Am fost șantajată de mama și de amantul ei

Abia acum, după ce s-au întâmplat toate câte s-au întâmplat, îmi dau seama că tata a avut dreptate s-o părăsească pe mama. Totuși, nu pot spune același lucru și despre faptul că nu a acceptat să mă ia cu el după divorțul lor, preferând să crească alți copii, ai celei cu care și-a refăcut viața. Mama nu a suferit deloc după plecarea lui; chiar după primele două săptămâni, prin casa noastră au început să se perinde diverși bărbați, de pe urma cărora ea a profitat cât a putut.

Nimeni și nimic n-a putut-o opri să-și trăiască viața după cum a vrut. La vreun an după plecarea tatei, după ce a obținut de la el și niște bani din vânzarea unui teren și a unei case (acestea aparținuseră de fapt părinților și bunicilor lui), mama nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să deschidă un fel de bodegă în cartierul în care locuiam.

Casa noastră era tip vagon, avea patru camere, iar în două dintre ele a făcut cârciumă. Numai Dumnezeu știe cum i-a păcălit pe mulți dintre vecini de i-au făcut rost de băutură și de furnizori de carne, cert e că s-a ales cu toate cele trebuincioase pentru afacerea ei. La bucătărie, a angajat-o pe Aneta, o femeie care avea de crescut de una singură patru copii, iar ea vindea la bar. Felurile de mâncare erau simple, căci mama se ghida după principiul că „muncitorul, după ce iese de la fabrică, vrea o ciorbă fierbinte, o friptură cu niște murături alături și, la urmă, o bere sau un vin bun”.

Într-adevăr, birtul ei a avut succes încă de la început, căci mai toți bărbații veneau la ea să-și ungă gâtul după o zi istovitoare de muncă. Iar în ceea ce privește zilele de leafă, ce să mai spun?! Era bătălie pe scaunele de la birt!

După ce banii de la tata s-au terminat, mama a început să se împrumute pe ici, pe colo, de la diferiți oameni pe care numai ea știa cum îi răsplătea… Femeile din cartier nu prea o aveau la inimă, căci puțini erau bărbații care nu-i trecuseră măcar o dată prin pat, dar ei nu-i păsa nici cât negru sub unghie de bârfele lor.

Eu, în schimb, am avut numai de suferit din cauza asta. Eram tot timpul singură, fiindcă nu eram binevenită în casa nimănui, iar la noi nu voia, sau mai degrabă n-avea voie, să vină niciun copil. îmi petreceam zilele mai mult citind și uitându-mă la televizor… Apoi, într-o zi, mama a catadicsit, la insistențele unuia dintre iubiții ei, să-mi ia un calculator și să-mi plătească un abonament la internet. în ziua aia, a fost sărbătoare! Toată lumea părea mulțumită. Ea, pentru că, în felul ăsta, n-o mai stingheream, eu, pentru că îmi puteam umple timpul cu ceva util și, pe dea-supra, îmi puteam face prieteni virtuali.

După ce am terminat liceul și am luat la facultate, la Cluj (după îndelungi discuții aprinse cu mama, care se împotrivise să merg mai departe, noroc cu iubitul ei de atunci, care m-a susținut cât a putut), m-am simțit extraordinar de liberă și de mulțumită de cursul pe care-l luase viața mea. Aveam planuri mari de viitor și nimeni nu mă mai putea opri să le îndeplinesc! în plus, mama nu îmi mai putea controla viața așa cum o făcuse până atunci…

Din nefericire pentru mine, afacerea ei a început să scârțâie curând după ce fa-brica de ciment din oraș s-a închis, iar muncitorii au intrat în șomaj. în câteva luni, după ce și-au cheltuit cele câteva salarii compensatorii, au început să o roage pe mama să le dea de băut pe datorie, iar ea, neputându-i refuza, s-a trezit într-o bună zi pe punctul de a-și declara falimentul.

Disperată, încercând să-și salveze afacerea, i-a venit o idee salvatoare: să mă mărite cu un bărbat de vreo 40 de ani, altfel, destul de prezentabil, sosit de curând în oraș, care cumpărase serele cu legume și flori și le repusese pe picioare. Avea bani, avea casă și mașină, avea posibilități să o ajute și pe ea… Drept urmare, s-a apucat de făcut tot felul de aranjamente. Nu s-a lăsat până când nu a obținut ce a vrut, așa e ea!

Înainte cu vreo două săptămâni de vacanța de vară din penultimul meu an de facultate, a tot insistat la telefon să vin acasă după ce termin cursurile, măcar pentru câteva zile, fiindcă îi era tare dor de mine. I-am promis că o să mă duc, deși eu în toate verile studențești de până atunci mă angajam ca să câștig un ban; nu puteam s-o dezamăgesc și, pe dea-supra, tocmai mă despărțisem de prietenul meu și nu eram deloc în apele mele. De altfel, cred că și faptul că mă aflam într-o stare deplorabilă a avut o contribuție importantă la ceea ce a urmat…

Când am ajuns acasă, mama a părut să se bucure mai mult ca niciodată că mă vede. Mi s-a părut puțin ciudat asta și chiar mă gândeam că se schimbase foarte mult, dar…

Cu ocazia unei sărbători orășenești organizate de primărie în centrul orașului, ea a făcut în așa fel încât domnul Dancu, cel cu serele de legume și flori, să mă cunoască.

Nu pot spune că sunt o frumusețe, dar i-am plăcut din clipa în care am făcut cunoștință, iar după ce mama l-a informat că sunt și studentă, a părut de-a dreptul interesat de mine. Toată ziua aceea ne-am petrecut-o împreună, distrându-ne în centru. Nu pot nega, și mie mi-a plăcut de el, dar nu m-am gândit nicio secundă mai departe. Ne-am despărțit prietenește, promițându-ne să mai petrecem zile frumoase ca aceea împreună.

După vreo două zile, mama m-a trimis acasă la el – stătea aproape de noi -, ca să cumpăr niște legume care nu se făcuseră la noi în grădină. Nu știu dacă a fost vreun aranjament, bănuiesc că da, fiind-că Remus, așa cum mă rugase să-i spun, nu a părut prea surprins că mă vede. Am vorbit vrute și nevrute cât am stat la el și ne-am apropiat și mai mult unul de altul. Am rămas acasă toată vara, renunțând să mai plec la mare, la rugămintea mamei, care pretextase că are nevoie de puțin ajutor în ceea ce privește afacerea ei pe ducă. Pe deasupra, Remus venea din ce în ce mai des să bea câte o cafea la cârciuma mamei și îmi ținea de urât ore în șir, dându-mi de înțeles că mă place.

Eram flatată de atenția lui, mai ales că auzisem numai lucruri bune despre el și că făcea o treabă minunată cu serele pe care le cumpărase când sosise în oraș. Spre finele vacanței, ajunsese să-mi pară rău că urma să plec…

Ghicindu-mi parcă gândurile, cu o zi înainte de a-mi face bagajele, Remus m-a întrebat dacă vreau să mă conducă la cămin.

— îmi pare tare rău că ne părăsești… mi-a spus el. Te-ai supăra dacă te-as conduce la Cluj?

— Nu, deloc! i-am răspuns imediat, bucuroasă.

Chiar jubilam de fericire, din mai multe motive: în primul rând, aveam să am un companion plăcut tot drumul, în al doilea, Remus mă ducea cu mașina, în al treilea, scăpam astfel de corvoada de a căra bagajele.

La cămin, colegele mele de cameră, care deja sosiseră cu o zi înainte, au rămas cu gura căscată când am apărut cu Remus, mai ales că de-abia mă despărțisem de Daniel și știau cât de mult ținusem la el… Au sărit imediat pe mine, după ce Remus a plecat, în dorința de a afla mai multe.

— Nu e decât o bună camaraderie între mine și Remus, le-am spus eu, de altfel, destul de convinsă că așa era.

Cu toate astea, după o săptămână m-am pomenit cu Remus la cămin, pro-punându-mi să mă mut într-un apartament de-al lui mai vechi, din Cluj (orașul său natal), pe care nu voise să îl vândă, pentru a avea unde trage când ajungea aici cu afaceri. Din clipa aceea, am devenit subiectul principal de bârfă în cămin.

Și eu am fost uimită de propunerea lui, dar nu am lăsat să se vadă asta. Ba chiar am acceptat să mă mut în acel apartament, știind că așa îmi va fi mult mai bine. Să vă spun că șase luni mai târziu ne căsătoream? Cred că nu mai are sens… Mama a avut o contribuție măreață la asta, după cum am aflat ulterior chiar de la ea: pe mine mă pisa să încerc să fiu mai drăguță cu Remus, că, uite, acum mă lasă să stau în casa lui fără să-mi ceară un leu, pe el îl ațâța că riscă să mă piardă dacă nu face ceva în acest sens. De fapt, avea un scop, pe care l-am văzut realizat imediat după nunta noastră: Remus a investit o grămadă de bani în cârciuma ei, punând-o iar pe picioare.

Nu-l iubeam pe Remus, doar țineam la el, dar tot ceea ce făcuse pentru mine, chiar și faptul că mă ajutase să trec repede peste decepția sentimentală cu Daniel, mă determinase să accept. îmi plăcea de el, era un bărbat bine, cu bani, spiritual, dar totuși nu îl iubeam…

Câteva luni, căsnicia noastră a fost un vis. Remus m-a plimbat prin străinătate, mi-a cumpărat haine peste haine, pantofi peste pantofi, parfumuri de care știam doar din reviste și, în plus, toată lumea se purta cu mine de parcă eram o prințesă. Apoi, după ce am rămas însărcinată, au început și problemele mele…

Mama, care își văzuse împlinit visul de a pune mâna pe un ginere cu bani prin nunta mea, a început să aibă pretenții de la mine. Mă punea să-i cer bani lui Remus pentru orice voia ea să facă. îmi scotea ochii cu texte de genul: „Dacă nu aș fi fost eu și n-aș fi insistat, tu nu te-ai fi lăfăit în lux azi!”. Am ajutat-o cât am putut, fără să-i spun nimic soțului meu, din banii mei de cumpărături… Mai întâi, și-a renovat casa, pe urmă și-a schimbat mașina, a început să călătorească prin te-miri-ce locuri, iar în cele din urmă, s-a cuplat cu un tip cu vreo 10 ani mai mic decât ea, Mati, un pierde-vară care mirosise că-i rost de muls bani… Din cauza lui, mama ajunsese să mă sune săptămânal și-mi spunea:

— Cere-i lui Remus niște bani, găsești tu pentru ce, o poșetă, o rochie nouă… Mai aruncă-mi și mie câte un os de la masa voastră, ca să-mi fie bine! îmi zicea ea. Dacă nu eram eu, n-ai mai fi ajuns tu doamna care ești…

De fiecare dată îmi amintea și „sacrifi-ciile” pe care le făcuse pentru mine, iar eu, fie că mi se făcea milă, fie silă, obți-neam de la Remus sumele pe care ea mi le cerea. De cele mai multe ori, nu mă întreba de ce am nevoie de ei, mai ales după ce l-am născut pe Andrei.

Totuși, la un moment dat, Remus a început să intre la bănuieli. A spus „stop” și a refuzat să-mi mai dea bani fără să-i explic pentru ce-mi trebuie. Atunci, a început greul pentru mama, care, văzând că nu-și mai primește porția săptămânală, a recurs la un alt șiretlic… Cum ne mutaserăm în casă nouă – o casă la curte în buricul târgului -, mama ni l-a băgat pe gât pe Mati (pe care îl și găz-duiam la noi), pretextând că se pricepe la tot felul de lucruri și că ne poate ajuta să amenajăm casa după cum voiam. Remus nu a protestat, ca să-i facă soacră-sii pe plac, iar părerea mea nici nu conta pentru ea. Pe deasupra, Mati chiar punea mâna la treabă dacă trebuia.

Apoi, cum Remus era plecat mai tot tim-pul de acasă, din cauza afacerilor lui cu sere, Mati, băiat uns cu toate alifiile, a reușit într-o seară să mă facă să accept să bem împreună câte o cafea și un coniac și să stăm de vorbă.

După primul pahar, a mai urmat unul, tot povestindu-ne viețile și încercând să ne descoasem unul pe altul. Nu mi-am dat seama că m-am amețit (sau poate mi-a pus ceva în coniac?!) și…

Am cedat avansurilor lui! După două zile, mama a trecut la amenințări și la șantajul cel mai ordinar. Mati făcuse, fără să știu, câteva fotografii când eram amândoi în pat… și el, și mama mă amenințau că îi vor trimite fotografiile lui Remus, care va divorța mai mult ca sigur și îmi va lua copilul. Luni de zile am găsit cele mai neobișnuite modalități de a lua bani de la soțul meu, de teamă să nu afle adevărul. știam că, oricât ar fi de înțelegător, așa ceva nu mi-ar fi tolerat și nu voiam să risc să rămân fără copil.

Între timp, disperată, am căutat o soluție pentru ca ei doi să mă lase în pace.

M-am mai liniștit când am aflat, prin niște cunoștințe, despre îndeletnicirea de „pește” a lui Mati, iar pe mama am prins-o cu nereguli în registrele contabile.

Prima oară când ea a venit la mine, pretextând că vrea să-și vadă nepotul, dar arătându-mi încă de la ușă fotogra-fiile acelea deocheate, i-am spus că-i trimit pe cap garda financiară. Măcar la atât mi-a folosit și mie facultatea de contabilitate…

— Dacă nu încetezi cu șantajul, te bag la pușcărie, chiar dacă ești mama mea! Cred că am făcut prea multe pentru tine și, dacă nu erau cumsecade bărbații care s-au perindat prin patul tău, aș fi ajuns și eu o… ca și tine. Nu-ți mai dau bani, des-curcă-te și singură!

Trebuie să recunosc că a fost prima oară în viața mea când am lăsat-o pe mama fără replică. Nu-i venea să-și creadă urechilor. După câteva luni, și-a lichidat afacerea cu birtul din Turda și s-a mutat la Dej, măritându-se cu un cârciumar de acolo. Cu Mati, lucrurile au fost mult mai simple: în schimbul tăcerii mele, și-a luat tălpășița.

M-am gândit mult timp dacă să-i spun sau nu adevărul lui Remus, dar mi-am dat seama că, deocamdată, mult mai indicată ar fi tăcerea. Pentru binele familiei mele!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE