Flori care protejează legumele de dăunători

Cum pot ajuta florile în grădina de legume

Cultivarea legumelor cere de cele mai multe ori și multă muncă. Până la primele roșii, vinete sau căpățâni de salată sunt săptămâni de pregătire a solului, semănat, plantat, plivit și udat. Iar atunci când plantele încep să crească bine, pot apărea afidele, musculițele, omizile, melcii sau alți dăunători capabili să strice într-un timp scurt o parte din recoltă. În această situație, tentația de a folosi imediat un insecticid este de înțeles.

Totuși, într-o grădină de legume, metodele naturale sunt adesea un început mai potrivit. Ele nu elimină toate problemele și nici nu oferă rezultate instantanee, dar pot limita înmulțirea dăunătorilor. Una dintre aceste metode este cultivarea florilor printre legume sau în apropierea straturilor.

Florile pot interveni în controlul dăunătorilor în mai multe feluri, în funcție de specia din care fac parte.

Unele eliberează compuși volatili care modifică mirosul din jurul culturii și îi pot face mai greu de găsit plantele preferate anumitor insecte. Chiar dacă nu este vorba despre un miros neplăcut pentru om, sunt anumite substanțe care influențează felul în care insectele își identifică plantele gazdă.

Alte flori atrag insecte folositoare. Buburuzele, larvele de sirfide, păianjenii și gândacii prădători consumă afide, omizi, ouă sau larve ale dăunătorilor.

Există și plante-capcană. Acestea nu alungă dăunătorii, ci îi atrag mai puternic decât cultura pe care dorim să o protejăm. Strategia poate fi eficientă numai dacă plantele capcană sunt urmărite atent. Dacă sunt lăsate complet nesupravegheate, ele se pot transforma într-un loc în care dăunătorii se înmulțesc și de unde se răspândesc apoi spre legume.

Cercetătorii susțin în special rolul benzilor florale în atragerea dușmanilor naturali ai dăunătorilor. O analiză amplă publicată în 2020 a arătat că benzile de flori amenajate în apropierea culturilor au îmbunătățit, în medie, controlul dăunătorilor cu aproximativ 16%. Efectul nu a fost însă identic în toate situațiile, fiind influențat de plantele alese, cultura protejată, peisajul din jur și distanța dintre flori și cultură.

Ce flori pot proteja legumele de dăunători

Crăițele

Crăițele, în special Tagetes patula, sunt probabil cele mai cunoscute flori cultivate în grădinile de legume. Au o perioadă lungă de înflorire, suportă bine căldura și sunt ușor de crescut din semințe. În plus, mirosul frunzelor și al florilor are capacitatea de a îndepărta dăunătorii.

Cercetătorii au identificat limonenul eliberat de crăițe drept principalul compus implicat în efectul repelent. Interesant este că introducerea florilor după ce musculițele albe se instalaseră deja nu a avut același succes. Acest lucru arată că asocierea funcționează mai bine ca măsură preventivă decât ca soluție pentru atunci când există deja o infestare cu dăunători.

În cazul terenurilor puternic infestate, cele mai bune rezultate au fost obținute atunci când crăițele au fost crescute dens, ca o cultură separată sau ca plantă de acoperire, înaintea legumelor sensibile. Cultivarea lor printre plante deja atacate nu garantează protejarea rădăcinilor.

În grădină, crăițele pot fi așezate la marginea straturilor, printre roșii sau în mici grupuri, lăsând suficient spațiu pentru circulația aerului. Soiurile compacte sunt mai ușor de integrat între legume, deoarece nu le umbrește și nu ocupă foarte mult loc.

Bărbișoara

Bărbișoara sau Lobularia maritima formează tufe joase, acoperite cu numeroase flori mici, albe, roz sau mov.

Bărbișoara este deosebit de atrăgătoare pentru sirfide, insecte asemănătoare la prima vedere cu niște viespi mici, dar complet inofensive pentru oameni. Adulții se hrănesc cu nectar și polen, iar larvele multor specii consumă cantități mari de afide.

În culturile de salată, ridichi și broccoli, benzile sau rândurile de bărbișoara au mărit prezența sirfidelor și au contribuit la reducerea afidelor. Într-un studiu efectuat în cultura de ridichi, parcelele cu bărbișoară au avut mai multe insecte folositoare, inclusiv sirfide, buburuze, viespi parazitoide, păianjeni și gândaci prădători.

Într-o grădină mică, aceasta poate fi plantată la capetele rândurilor, pe marginea straturilor înălțate sau în grupuri răspândite printre salată, varză, broccoli și alte legume predispuse la afide. Fiind o plantă joasă, nu umbrește culturile, iar înflorirea sa îndelungată asigură hrană insectelor folositoare o mare parte din sezon.

Condurul-doamnei

Condurul-doamnei, Tropaeolum majus, este recomandat frecvent în apropierea verzei, broccoliului, castraveților, dovleceilor și roșiilor. Planta crește repede și poate acoperi solul, limitând într-o anumită măsură apariția buruienilor.

Condurul-doamnei poate atrage afidele și puricii de pământ, motiv pentru care este folosit mai ales ca plantă capcană. Dăunătorii se concentrează pe el, iar legumele pot fi mai puțin afectate.

Pentru ca metoda să fie utilă, plantele trebuie verificate regulat, inclusiv pe dosul frunzelor. Porțiunile acoperite de afide se îndepărtează, iar dacă o plantă este puternic infestată, poate fi scoasă cu totul.

Nu este indicat să fie aruncată imediat în compost, deoarece unele insecte pot supraviețui și se pot întoarce în grădină.

Condurul-doamnei are nevoie de loc pentru a se întinde. Este mai potrivit pe marginea straturilor, lângă garduri sau în zone în care lăstarii pot curge în afara spațiului ocupat de legume.

Gălbenelele și cârciumăresele

Gălbenelele, Calendula officinalis, nu trebuie confundate cu crăițele din genul Tagetes. Sunt plante diferite, chiar dacă în unele limbi denumirile lor populare se suprapun. Gălbenelele au flori accesibile multor insecte și pot atrage sirfide, buburuze și alte specii folositoare.

Cârciumăresele sau zinnia pot avea un rol asemănător. Florile lor atrag polenizatori, dar și unele viespi și insecte prădătoare. Aceste plante sunt mai înalte decât bărbișoara sau gălbenelele, așa că trebuie amplasate astfel încât să nu umbrească legumele. Sunt potrivite la capetele straturilor, în partea nordică a grădinii ori în benzi separate.

Este de preferat să alegem varietăți cu flori simple. Florile foarte bogate în petale, selectate mai ales pentru aspect, pot produce mai puțin nectar și polen, iar centrul lor este uneori greu accesibil insectelor mici.

Plantele aromatice care protejează legumele de dăunători

Unele dintre cele mai folositoare flori din grădina de legume provin, de fapt, de la plante aromatice. Mărarul, coriandrul, feniculul, pătrunjelul, cimbrul, oregano și busuiocul, dacă sunt lăsate să înflorească, oferă hrană insectelor benefice.

Nu este necesar ca toate plantele aromatice să fie lăsate să formeze flori. Pot fi păstrate câteva exemplare pentru consum și câteva pentru insecte. Semănarea lor la intervale de două-trei săptămâni ajută la prelungirea perioadei în care există flori în grădină.

Hrișca

Hrișca nu este cultivată ca plantă ornamentală, dar florile sale albe sunt foarte atractive pentru mai multe insecte folositoare. Crește repede, înflorește într-un timp relativ scurt și poate fi semănată în benzi înguste sau în spațiile temporar libere.

Hrișca trebuie tunsă sau îndepărtată înainte de a produce prea multe semințe dacă nu dorim să se răspândească. Fiind viguroasă, nu se seamănă foarte aproape de legumele mici, cu care poate concura pentru lumină și apă.

Floarea Soarelui

Florile bogate în polen și nectar atrag polenizatori, dar și insecte folositoare precum buburuzele, crizopidele, ploșnițele prădătoare din genul Orius și unele viespi parazitoide. Acestea pot contribui la limitarea afidelor, tripsului, ouălor și larvelor unor insecte dăunătoare.

Totuși, floarea-soarelui nu trebuie privită ca o plantă protectoare în orice situație. Ea poate găzdui la rândul ei afide, ploșnițe, omizi și alți dăunători, așa că trebuie verificată periodic.

Cum organizăm florile în grădina de legume

Bărbișoara și gălbenelele pot înflori devreme, crăițele, cosmosul și cârciumăresele acoperă o mare parte din vară, iar plantele aromatice lăsate să înflorească completează perioadele în care alte flori sunt mai puține.

Într-o grădină mică, florile pot fi dispuse:

• pe marginea straturilor;
• la capetele rândurilor de legume;
• în grupuri mici printre culturi;
• într-o bandă florală de-a lungul grădinii;
• în ghivece așezate lângă culturile sensibile;
• în zonele care nu pot fi folosite eficient pentru legume.

Grupurile de câteva plante sunt, în general, mai ușor de găsit de insecte decât una-două flori izolate. În același timp, nu este indicat ca florile să fie atât de dese încât să sufoce legumele. Trebuie păstrat spațiul necesar pentru lumină, aerisire, udare și recoltare.

Înălțimea contează și ea. Bărbișoara poate fi cultivată fără probleme la marginea unei culturi joase, în timp ce floarea-soarelui, cosmosul sau zinnia trebuie așezate astfel încât umbra lor să nu cadă peste ardei, vinete ori roșii. Plantele viguroase pot consuma și cantități importante de apă, un aspect relevant mai ales în verile secetoase.

Pentru insectele benefice, continuitatea înfloririi este mai importantă decât prezența unei singure specii în număr foarte mare.

O combinație de flori cu forme și perioade de înflorire diferite susține mai multe tipuri de prădători și polenizatori.

Descoperă și Flori care înfloresc tot anul, pentru o grădină spectaculoasă

Precauții

Chiar dacă pot preveni apariția anumitor dăunători în grădina de legume, florile nu omoară dăunătorii și nu împiedică toate infestările. Uneori atrag insecte folositoare, dar acestea nu ajung în număr suficient pentru a controla problema. În alte situații, o floare poate oferi hrană atât prădătorilor, cât și unor insecte pe care nu ni le dorim.

De asemenea, florile nu compensează lipsa măsurilor de bază. Plantele bolnave și infestate trebuie îndepărtate, culturile se rotesc pe cât posibil, frunzele se verifică periodic, iar buruienile care găzduiesc dăunători se țin sub control.

Plasele de protecție, strângerea manuală a omizilor și melcilor, jetul de apă pentru îndepărtarea afidelor și capcanele adecvate pot completa eficient rolul florilor.

Cel mai realist este să privim florile ca fiind doar una dintre măsurile de protecție, nu ca pe o soluție unică.

Sursă foto – Shutterstock.com