Fără să știm, eu și soția mea foloseam același apartament pentru amoruri de taină

Întâlnirea mea cu nevastă-mea și a ei cu mine a fost una tragicomică, dar benefică, până la urmă. Comică a fost prin prisma schimbului dur de replici și a circului iscat; tragică, pentru partenerii noștri, în final amândoi rămânând cu buza umflată; și benefică pentru mine și Florina, căci, cu totul și cu totul paradoxal, după ce adulterele noastre au fost deconspirate, eu și nevastă-mea ne-am privit cu alți ochi, ajungând să regăsim pasiunea și dragostea de la început.

Până să ajung la momentul fatidicei întâlniri și al discuției capitale purtate atunci, acolo, să vă povestesc câteva lucruri despre mine și ai mei. Eu sunt Florin Răducanu, din București, om serios și la locul meu. Profesional vorbind, nu mă pot lăuda cu mari realizări, asta poate și fiindcă nu am avut ambiție, dar poate și din cauza lipsei de noroc. Activez ca agent de pază la o firmă privată, de unde câștig exact salariul mediu pe economie.

Există în popor o vorbă: „Dacă n-ai noroc la bani, ai noroc în dragoste!”. Așa s-a întâmplat și cu mine: neșansa mea pe segmentul profesional a fost compensată pe cel sentimental, unde am avut noroc cu carul. Deși deloc bazat din punct de vedere material și nici afară din cale de deștept, am întâlnit o fată minunată, care, sincer vorbind, nu știu ce a văzut la mine. Poate doar fizicul meu filiform, înalt și osos, și potența deosebită pe care o sugerează nasul meu lung și ascuțit să o fi atras, că, altfel, nu prea aș fi avut cu ce să o impresionez…

Mă rog, nu intru în detalii metafizice, cu atât mai mult cu cât nu știu exact ce este metafizica… Dragostea are legile ei nescrise, pe care nu au reușit să le deslușească oameni cu carte, așa încât nu are rost să încerc eu, un simplu bodyguard la o firmă de pază. Ce contează este că Florina m-a plăcut așa cum sunt și a răspuns sentimentelor și chemării mele. Așa se face că, la puțin timp după ce ne-am cunoscut și am intrat pe felie, constatând faptul că ne înțelegeam foarte bine, ca și potrivirea erotică cu totul aparte dintre noi, i-am cerut mâna.

— Draga mea Florina, suavă ființă și parteneră de amor nebun ce îmi ești, îmi faci imensa bucurie și marea onoare de a fi soția mea? am întrebat-o, îngenunchind în fața sa, cu inelul în palmă, și privind-o fix, cu speranță.

— Dragul meu Florin, nimic nu m-ar putea face mai fericită decât să fiu soția ta pe viață, mi-a răspuns ea, emoționată până la lacrimi. îți promit dragoste, fidelitate, sinceritate până la moarte!

Și așa am pornit noi doi, Florin și Florina, împreună pe drumul vieții. Pe atunci, ne iubeam cu adevărat, eram ca doi porumbei, și nu vedeam ce ar fi putut sta în calea fericirii noastre. Trecerea anilor ne-a întărit această convingere la fel cum ne-a întărit sentimentele pe care le aveam unul față de altul. Iar venirea pe lume a celor doi copii, Ionuț și Maria, a dat sens iubirii noastre, consfințind împlinirea ei totală. Dumnezeu era cu noi. Numai că, din păcate, El nu a fost până la sfârșit: după circa zece ani, pe cerul senin al căsniciei noastre au început să se adune nori cenușii.

Mu e vorba că nu ne mai iubeam. Ne iubeam, dar nu cu pasiunea de mai înainte. Eram, ce-i drept, și foarte obosiți, cei doi micuți solicitându-ne foarte mult și storcându-ne de vlagă. în plus, pe mine mă sleia de puterile rămase, în special noaptea, și Florina, care era focoasă rău și greu se sătura de amor. Deci, de iubit încă de iubeam.

Problema era că ne întâlneam din ce în ce mai rar după ce eu acceptasem să fiu mutat în tura de noapte, pentru un bonus la retribuție, iar ea devenise casnică -până atunci lucrase ca îngrijitoare la o grădiniță -pentru a se ocupa de creșterea copiilor.

Situația era ingrată. Atunci când Florina se trezea, eu mă culcam, și invers. Dar, de fapt, din cauza copiilor, nu dormea niciunul dintre noi prea mult și prea bine. și chestia asta ne inducea o stare de nervozitate, ce se traducea printr-un disconfort crescând. Peste toate însă, lipsa mijloacelor financiare, tot mai acută pe măsură ce copiii creșteau, ne obosea psihic. Suprapusă celei fizice, această oboseală psihică a săpat încet-încet la rădăcina florii dragostei noastre, începând să o usuce.

Așa se explică faptul că am început să ne pierdem entuziasmul și bucuria de a ne vedea și a face dragoste. Iar de aici și până la răcirea completă nu a mai fost prea mult. Treptat, cu scurgerea anilor, am ajuns ca, practic, să nu mai existăm unul pentru altul, tot ceea ce ne lega fiind copiii, pe care îi iubeam amândoi cu disperare și pe care nu ni-i puteam închipui trăind decât împreună cu ambii părinți.

Nu se mai putea așa. Cu toată incultura mea, nu puteam să nu îmi dau seama că eram încorsetat în chingile unei relații paralizate, din care nu aveam curajul să ies. Mă simțeam ca o fiară încolțită, și tot ce știam era că trebuia să fac ceva să scap. și, până la urmă, am scăpat.

Cel care m-a ajutat a fost Marian, fratele meu mai mare. Băiat finuț și mereu atent la nevoile mele, Marian a observat la un moment dat că eram tot mai abătut. și, cum îi era felul, nu a luat-o pe ocolite, ci a intrat direct în subiect.

— Florine, mi se pare mie sau s-a cam rupt lanțul de iubire care vă lega pe tine și pe Florina? m-a iscodit el, privindu-mă drept în ochi.

— Mda, ai simțit bine, nu mai e totul ca înainte, i-am răspuns, plecând privirea rușinat. Nevastă-mea se eschivează în a redescoperi taina amorului și în a-și oferi trupul ofrandă dorinței mele de bărbat puternic. și, sincer să fiu, nici eu nu mai am chemarea de altădată…

— Te simți frustrat, te întrebi ce să f aci, cum să procedezi? și-a continuat el rechizitoriul, ca un expert în domeniu. Dacă te ajută cu ceva, află că nu ești singurul, și eu am trecut prin așa ceva… E o etapă firească în viața oricărui cuplu.

— Serios? am ridicat din sprâncene neîncrezător, neștiind dacă cele auzite trebuia să mă bucure sau să mă întristeze. și cum ai procedat?

— Aici voiam să ajung, mi-a făcut el atunci cu ochiul, luându-mă pe după umeri protector ca un frate mai mare ce-mi era. Cred că am soluția pentru tine, Florine. Totul este să nu te împotrivești și să îmi urmezi sfatul.

și atunci, Marian s-a lansat într-o tiradă pe teme existențiale, tiradă împânzită de pilde cu greutate, al căror sens m-a emoționat. Una peste alta, ideea era că eu, dacă voiam să merg înainte, trebuia să îmi găsesc pe cineva. Sau, mai pe șleau spus, să îmi fac o amantă. și el făcuse la fel atunci când relația lui cu Teodora începuse să șchioapete. Iar în timp, lucrurile s-au aranjat, ei formând un cuplu bine închegat și acum, după aproape cincisprezece ani de la cununie.

La început, am fost reticent la sugestia de adulter a fratelui meu. Pe parcurs însă, aducându-mi exemple și argumente, am început să văd altfel lucrurile și să o îmbrățișez ca fiind cea salvatoare.

Așa că m-am decis să îmi găsesc pe cineva cu care să îmi fac de cap. Problema care se ridica nu era însă că nu pot găsi vreo damă, căci, așa cum v-am spus, șarmul meu, mai ales cel izvorât din ascuțimea nasului, este irezistibil. Problema era ce făceam cu ea după ce o găseam, căci nu aveam bani de hotel, nici tupeul de o trânti pe undeva pe afară, în natură, parcurile fiind pline de boschetari și de caralii. Unde o duceam?

Rezolvarea a venit, ca și până atunci, tot din partea lui Marian, care, băiat de salon și frate devotat fiind, s-a oferit a-mi pune la dispoziție apartamentul său.

— Nicio problemă, Florin, se rezolvă! m-a asigurat el, auzind care erau grijile mele. Uite, îți dau cheia de la casa mea. Tu găsește gagica care-ți place și, când vreți să vă tăvăliți, duceți-vă liniștiți acolo și iubiți-vă cât poftiți. Că și eu, când am avut nevoie, tot așa am procedat: m-am dus la vărul Costache…

Ce puteam să mai zic? I-am mulțumit fratelui meu atât pentru consiliere, cât și pentru punerea la dispoziție a spațiului său, apoi i-am strâns mâna bărbătește și am luat cheia.

— Fă-ți treaba în tihnă, pe îndelete, că nu vine nimeni peste tine, mi-a garantat el încă o dată înainte de a ne despărți. Eu și Florina plecăm la serviciu dimineața la 8 și nu ne întoarcem decât seara la 6. în tot acest interval de timp, casa este goală.

Tipa cu care m-am combinat a fost Geanina, o telefonistă libertină de la noi de la firmă, care de mult îmi arunca ocheade. Așa că am început să flirtez cu ea, i-am băgat câteva apropouri și, când am constatat că pune botul la vrăjeală, am trecut la atacul direct. Am invitat-o în oraș, i-am dat să mănânce și să bea, după care am dus-o în apartamentul lui Marian și m-am iubit cu ea nebunește.

Am avut parte de un feeling bestial, plenar și, cumva, justițiar. Prea mult suportasem ostracizarea la care mă supusese Florina, prea mult fusesem un martir. Venise vremea să fiu din nou un bărbat adevărat, și am fost. Am iubit-o pe Geanina până la epuizare, iar ăsta era doar începutul amantlâcului cu focoasa telefonistă, care era avidă după amor.

Relația mea cu Geanina a debutat în urmă cu aproape doi ani, cam pe vremea când se împlineau zece de la cununia cu Florina, și probabil că ar fi continuat și azi, dacă nu s-ar fi întâmplat ceea ce v-am dezvăluit la începutul povestirii mele. într-adevăr, Florina nu bănuia nimic, iar faptul că nu mai insistam deloc să facem amor o făcea să se simtă bine, părând mai destinsă. Că motivul destinderii sale nu îl constituiam eu, ci unul, Vasile, aveam să aflu tot cu ocazia acelei memorabile întâlniri, atunci când am dat peste ei, îmbârligați, în apartamentul lui Marian.

Cum s-a întâmplat, e de-a dreptul incredibil. M-am dus cu Geanina, ca de obicei, la fratele meu acasă, să ne facem de cap. Pătrunzând în casă, pe când ne aflam în hol, am auzit venind din dormitor niște icnete înfundate. Ne-a fost clar atunci că înăuntru se aflau două persoane care căutau să-și stăpânească foamea de dragoste. Inițial, am bănuit că erau fratele meu și nevastă-sa, așa că am dat să ne retragem discret, în liniște. Tocmai atunci însă a sunat telefonul Geaninei.

Auzind zgomotul, cei doi parteneri s-au oprit din acțiune și au strigat, de-a dreptul înspăimântați:

— E cineva! Cine-i acolo?

Glasul bărbatului nu mi-a spus nimic. Al femeii însă m-a lăsat cu gura căscată. Era vorba de Florina, soția mea, pe care o știam acasă, îngrijind copiii. Am lăsat atunci la o parte orice jenă și am dat buzna în dormitor, unde am avut parte de o priveliște unică: nevastă-mea, goală-pușcă, era călare pe un individ.

— Ce se întâmplă? Ce e cu tine aici, Florina? Cu cine ai lăsat copiii? am bâiguit eu cu greu.

Întrebări stupide, de om stupid. De parcă asta conta atunci, cu cine erau copiii. Aveam să aflu ulterior că Ionuț și Maria erau bine mersi, la niște colegi de școală, în timp ce mama lor luase cheia de la cumnata mea și se iubea cu amantul în apartamentul în care tatăl lor tocmai se pregătea să facă același lucru cu amanta sa…

— Aș putea să te întreb același lucru, Florin, mi-a replicat Florina după ce a văzut-o pe Geanina. Cu tine ce e aici?

A fost o discuție urâtă, în care s-au adus injurii grave și s-au folosit cuvinte obscene, și am să vă prezint finalitatea ei. Ei bine, urmare a celor petrecute, în mod cu totul și cu totul paradoxal, în loc să ne separăm definitiv, eu și Florina am început să ne reapropiem.

Ne-am privit reciproc cu alți ochi, mai exact cu cei înfometați cu care ne priveau amanții noștri, și ne-a plăcut ce am văzut unul la celălalt. Treptat, aveam să regăsim pasiunea și dragostea, iar relația noastră, dezastruoasă până atunci, a redevenit una armonioasă și stabilă, ca la început.

îndrăgostiți fiind din nou unul de altul, nu ne mai simțim obosiți nici fizic, nici psihic, ba dimpotrivă. Iubirea ne dă energie, suntem plini de viață și puși pe ghidușii. Drept dovadă, am păstrat cheia de la Marian (eu nu i-am dat-o, el încă nu mi-a cerut-o) și, din când în când, eu și Florina mergem și ne facem de cap după pofta inimii în apartamentul său. Dar asta fără ca el și Teodora să știe…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE