„Mi-am lăsat copiii bolnavi acasă!” Grevă în Sănătate: Poveștile tulburătoare ale cadrelor medicale care au protestat la Spitalul Floreasca

La ora 9.00, curtea Spitalului Floreasca s-a umplut de halate albe. Asistenți medicali, infirmiere, brancardieri și personal auxiliar au ieșit pentru două ore din ritmul alert al spitalului și au cerut Guvernului să renunțe la tăierile salariale și să negocieze noua lege a salarizării. Dincolo de pancarte și lozinci scandate timp de două ore, fiecare dintre ei are însă propria poveste.

„Am un soț cu handicap grav, dar asta nu mă împiedică să vin să muncesc”, a povestit pentru Libertatea, Tanța Arnăutu, care  lucrează ca asistentă medicală de anestezie la ATI. A fost la Spitalul Floreasca în perioada tragediei de la Colectiv, a plecat pentru o vreme la alt spital, apoi s-a întors pentru că și-a dorit să facă medicină de urgență.

„Pacienții care sunt cazurile cele mai dificile la noi vin. Toată noaptea rezolvăm urgențe în blocul operator”, spune ea.

Acasă, însă, o așteaptă o altă luptă. Soțul ei are handicap grav și are nevoie permanent de îngrijire. „Am un soț cu handicap grav, dar asta nu mă împiedică să vin să muncesc, să fiu empatică. Eu am acasă o situație și înțeleg foarte bine prin ce trec oamenii”, spune asistenta medicală, care este și mama a doi copii.

Pentru ea diminuarea indemnizațiilor și a sporurilor înseamnă câteva sute de lei pierduți în fiecare lună, bani care făceau diferența într-o familie în care unul dintre membrii nu poate munci.

„Abia ajung bănuții de la o lună la alta”, mărturisește femeia. Și, deși spune că iubește medicina, recunoaște că pentru prima dată s-a gândit că ar putea renunța și să caute alt loc de muncă.

,,Chiar și vânzătoarea de la magazinul din colț, pe care o respect foarte mult, câștigă mai bine decât mine. Iată despre ce vorbim”, a mărturisit amărâtă Tanța Arnăutu, care a recunoscut că se gândește pe viitor să se lase de meserie, dacă salariile rămân așa.

Brancardierul care și-a crescut singur cei doi copii: „Salariul nu trece strada până acasă”

Mihai Vochița lucrează de aproape trei decenii la Spitalul Floreasca. În fiecare zi împinge tărgi cu pacienți către sălile de operație și înapoi, inclusiv bolnavi care cântăresc peste 100 de kilograme.

„Să vină domnul ministru al Muncii să muncească o lună pe 4.200 de lei”, spune el, arătând că acesta este salariul pe care îl primește după aproape 30 de ani de muncă.

Însă cea mai grea parte nu este munca. „Îmi cresc doi copii singur”, spune simplu.

Fiica este acum căsătorită, iar băiatul are 17 ani. Pe amândoi i-a crescut fără ajutorul unui partener, din salariul de brancardier, iar copiii încă mai au nevoie de ajutorul părintelui.

Apoi rostește fraza care rezumă cel mai bine frustrarea protestatarilor:

„Salariul care iese de aici nu trece strada până ajung acasă.”

Face șapte gărzi pe lună, însă nu toate sunt plătite, iar după turele istovitoare, nu mai are puterea fizică să-și ia încă un serviciu.

„Un medic fără infirmieră, fără brancardier și fără asistentă nu poate să-și facă treaba”, spune acesta.

„Ne-am lăsat copiii bolnavi acasă și am venit la muncă”

Dorina Răducu este asistentă de anestezie de 29 de ani. Își amintește că în toate momentele grele: pandemie, accidente colective sau dezastre – cadrele medicale au fost chemate să răspundă primele.

„Noi suntem eroii când sunt pandemii, când sunt dezastre naturale și când sunt accidente. De multe ori ne-am lăsat copiii bolnavi acasă și am venit să ne facem treaba. Pacienții nu au nicio vină pentru problemele noastre”, spune ea.

Are doi băieți, acum adulți, iar în toți acești ani a lipsit de la multe sărbători și momente importante din familie. În toți anii aceștia, 2-3 Crăciunuri le-a petrecut acasă cu familia, în rest a fost la muncă.

Astăzi spune că se simte nedreptățită, din salariul de bază de 6000 de lei, deja simte cei 500 de lei în minus, care reprezentau norma de hrană.

„Ne-au tăiat norma de hrană, ne-au tăiat biletele de vacanță, ne-au tăiat din toate. Cred că suntem singura categorie din care se tot taie”, afirmă asistenta.

Cu toate acestea, nu și-ar schimba meseria.

„De multe ori nici să bei o gură de apă nu ai timp. Dar cea mai mare satisfacție este când pacientul te întâlnește după o săptămână și îți spune că este bine și îți mulțumește. Pentru asta mergem mai departe”, spune ea.

Peste 15.000 de angajați au participat la greva de avertisment

Protestul de luni s-a desfășurat între orele 9.00 și 11.00 în peste 480 de unități sanitare din țară. Potrivit Federației Sanitas, peste 15.000 de angajați din sănătate și asistență socială au participat la greva de avertisment.

Sindicaliștii spun că noul proiect al legii salarizării a fost elaborat fără o negociere reală cu reprezentanții angajaților și solicită Guvernului consultări urgente pentru modificarea acestuia.

Pentru oamenii adunați luni în curtea Spitalului Floreasca, protestul nu a fost doar despre o lege sau despre câteva sute de lei în minus. A fost despre sentimentul că, după ani în care au fost numiți „eroi” și au ținut spitalele deschise în cele mai dificile momente, statul le cere din nou să suporte povara economiilor.

Iar când cele două ore de grevă s-au încheiat, protestatarii și-au strâns pancartele și s-au întors în saloane. Pacienții îi așteptau. 

În lipsa unui acord, protestatarii vor reveni în stradă. Următoarea etapă va fi greva generală, programată pentru 28 iulie. Medicii și angajații din spitale sunt pregătiți de greva generală: „Politicienii să răspundă pentru asta”

Noua lege a salarizării propusă de Guvernul Bolojan este sursa nemulțumirilor. „Sporul pentru turele de noapte este o bătaie de joc”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE