuri, mucenicii au fost condamnați la moarte.

Minunile din apele înghețate ale Sevastiei

Potrivit tradiției creștine, ei au fost obligați să se arunce dezbrăcați în apele înghețate ale râului Sevastia. La miezul nopții, unul dintre mucenici a cedat, dar locul său a fost luat de un soldat păgân, impresionat de tăria credinței camarazilor săi. Legenda spune că cei rămași în apă au început să se roage la Dumnezeu ca să-i scape. Rugăciunile lor le-au fost ascultate, iar apa s-a încălzit, gheața s-a topit și 40 de cununi strălucitoare s-au pogorât peste ei. Dimineața, trupurile lor au fost arse, iar cenușa aruncată în apă. După ce au fost scoși în viață din apa înghețată, comandanții au ordonat ca picioarele să le fie sfărâmate cu lovituri de ciocan. În urma acestei pedepse cumplite, toți martirii și-au dat sufletul. Trupurile lor au fost așezate într-un car pentru a fi duse spre incinerare, urmând ca cenușa să le fie aruncată în lac. Singurul care a supraviețuit torturii a fost Meliton, un tânăr ostaș. Văzând că încă respiră, soldații nu l-au urcat în car alături de ceilalți mucenici. Conștientă că cei 39 de tovarăși de suferință ai lui aveau parte de răsplata cerească, mama lui l-a luat în brațe și l-a purtat ea însăși spre car pentru a-l așeza lângă ceilalți. Dacă ar fi dorit să-l scape, ar fi trebuit să renunțe la credința în Hristos. Însă Meliton și-a găsit sfârșitul pe drum, în brațele mamei sale, relatează Creștinortodox.ro. Pomenirea celor 40 de mucenici este consemnată în tradiția creștină și este celebrată de Biserica Ortodoxă Română, dar și de alte biserici ortodoxe. Ei sunt considerați modele de credință, solidaritate și jertfă supremă.

Cine sunt cei 40 de Sfinți Mucenici

Conform tradiției geto-dacice, numărul mucenicilor era de 44 și reprezenta zilele dintre 9 martie și 23 aprilie. În anumite regiuni, credința că ar fi fost 44 de sfinți mucenici s-a păstrat până în zilele noastre. Folcloristul Simion Florea Marian a publicat o legendă provenită din Frătăuțul Vechi, în Moldova, în care este amintită ziua celor 44 de sfinți. Totuși, tradiția creștină recunoaște că numărul Sfinților mucenici din Sevastia a fost de 40. În București, fragmente din moaștele acestora se păstrează în mai multe locașuri: la Mănăstirea Antim, la Schitul Darvari, la Biserica Icoanei, la Biserica Mihai Vodă, la Biserica Dichiu de pe Strada Icoanei și la Biserica „Sfântul Alexie” de pe Calea Șerban Vodă, mai precizează sursa citată anterior. Cei patruzeci de Sfinti Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.

Semnificația mucenicilor

În mod tradițional, în cinstea sfinților, gospodinele fac 40 de colaci, care poartă denumirea de mucenici, sfinți sau brădoși. Desertul tradițional pregătite cu ocazia zilei de 9 martie poartă o încărcătură simbolică profundă în tradiția românească și creștină. Ei simbolizează jertfa și suferința celor 40 de Sfinți Mucenici, credința lor neclintită în Domnul Iisus Hristos, viața veșnică și speranța în înviere, precum și reînnoirea naturii și începutul primăverii. În tradiția populară românească, mucenicii sunt considerate ofrande aduse nu doar în amintirea sfinților, ci și pentru pomenirea celor dragi adormiți. Mucenicii se împart rudelor, vecinilor și celor nevoiași, fiind însoțiți de rugăciuni pentru sufletele celor plecați dintre cei vii, reflectând spiritul comunitar și comuniunea creștină.

Ce simbolizează mucenicii

Mucenicii – preparații tradiționali realizați în această zi – sunt o expresie culinară a comemorării martirilor. Ei simbolizează jertfa și suferința celor 40 de sfinți, credința neclintită în Dumnezeu, viața veșnică și speranța în înviere, precum și reînnoirea naturii și începutul primăverii. În tradiția populară, mucenicii sunt ofrande aduse atât în memoria sfinților, cât și pentru pomenirea celor adormiți din familie. Ei se împart vecinilor, rudelor și celor nevoiași, fiind însoțiți de rugăciuni pentru sufletele celor plecați dintre cei vii.

De ce se fac mucenicii în formă de 8

Forma de 8 a mucenicilor nu este deloc întâmplătoare, ci reflectă simbolismul teologic al acestei cifre și exprimă credința în viața fără sfârșit, fie că aceștia sunt copți ori fierți. Aspectul mucenicilor diferă de la o regiune la alta. În unele regiuni ale țării, mucenicii sunt pregătiți ca niște colăcei rumeniți la cuptor, modelați în forma cifrei 8, care simbolizează echilibrul cosmic, divin sau veşnicia şi dulceaţa vieţii veşnice din ceruri. De asemenea, prin cele două cercuri unite, cifra 8 sugerează legătura dintre cer și pământ, continuitatea vieții, echilibrul dintre trup și suflet, conform Învietradiția.ro. În același timp, forma rotunjită amintește de ciclurile naturii și de renașterea primăverii. În alte zone, însă, mucenicii au forma unor figurine antropomorfe, cu trăsături umane precum ochi, nas, brațe sau picioare. Indiferent de formă, peste aceștia se adaugă miere și nucă măcinată. Există, de asemenea, și variante care se prepată sub forma unor albine, păsări sau a unor mici brazi stilizați. Totuși, în prezent, cea mai răspândită variantă rămâne cea în forma cifrei 8. În Moldova, mucenicii sunt mari, copți, asemănători unor colaci dulci, și sunt unși cu miere și presărați cu nucă. În Muntenia și Dobrogea, sunt mici și fierți într-un sirop aromat, rezultând un fel de supă dulce cu mirodenii precum coajă rasă de lămâie și scorțișoară, cunoscută sub numele de „mucenici muntenești”.

Semnificația cifrei 8 în tradiția creștină

Cifra 8 are o încărcătură simbolică profundă în creștinism. În timp ce 7 este cifra creației – cele șapte zile în care Dumnezeu a creat lumea – 8 reprezintă începutul unei noi creații, depășirea timpului și intrarea în eternitate. În numerologia biblică, cifra 8 este asociată cu începuturile noi și cu Învierea lui Iisus Hristos, care a avut loc în cea de-a opta zi de la intrarea Lui în Ierusalim, după sabatul evreiesc. De asemenea, în unele biserici vechi, baptisteriile aveau formă octogonală, tocmai pentru a sugera renașterea spirituală prin botez. Astfel, forma de 8 a mucenicilor nu doar că amintesc de sacrificiul celor 40 de Sfinți Mucenici, ci simbolizează și speranța vieții veșnice.

Obiceiuri și tradiții de Sfinții Mucenici

Se spune că în ziua de 9 martie, dacă nu poți bea 44 de pahare de vin, este important să guști măcar puțin vin roșu sau să te stropești cu el, deoarece această tradiție simbolizează putere de muncă peste an. De asemenea, în această zi sunt aprinse focuri în curți, grădini, în fața caselor sau pe câmp. Focul trebuie aprins cu jar luat din interiorul casei, un gest simbolic prin care căldura vetrei este purtată spre exterior pentru a încălzi întreaga gospodărie și spațiul din jur.

Conform credinței populare, ziua de 9 martie marchează sfârșitul „babelor”, acele zile schimbătoare care exprimă lupta dintre iarnă și primăvară, și începutul „moșilor”, perioada asociată cu vremea blândă și însorită. De aceea, momentul este însoțit de numeroase practici menite să alunge frigul. Printre acestea se numără lovirea simbolică a pământului cu bâte în timp ce sunt rostite diverse formule ritualice pentru a scoate căldura din adâncuri și a îndepărta gerul. De asemenea, copiii obișnuiesc să sară peste foc pentru a fi feriți de boli. În ziua de Sfinții 40 de Mucenici nu trebuie să faci treburi în casă: nu se spală haine și nici nu se face curățenie.

Foto:Profimedia

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE