De frică să nu mă piardă, nu mi-a zis că e măritată

Mă numesc Radu și sunt un tip amuzant. Am absolvit Facultatea de Teatru și Tele-viziune din Cluj-Napoca. Ca proaspăt absolvent, nu prea aveam ce să fac în orașul natal. îmi era greu să mă desprind de părinți și de prieteni, dar până la urmă a trebuit să fac pasul. Eram adult și nu puteam să continui să fiu o povară pe capul alor mei, pensionari și bolnavi. M-am mutat în București. Aveam aici

un amic stomatolog. Mi-a oferit cazare în apartamentul său cochet din Drumul Taberei. Am fost bucuros când am văzut ce tip de treabă era Damian. Nu credeam că mai există astăzi oameni care să-ți pună casa lor la dispoziție și să nu ceară nimic în schimb. Așa că mi-am luat viața în mâini și m-am hotărât să îmi asum responsabilitatea pentru ea.

îmi căutam de lucru în fiecare zi. Stăteam ore întregi pe site-urile de job-uri, cumpăram ziare. Damian își rugase toate cunoștințele să îl anunțe dacă auzeau de vreun loc de muncă pentru mine.

După vreo trei săptămâni, amicul meu a venit cu o propunere.

— Radule, astăzi am avut o pacientă care este actriță. I-am povestit despre tine și mi-a lăsat două invitații la teatru. E o piesă care se joacă duminică seară. Carina, pacienta mea, are rolul principal! Ar fi un pas important pentru tine să intri în contact cu lumea teatrului și poate iese ceva bun din asta.

— îți mulțumesc, Damian! Ești un prieten adevărat.

Cam toată după-amiaza de duminică am petrecut-o în fața oglinzii. Amicul meu începuse să mă ironizeze.

— Gata, Făt-Frumos? Ești pregătit să o întâlnești pe Ileana Cosânzeana?

Mi-am potrivit cravata și am plecat. Aveam locuri în primul rând. Era foarte interesant pentru mine să privesc piesa atât de aproape, fără să fac parte din ea. în facultate fusesem obișnuit să fiu pe scenă, nu lângă ea. Mă durea că nu puteam să urc și eu lângă ceilalți actori și să joc un rol, oricât de mic și insignifiant ar fi fost.

Spectacolul a fost un succes. La final, Damian m-a condus pe hol, unde ne aștepta Carina. Aceasta era o femeie de o frumusețe ieșită din comun. Avea fața ușor alungită și privirea ageră, părul ciufulit și bărbia ridicată. Prezența ei m-a făcut să mă emoționez. A întins mâna fină și s-a prezentat.

I-am prins palma în palma mea și i-am sărutat degetele. Când i-am întâlnit privirea m-a trecut un fior pe șira spinării. Mă simțeam ciudat. Parcă femeia aia mă îmbătase cu o licoare necunoscută.

— Radule, ești un tip foarte plăcut. Cred că ai avea mare succes pe scenă. Mi-ar plăcea să lucrăm împreună.

— și eu aș fi încântat, i-am răspuns.

— Uite ce îți propun: hai să ne vedem mâine seară la un ceai și să discutăm pe larg.

Sigur că am spus da! Tot drumul până acasă am plutit de fericire. Abia așteptam să o revăd pe Carina și să-i aud pro-punerea. Toată ziua de luni am petrecut-o, din nou, în fața oglinzii. Din păcate, nu avem decât un singur costum și nu îmi permiteam să cumpăr altul. Mi-am schimbat cămașa și cravata, mi-am periat sacoul. Am plecat la întâlnire cu două ore mai devreme. M-am oprit la o florărie și am cumpărat un aranjament floral într-un coșuleț pentru Carina.

Ne-am întâlnit la o ceainărie din centrul Capitalei. îmi plăcea să descopăr frumusețea acestui mare oraș. Carina rezervase o masă de două persoane într-un separeu. Am comandat câte un ceai și un platou cu fursecuri. La lumina palidă a lumânărilor din încăpere, femeia din fața mea părea ireal de frumoasă. Avea trăsături aristocratice și continua să mă impresioneze cu manierele sale.

— Dragă Radu, ești o încântare pentru simțul meu vizual, mi-a spus Carina.

— Dacă eu sunt o încântare, tu ești un adevărat deliciu! Ești foarte frumoasă.

— Hai să lăsăm dulcegăriile și să trecem la lucruri mai serioase, zic! mi-a retezat ea vorba. Uite de ce te-am chemat aici: în primul rând, pentru că mă simt bine și relaxată în acest loc. în al doilea rând, pentru că am o propunere pentru tine.

— Sunt numai ochi și urechi.

— Eu lucrez la teatru, acolo unde m-ai văzut aseară. Dar, în timpul meu liber, lucrez și pe cont propriu. Creez piese de teatru pentru grădinițe și petreceri pentru copii. în momentul ăsta, m-am dezvoltat destul de mult și nu am reușit să onorez toate invitațiile. Am nevoie de un partener cu care să împart responsabilitatea. Am nevoie de tine atât ca actor, cât și ca partener în organizarea acestor evenimente. Cum ți se pare oferta mea?

— Excelentă! și cum procedăm? Ai vrea să dau o probă de lucru?

— Ar fi bine, numai că eu nu dispun de un spațiu ca să putem face asta. Nici măcar nu știu unde o să ne pregătim rolurile. Mă gândeam la amicul tău, doctorul Damian. Crezi că, dacă l-am ruga, ne-ar lăsa să repetăm la voi în apartament?

Ideea Carinei mi se părea grozavă. Mi-o și imaginam în camera mea, privindu-ne în oglinda de pe perete în timp ce interpretam diferite roluri. Am vorbit cu Damian și i-am povestit despre oferta pe care o primisem. Cum prietenul adevărat la nevoie se cunoaște, m-a susținut în continuare. Ne-a dat voie să folosim apartamentul său absolut cum doream, cu condiția să nu facem prea multă gălăgie și să audă vecinii.

Peste numai câteva zile, am început repetițiile. Carina a venit cu costumele pregătite. Ne potriveam de minune și ne completam perfect. După câteva ore, ni s-a făcut foame. Am comandat o pizza. Prin debara am găsit o sticlă de vin roșu. După un pahar și aproape o zi petrecută în compania ei, îmi doream să o ating, să o simt mai aproape.

Am început să mă joc cu părul ei creț și dezordonat. îi răsuceam șuvițele pe degetul meu și-i adulmecam parfumul acela cu tente dulci. Carina și-a lipit capul de pieptul meu. Am continuat acel joc și l-am transformat încet în preludiu. Am făcut dragoste cu pasiune, așa cum nu mai făcusem până atunci. Mă simțeam îndrăgostit de ea până în măduva oaselor.

Seara am vrut să o conduc. A refuzat. Mi-a pus degetul pe buze și a șoptit:

— Ne vedem mâine!

Am continuat câteva luni în același ritm. De dimineață până la prânz repetam. în unele zile, mergeam la grădinițe unde ne prezentam măiestria în fața micuților preșcolari. Alteori, eram chemați la sfârșit de săptămână să facem animație la diverse petreceri pentru copii. După-amiezile ni le petreceam făcând dragoste. Am ascuns de Damian relația mea cu Carina. îmi era rușine că locuiam în casa lui fără să plătesc chirie, lucram acolo, iar acum îmi adusesem și iubita.

Prietenul meu, fiind un tip dezghețat, m-a citit ușor. într-o seară, m-a invitat la o bere într-un bar. De când începusem și eu să câștig, împărțeam cheltuielile. M-am oferit să plătesc consumația.

— Măi băiatule, a început el, am văzut că ți se cam scurg ochii după Carina.

— Damiane, ești prietenul meu cel mai bun și nu vreau să mă mai ascund. Eu și Carina ne iubim. Femeia asta e sufletul meu pereche!

— Cred că avem o mare problemă, în cazul ăsta…

Prietenul meu a oftat adânc și a sorbit din paharul cu bere. Nu înțelegeam care era problema.

— Ce vrei să spui? am întrebat.

— M-am temut că lucrurile vor avansa între voi. îmi pare rău că nu mi-am luat inima în dinți să discut până acum cu tine despre asta. De fapt, am considerat normal să îți spună ea.

— Ce să îmi spună, Damiane?

— Carina e măritată și are doi copii! Din această cauză faceți repetiții la noi în apartament.

Am lovit cu pumnul în masă. Eram furios și simțeam cum pieptul mi se strângea de durere. 0 iubeam cu tot sufletul meu. Am cerut încă o bere, și încă una. Damian m-a dus acasă pe brațe. A doua zi, am întrebat-o pe Carina de ce îmi ascunsese căsătoria ei. Mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi că mă iubea la fel de mult cum o iubeam și eu. Se temuse că o să mă piardă. Mi-a spus că era căsătorită cu un bărbat cu 20 de ani mai mare decât ea. El fusese cel care o ajutase să ajungă unde era și nu-l putea părăsi. Nu-l iubise niciodată. Relația lor era una, mai degrabă, părintească.

Nu am avut puterea să renunț la ea. Am continuat să ne vedem ca și până acum. Suntem împreună în fiecare zi, dar nopțile și le petrece acasă, lângă cel care oficial este bărbatul ei. Mă macină gelozia când mă gândesc că trebuie să o împart cu altul. Dar nu pot să trăiesc fără iubirea ei.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE