Dintr-o despărțire au ieșit două căsătorii

Zis și făcut. Ne-am separat. Eu am rămas în apartamentul conjugal din Ploiești, iar Dana s-a mutat în vechea ei locuință din Câmpina – o casă drăguță, cu pridvor și boltă de viță, pe care o ținuse închiriată în toți cei unsprezece ani. Întâmplarea că n-avem copii părea să simplifice situația.

De-abia după ce a plecat, mi-am dat seama că încă o iubeam. Din aparatul meu de radio răsuna aproape zilnic un cântec stresant: „Abia plecaseși, te-am rugat să pleci… Te urmăream de-a lungul molaticei poteci”… Schimbam imediat postul. De când am împlinit patruzeci și cinci de ani, urăsc cuvântul „molatic” atunci când e asociat cu erosul. Spre surprinderea mea, îmi era dor de Dana și speram să-mi dea vreun semn de viață, în pofida faptului că stabiliserăm să nu avem niciun fel de contacte vreme de șase luni.

Dorul de soția mea s-a agravat galopant. Adicătelea îmi era tare grav dor de ea, asta vreau să spun. Ajungeam acasă târziu, înghițeam alcoolul pe care îl găseam prin apartament (de obicei, whisky), până la ultima picătură, apoi, la ora 22.00 sau la 23.00, adormeam pe canapea, cu hainele pe mine. Mă trezeam la trei noaptea cu o sete pârdalnică… Eram varză. Capul îmi zvâcnea ca degetul mare al unui personaj de desene animate după ce și-l prinde într-o cursă de șoareci.

Recomandări

Călin Georgescu, retorică pe placul lui Vladimir Putin: „România nu are obligații față de NATO”

Pe urmă, îmi dădeam seama ce anume mă trezise și eram cât pe-aci să scot un chiot de bucurie. Erau cele două bipuri care mă anunțau că am primit un SMS. Vai, Dana mă contactase! Bineînțeles că asta era! Nu rezistase de una singură, la fel ca mine!

Totul fusese o greșeală enormă, iar în curând aveam să ne vedem din nou! Deschideam mesajul și aflam din rețea că tocmai câștigasem un premiu reprezentând o pereche de căști audio. Trebuia doar să formez un număr special ca să-mi revendic premiul, iar apelurile erau taxate cu 12 euro pe minut.

Ce păcat că nu era ea! Oricum ar fi stat lucrurile, îi respectam dorința și nu încercam în niciun fel s-o contactez. Zilele fără ea, mai ales cele de weekend, erau lungi și chinuitoare. La serviciu, dar și acasă, când eram treaz, îmi verificam obsesiv e-mailurile de pe laptop. Degeaba.

După ce dorul meu a ajuns la apogeu, a început să descrească, îndreptându-se către derizoriu, ca un glonț ajuns pe ramura coborâtoare a traiectoriei. Mi-am dat seama că e o prostie să mă foiesc solitar prin casă și să beau alcool.

Așa că am hotărât să beau la cârciumă, cu anturaj, iar această nouă preocupare era destul de solicitantă. Veți vedea că nici Dana nu pierdea timpul. După ce au expirat cele șase luni (mai precis, șase luni și cinci zile), soția mea m-a sunat și mi-a spus că… are o mare poveste de dragoste cu un afacerist din Câmpina, un individ în vârstă de 60 de ani. Aproape că nu-mi venea să-mi cred urechilor… șase decenii mi se păreau o halcă de timp cam bătrână vizavi de cei 38 ai Danei.

Recomandări

Klaus Iohannis a aprobat declasificarea informațiilor prezentate de SRI, SIE și MAI, în ședința CSAT: Campania lui Călin Georgescu a fost finanțată de un „donator”

În fine, am încercat să par calm și detașat, declarându-i soției mele că are dreptul să facă orice dorește cu viața ei. Uzând mintenaș de acest drept, Dana m-a rugat să fiu de acord cu desfacerea căsătoriei, ca să se poată mărita cu amorezul cel stafidit. Mi-am dat acceptul, ce era să fac? Sunt un liberal din toate punctele de vedere.

Întreprinzând mai târziu niște „săpături”, am aflat că „iubitul” Danei este foarte bogat și am dedus că ea țintea o căsătorie bazată pe interes pecuniar unilateral. M-am străduit să o înțeleg, să o scuz… Eu, un pârlit de inginer, nu prea avusesem ce să-i ofer, materialmente vorbind. Poate că ea gândea altfel: „Până când o viață amară?”. Deși, dacă aș fi fost în locul ei, nu m-aș fi împovărat cu un sexagenar, ca să nu zic sexigenar. Dana e o tipă frumoasă și bine conservată. Dacă voia neapărat avere, trebuia să știe că există o mulțime de bărbați cu bani, de toate vârstele. Nu era necesar decât să caute.

Pentru o vreme, soția mea s-a întors acasă, pregătindu-se de divorț… și de nuntă. Mi-a zis că n-are pretenții la apartament, adică nu voia partaj, mi-l lăsa mie pe tot. In noile circumstanțe, își permitea să fie generoasă. Divorțul nostru s-a pronunțat în februarie 2014, iar ea s-a măritat în martie, era foarte grăbită… Nu m-a invitat la nuntă.

Recomandări

Marcel Ciolacu: „O voi sprijini pe Elena Lasconi în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale”

Oarecum debusolat de pe urma acestor întâmplări, m-am aruncat în brațele primei femei care m-a băgat în seamă (o profesoară văduvă, în vârstă de 43 de ani) și m-am îndrăgostit de ea prin autosugestie. Văzând că și ea se simțea atrasă de subsemnatul – și mă refer aici la aspectul sentimental al atracției -, i-am propus să ne unim singurătățile. A fost imediat de acord, căci dorea din tot sufletul să-și întemeieze un nou cămin. M-am căsătorit cu ea în septembrie. Este o persoană foarte cumsecade și se pare că apreciază părțile mele bune, atâtea câte mai sunt.

Deci… viața merge mai departe, pe toate direcțiile…

Stimată redacție, v-am trimis această scrisoare autobiografică pentru a evidenția o nostimadă: dintr-o despărțire de probă au rezultat două căsătorii.

Urmărește-ne pe Google News