Am descoperit dragostea în piață, la o tarabă

Numele meu este Elena. De profesie sunt opera-tor calculator. Am o familie fericită și sunt astăzi o femeie împlinită. Destinul meu s-a schimbat datorită băiețelului meu. Dar să mă întorc în timp și să încep cu începutul.

În urmă cu 5 ani, eram o mamă singură. îl creșteam cum știam mai bine pe Dragoș. îmi era foarte greu să mă descurc și cu serviciul, și cu casa, fără un bărbat alături, fără un umăr pe care să plâng sau o încurajare la momentul potrivit.

Dragoș avea 8 ani și mergea la școală. Trecuse clasa a doua și eram tare mândră de el. învăța singur, era foarte conștiincios. îi plăcea îndeosebi matematica. Era atras de tot felul de jucării pe care eu nu îmi permiteam să i le cumpăr. Mă despărțisem de tatăl lui când băiatul avea numai 3 ani. Era un bărbat violent. Ne lovea des pe mine și pe copil. Nu mă gândeam să îmi refac viața vreodată.

Deși era tare micuț, Dragoș a rămas marcat de experiențele trăite lângă tatăl său. și acum tresare dacă aude în jurul său oameni care ridică vocea.

în piața de unde făceam aprovizionarea cu legume și fructe proaspete era o tarabă cu jucării. Neavând cu cine să las copilul, îl luam cu mine peste tot. Așa a ajuns într-o zi în fața tarabei aceleia. A văzut un Batman micuț pe care și-l dorea mult. Eu mă rugam în gând să nu mi-l ceară ca să nu mă fac de rușine în fața vânzătorului, căci rămăsesem fără bani în portofel.

Omul din spatele tarabei, un bărbat mic de statură și rotofei, cu obrajii roșii, păr negru strălucitor și ochi căprui, mi-a zâmbit:

— Ce băiat frumos are mămica! Să vă trăiască, doamnă! Cred că sunteți mân-dră de el.

— Sunt foarte mândră de el. Mă ajută să car sacoșele, să pregătesc masa. Nu mi-aș da băiatul nici pe 10 fete!

— Eu nu am avut noroc să am un copil. De fapt, nici să mă însor nu m-a ajutat destinul.

— Nu ați pierdut nimic! i-am răspuns sec.

M-am întors spre Dragoș și l-am luat de mână. M-a durut sufletul când copilul a lăsat Batman-ul pe tarabă și mi-a zis:

— Hai să mergem, mami! știu că nu avem bani să-l plătim.

Vânzătorul, Cornel, nu a stat prea mult pe gânduri. A luat jucăria și i-a întins-o cu un zâmbet larg.

— Asta era problema ta, tinere? Ia-l pe Batman și lasă problemele banilor pe seama oamenilor mari.

Eu m-am speriat crezând că voi fi obligată să plătesc. Dar aceeași voce calmă m-a liniștit:

— Nu vă faceți griji, doamnă. E din partea casei.

Peste o săptămână, Dragoș s-a oprit iar în fața tarabei cu jucării. Am încercat să-l iau pe sus:

— Hai, Dragoș, să mergem! Mami are treabă acasă.

Cornel a intervenit și de data aceasta în favoarea băiatului.

— Lăsați copilul să se uite! Privitul nu costă bani. și, în afară de asta, e sărbătoare mare azi, nu puteți face treabă.

Văzând că Dragoș ezită, Cornel i-a întins o mașină cu telecomandă. A insistat să o ia acasă. A continuat să-i ofere câte o jucărie de fiecare dată când treceam prin fața tarabei sale. După câteva luni, băiatul meu avea o colecție impresionantă de jucării.

Căpătase un obicei care mie nu îmi plăcea deloc. în fiecare zi, când ieșea de la școală, se oprea la taraba lui Cornel. Se împrieteniseră, vorbeau foarte mult, își făcea chiar și temele acolo. La sfârșit, drept recompensă, primea și o jucărie.

Mă gândeam că, în felul acela, vânzătorul avea să dea faliment.

Cornel îmi povestise că iubea foarte mult copiii și că se atașase de Dragoș. Mă rugase să nu mă supăr pe băiat că ajunge acasă pe alt drum și îmi promisese să aibă grijă de el. Cum eu eram la serviciu, am acceptat. Era mai bine să îl știu cu un adult decât singur în casă.

Venind de la serviciu, într-o după-amiază, am constatat că Dragoș nu era acasă. Cum aveam nevoie de niște cartofi, am luat o sacoșă și am plecat la piață. M-am oprit la taraba lui Cornel. Când am văzut că băiatul nu era acolo, m-am speriat.

— Dragoș nu e cu tine?

— Dragoș nu a venit azi. Credeam că nu i-ai mai dat voie să vină!

— Nu se poate! Nu e nici acasă! Am început să tremur și m-am albit la față. Nu știam încotro să o iau. Cornel mi-a promis că o să-l găsim. A strâns repede toate jucăriile și am pornit în fugă către școală. Am întrebat portarul dacă mai era cineva înăuntru. Am avut noroc și am găsit-o pe profesoara de engleză, cu care avusese oră în acea zi.

— Astăzi a avut loc un incident neplăcut în școală, ne-a spus ea. Amalia, colegă de clasă cu Dragoș, a căzut și s-a lovit la cap. Băiatul dumneavoastră s-a purtat exemplar. A spălat-o, a curățat-o cu spirt și a pansat-o. Doamna învățătoare și noi toți am fost impresionați. Vă apreciem că l-ați învățat să acorde primul ajutor.

— Bine, bine, am spus îngrijorată, dar unde este Dragoș acum?

Profesoara m-a privit nedumerită. Cornel, mai calm, i-a explicat faptul că băiatul nu ajunsese acasă de la școală și că eram foarte speriați. A rugat-o să ne ajute cu orice informație ne-ar fi fost de folos.

Profesoara s-a gândit câteva minute, apoi a intrat în cancelarie. S-a întors cu catalogul.

— Mămico și tăticule, vă rog să vă liniștiți. Dragoș e un copil responsabil și părerea mea este că a ajutat-o pe Amalia să ajungă acasă. Era slăbită dupa incidentul cu pricina. Poate că se joacă și a pierdut noțiunea timpului. Facem în felul următor: vă dau adresa fetei și mergeți chiar acum la părinții ei. Vă notez și numărul meu de telefon și aștept să mă sunați imediat ce ajungeți la ei.

Am luat bilețelul și am pornit către familia Amaliei. Cornel a sunat și eu am început să bat disperată la ușă. Tatăl fetiței a deschis cam speriat.

— Da, vă rog!

— Sunt mămica lui Dragoș, i-am spus. Vă rog să ne ajutați. Copilul meu a dispărut!

— Cum a dispărut?! Soția mea a plecat de vreo 10 minute cu Amalia și Dragoș. Băiatul a fost la noi toată ziua. A adus-o acasă pe fetița mea. Aveți un copil deosebit. L-am rugat să vă sune și să vă anunțe că e la noi, dar a spus că oricum nu sunteți acasă. Așa că soția mea s-a gândit să vi-l aducă și să vă mulțumească personal la ora la care ne-a spus Dragoș că trebuie să sosiți de la serviciu.

M-am uitat la ceasul de la mână. Ajunsesem mai devreme cu o oră acasă în acea zi. Nu știam ce să mai zic. M-a bufnit plânsul. Erau lacrimi de fericire. Mă simțeam ușurată că aflasem unde era băiatul meu. Cornel i-a mulțumit domnului, m-a luat de mână și am pornit spre casa mea.

I-am găsit pe cei trei în sufragerie. Când ne-a văzut, mama Amaliei s-a ridicat de pe scaun și ne-a întâmpinat:

— Vă rog să mă iertați că am îndrăznit să intru în lipsa dumnevoastră! Eu sunt mămica Amaliei, colega lui Dragoș. Băiatul dumneavoastră i-a salvat viața fetei mele astăzi. Am venit să vă mulțumesc personal pentru felul în care l-ați educat!

Am început din nou să plâng. Cornel m-a îmbrățișat.

— Gata, liniștește-te, draga mea! Dragoș e aici.

Băiatul a venit și m-a îmbrățișat și el.

— Mami, iartă-mă dacă te-am speriat! Doamna Cati, mămica fetei, m-a întrebat cum se putea revanșa față de noi. îi părea rău că a trebuit să trecem printr-o asemenea sperietură. A insistat să mergem la ei în weekend, la masă. Am acceptat.

După ce s-au retras cele două, Cornel a rămas cu noi. A sunat-o pe doamna profesoară și i-a mulțumit. Ne-a pregătit masa și câte un ceai cald. Eu am stat cu Dragoș în brațe, pe canapea, vreo două ore. îmi era frică să-i dau drumul. Teama că l-aș fi putut pierde m-a făcut să mă îngrozesc. Nu știu ce m-aș fi făcut în acea zi fără Cornel.

După masă, a spălat vasele. Apoi l-a ajutat pe Dragoș să se schimbe și să se spele, și l-a dus la culcare. I-a citit o poveste cât timp eu am făcut un duș. Pentru prima dată în viață aveam un sentiment de siguranță, de confort, în prezența lui Cornel. Mă bucuram că era un bărbat în casă. Am realizat câtă nevoie avea băiatul de un tată, și eu de un bărbat cu care să împart bucuriile și greutățile vieții.

Cornel a rămas cu noi din acea seară. Au trecut 5 ani frumoși de atunci. Ne-am mutat într-un apartament mai mare. Ne-am căsătorit și am mai făcut un băiețel împreună. Ne-am împrietenit cu părinții Amaliei și ne-au devenit nași. Dragoș e tare mândru de fratele și tatăl său. îi iubește la nebunie. La rândul lui, Cornel nu face diferențe între copii. îi iubește și ar face orice pentru ei și pentru mine.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE