Am descoperit adevărata iubire la jumătatea vieții

După ce s-a recăsătorit, cu una dintre noile asistente, Lavinia, o fetișcană frumușică, fâșneață, care și-a cunoscut bine interesul încă din prima zi, Radu, șeful de secție, m-a chemat la el și mi-a spus că trebuie să plec, pentru că, pasămite, nu-mi mai văd de treabă ca altădată. știam că n-a avut încotro, pentru că Lavinia nu m-a avut la inimă de când s-a angajat la noi. Eram un exemplu rău: munceam mult, făceam gărzi fără să aștept să fiu plătită, stăteam în spital mai mult decât ținea tura, îi săream oricui în ajutor, medic sau asistentă, și toată lumea apela la mine la nevoie.

— știu că mă înțelegi, mi-a spus Radu, vreau să am liniște acasă. îți dau o scrisoare de recomandare, dau niște telefoane, precis îți găsești alt loc. Îmi pare rău!

Ce era să fac? Am plecat fără să mai privesc în urmă. De curând, primisem un telefon de la vecinii părinților mei, tata nu se simțea bine, așa că m-am dus să văd ce e cu el. Am zăbovit câteva luni bune, până i-am pus pe picioare pe amândoi, și am pornit și cabinetul medical din comună, unde nu mai venise niciun medic de ani buni.

Aș fi putut rămâne acolo, primarul m-a implorat să nu plec, dar eu m-am gândit că ar fi mai bine să-mi încerc norocul în străinătate.

Multe dintre fostele mele colege de la spital lucrau deja peste graniță și le mergea bine. Păstrasem legătura cu câteva dintre ele, așa că am sunat-o pe Veronica și am rugat-o să-mi găsească și mie ceva. Laurențiu, fiul meu, era medic rezident la Cluj, voia să se stabilească acolo, iar soțului meu, Costea, nici nu-i păsa de mine.

N-am înțeles niciodată de ce m-a luat de nevastă, pentru că am simțit tot timpul că nu-i sunt dragă. De câțiva ani buni, se întorsese la marea lui iubire și abia mai dădea pe acasă. Nu m-am mai obosit să-l anunț că plec. Ce rost avea? Veronica mi-a trimis bilet de avion, știa că sunt strâmtorată cu banii și luni bune am locuit cu ea. Din păcate, nu-mi putuse găsi post de asistentă, erau niște probleme la spital și erau blocate posturile. În plus, nici nu mai eram foarte tânără, trecusem de 45 de ani, așa că…

Directorul spitalului, un spital mic dintr-un soi de comună din sudul Italiei, avea însă nevoie de un om bun la toate și, cum Veronica mă ridicase în slăvi, m-a angajat pe un salariu simbolic, să vadă ce știu face. După ce s-a convins că sunt pricepută, harnică și nu fug de muncă, mi-a propus să-l ajut și cu ceva gospodărie acasă. Locuia singur-singurel în ditamai vila și era divorțat de ani de zile.

Acasă la el, era un adevărat haos. Folosea doar două încăperi, în restul nu mai intrase nimeni de când rămăsese singur. Mi-am suflecat mânecile și m-am pus pe treabă. Mi-a luat cam o lună să pun casa la punct, dar, când am terminat, lui Masimo nu i-a venit să creadă, îi luceau ochii de bucurie. și-a invitat prietenii și colegii la o petrecere, m-a rugat să-l ajut cu pregătirile și m-a prezentat tuturor.

— Femeia aceasta mi-a luminat casa și viața! le-a spus invitaților. E pricepută la toate, vă rog să mă credeți. Dacă m-ar vrea, aș lua-o de nevastă fără să stau o clipă pe gânduri!

Toată lumea a aplaudat, dar eu am crezut că e doar o glumă. Masimo băuse destul de mult, la fel și invitații lui. A doua zi după petrecere, am avut grijă să nu dau pe acolo. Nu m-am dus nici la spital, aveam de luat câte-va zile libere și mi-am spus că e mai bine să îi las un răgaz să-și revină, să-și pună gândurile în ordine.

Când am ajuns acasă, Veronica mi-a spus că m-a căutat Masimo, cam speriat, și mi-a lăsat vorbă să-l sun. Nu m-am grăbit s-o fac. în ultima zi liberă, Veronica m-a sunat disperată, mi-a spus că a venit o pacientă gata să nască, iar medicul de gardă nu se descurcă singur, e prea tânăr și nu are experiență. Veronica știa că eu moșisem multe femei când eram colege, iar medicii de la maternitate mă întrebau mereu de ce nu mă duc acolo, pentru că am o mână foarte ușoară și, în plus, știu să-mi calmez pacientele.

M-am dus fuga la spital, am liniștit gravida, o româncuță de numai 17 ani, speriată de moarte, și am ajutat-o să nască. Roxana a adormit ținându-mă de mână. Am învățat-o cum să-și țină copilul în brațe, cum să-l alăpteze, iar când să se externeze, ne-a mărturisit că nu are unde să stea, pentru că tatăl copilului o alungase din casa lui. Roxana lucrase ca menajeră în casa unei familii, se încurcase cu stăpânul casei, iar bărbatul, când a văzut că-i crește burta, a gonit-o. A stat pe la niște cămine, a muncit cât a putut, dar în ultima lună de sarcină s-a simțit rău și s-a temut să nu piardă copilul.

— La început, am vrut să scap de el, dar n-am avut bani. Când el mi-a dat bani, era deja prea târziu. Nu știu încotro s-o apuc.

și, uite așa, ne-am ales cu încă două persoane la întreținere. I-am găsit și Roxanei ceva de lucru și aveam grijă toate trei să ne aranjăm în așa fel turele, încât copilul să nu rămână niciodată singur.

Să mă întorc însă la Masimo. Când ne-am întâlnit prima oară față în față, s-a purtat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și am răsuflat ușurată. M-a întrebat când mai trec pe la el, să-i gătesc câte ceva, că s-a obișnuit cu mâncarea făcută de mine și e tare bine să găsească ceva bun în frigider când ajunge acasă. După ce a aflat de isprava mea din sala de nașteri, m-a sfătuit să aduc actele pe care le aveam, să vadă ce poate face. I-am dus diploma de la școala de asistente, recomandarea pe care mi-o dăduse Radu, toate traduse și legalizate și, peste câte-va săptămâni, am dat niște examene și am devenit asistentă cu acte în regulă.

De ziua mea, Masimo, care era plecat la Roma, mi-a trimis un buchet de flori, iar când s-a întors, m-a invitat să luăm masa împreună. A intervenit însă ceva la spital și n-am mai putut ajunge. A doua zi dimineață, m-am dus în biroul lui să-i explic, deși îi trimisesem un SMS, ca să mă scuz. I-am spus că m-au sunat colegii și m-au chemat la spital, și nu i-am putut lăsa baltă.

— Când ai nevoie de mine acasă, te rog să mă anunți, i-am spus înainte să ies din birou.

— Am găsit pe cineva să vadă de casă…

Mi-am imaginat că s-a supărat și nu vrea să-i mai fac eu curat și să-i gătesc, așa că n-am insistat. Cu timpul, am început să câștig tot mai bine și i-am trimis bani fiului meu. îmi scrisese că e îndrăgostit și vrea să se însoare, că iubita lui Adela e însărcinată și au mare nevoie de bani. îi trimiteam bani lunar și i-am sfătuit să vină la mine, s-o ajut eu pe viitoarea mea noră să nască și, de ce nu?, să caute și ei ceva de lucru în Italia. Numai că logodnica lui Laurențiu n-a vrut să-și lase părinții, s-au mutat amândoi la ei si a născut la Cluj.

Inițial, am vrut să mă duc și eu să fiu lângă ei la naștere, dar a intervenit ceva neprevăzut și n-am mai ajuns. Laurențiu s-a supărat și, chiar dacă i-am trimis în continuare bani, n-a vrut să vorbească o vreme cu mine. Adela a fost însă mai înțeleaptă și mă ținea ea la curent cu tot ce se întâmplă în viața lor și-mi trimitea poze cu nepotul meu Filip.

Prima dată l-am revăzut pe Laurențiu la nuntă. M-a strâns în brațe, m-a rugat să-l iert și mi-a promis că vor veni în vizită cu Filip. Acolo l-am întâlnit și pe soțul meu, care nu venise singur. Ne-am salutat, am schimbat câteva cuvinte și m-a rugat să divorțăm. Am fost de acord și totul a mers de la sine. Un an mai târ-ziu, Laurențiu s-a ales cu un frățior mai mic decât fiul lui. Fiul meu părea însă să se împace bine cu mama lui vitregă, așa că n-am vrut să le tulbur liniștea.

La un moment dat, Veronica m-a anunțat că se mărită și urma să plece la câteva sute de kilometri. Viitorul ei soț îi fusese pacient, au păstrat legătura și, după ce el a divorțat, a cerut-o de soție. S-a măritat apoi și Roxana. Mi-a fost greu singură, trebuie să recunosc.

De la una dintre colege am aflat că fosta soție a lui Masimo s-ar fi întors acasă, după ce au fost despărțiți câțiva ani buni, iar Masimo, ori de câte ori ne întâlneam prin spital, se purta de parcă eram o simplă angajată. M-am gândit că poate ar fi mai bine pentru toată lumea să plec, să mă mut la alt spital, în orașul din apropiere. Aveam însă nevoie de ajutorul lui.

într-o dimineață, după raportul de gardă, m-am dus în biroul lui și i-am spus ce am de gând. N-a comentat în niciun fel, nu mi-a spus să rămân. A pus mâna pe telefon, și-a sunat un coleg și mi-a pus o vorbă bună. Peste câteva zile, m-am mutat la un spital mare și modern, unde volumul de muncă era mult mai mare, așa că n-am mai avut timp să mă gândesc la nimic. șeful meu, fostul coleg de facultate al lui Masimo, era un om cumsecade, familist convins, avea o soție frumoasă și trei copii minunați.

Deși unele dintre colegele mai vechi n-au fost prea încântate, peste câteva luni m-a numit asistentă-șefă și am devenit mâna lui dreaptă. Soția lui, Ariadna, a avut niște probleme de sănă-tate și am îngrijit-o amândoi. M-am apropiat mult de Ariadna și de copii, am devenit prietena lor de familie și au început să mă invite la petrecerile lor. știam că Ariadna vrea să-mi găsească pe cineva, dar nu m-am opus. Am ieșit de câteva ori cu unii dintre bărbații pe care mi i-au prezentat, dar, sinceră să fiu, nu-mi ardea de o relație serioasă. Nu mă vedeam în stare să iau viața de la început, eram mulțumită cu ce aveam.

Laurențiu, Adela și Filip au venit să mă vadă, au stat o lună la mine și zilele petrecute cu ei mi-au încărcat suficient de mult bateriile ca să rezist până la vacanța următoare. Adela era din nou însărcinată și erau foarte fericiți.

De ziua ei, Ariadna organiza o petrecere deosebită, împlinea 50 de ani și voia să fie înconjurată de toți prietenii apropiați. M-a anunțat din timp, mi-a spus că a ținut cont de programul meu când a fixat data, ca să nu am nicio scuză să nu vin.

M-am gândit mult timp ce cadou să-i iau prietenei mele, o ființă atât de deosebită, care avea de toate. Am colin-dat prin magazine, dar nimic nu părea să fie îndeajuns de frumos și de potrivit pentru ea. în cele din urmă, într-un magazin de antichități am găsit o casetă pentru bijuterii, ea însăși o adevărată bijuterie. Mi-am cumpărat o rochie nouă, am fost la coafor, voiam să fiu la înălțimea evenimentului. Am ajuns acasă la prietenii mei printre ultimii. Ariadna a fost încântată de cadoul meu și l-a arătat tuturor. Eu am roșit. Când am fost chemați la masă, abia atunci, l-am văzut pe Masimo. Ariadna ne așezase unul lângă altul. Masimo era singur. M-am mirat. 0 vreme, am mâncat în liniște. înainte să ni se aducă desertul, Masimo a scos o cutiuță și a deschis-o.

— Iartă-mă, am fost… Am lăsat atâta timp să treacă degeaba. Am crezut că ești supărată pe mine, că… Te mai întreb o dată și fii sinceră, te rog! Nu trebuie să faci nimic împotriva voinței tale. Vrei să fii soția mea?

Dintr-odată s-a făcut liniște și toată lumea ne privea pe noi. Masimo era roșu ca focul, transpira îngrozitor, iar eu eram gâtuită de emoție.

— Hai, draga mea! Zi ceva! a spus Ariadna. Nu ne mai fierbe!

Am luat inelul din cutie și mi l-am pus pe deget. Am izbucnit în plâns. și Masimo a început să plângă. Ariadna a început să lăcrimeze și ea, la fel mai toate femeile de la masă.

— Oameni buni! Suntem la o petrecere, e ziua soției mele, Masimo a cerut-o pe prietena noastră de soție! Ce Dumnezeu e de plâns? a întrebat exasperat soțul Ariadnei.

Desertul delicios ne-a alinat pe toți. Toți invitații păreau mulțumiți. In noaptea aceea, am regăsit după ani de zile dragostea sau, mai degrabă, am cunoscut dragostea adevărată, căci în noaptea aceea am înțeles că, de fapt, Costea nu mă iubise niciodată. M-am mutat la Masimo, ne-am căsătorit în prezența fiului meu, a nurorii mele, a prietenilor apropiați.

Mi-am păstrat însă postul de asistentă-șefă. Acolo era nevoie de mine, acolo puteam ajuta oamenii să-și înfrunte soarta cu capul sus. Făcusem niște cursuri de psihologie, care mi-au fost de mare folos ca să să înțeleg cu adevărat suferința pacienților. știam că nu e ușor să mori, văzusem deja atâția oameni murind, dar am sperat că, prin strădanii-le mele, voi reuși să îi ajut pe oameni să-și accepte moartea zâmbind.

Masimo mi-a demonstrat că iubirea nu are vârstă și datorită iubirii lui am reușit să-mi iubesc și mai mult fiul, nepoții, să fiu o prietenă mai bună. Dragostea nu trebuie să lipsească din viața nimănui.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE