”Ham Nevoie De Căldură!”. Ajută-ţi Câinele Să Treacă Iarna Cu Bine

Alintatul din casă

Garderoba de iarnă a căţelului de apartament trebuie să prevadă obligatoriu o hăinuţă cu faţa din material impermeabil şi dosul pluşat, care să acopere nu doar spatele, ci şi pieptul. Ideal ar fi să aibă ataşată şi o şepcuţă.
Botoşeii din tricot cu tălpi impermeabile nu mai sunt de mult o excentricitate, ai văzut că cei mai mulţi câini se întorc de la plimbarea prin zăpadă şi gheaţă… în trei picioare: ridică pe rând când o lăbuţă, când ala, fiindcă le îngheaţă perniţele şi, pe măsură ce îmbătrânesc, îi dor oasele şi articulaţiile tot mai rău.
Lasă prejudecăţile potrivit cărora este ridicol să îmbraci un câine de talie mare! Dacă are blana scurtă, organismul lui nu îşi poate regla temperatura la fel de uşor ca în cazul semenilor lui dotaţi cu un cojoc generos sau al celor cu ”dublu cojoc” (format din păr şi subpăr). Lui îi trebuie cel puţin o haină care îi acoperă spatele, pentru a proteja plămânii.
Când este foarte frig, plimbările trebuie scurtate chiar şi în cazul puilor înnebuniţi după joacă: 15 minute de alergătură şi zdup înapoi în casă! Dacă ai un senior sau un căţel bolnav, nu-l forţa să se plimbe mai mult decât poate – când se întoarce spre casă, urmează-l imediat.
După fiecare plimbare – sau cel puţin în fiecare seară – verifică-i perniţele labelor, s-ar putea să fie lezate de aşchii de gheaţă.
Dacă trebuie neapărat să îi faci baie, fă-o seara, după ultima plimbare. Şi usucă-i blana lângă o sursă de căldură sau folosind feonul.

Paznicul din curte

De regulă, este un câine bine încotoşmănit, altfel nu ai avea inima să îl laşi afară pe ger. Dar chiar şi aşa, tot are nevoie de atenţia ta: coteţul trebuie să fie bine izolat, ca să nu pătrundă vântul şi umezeala, cu polistiren expandat la exterior. Înăuntru este preferabil să aibă un pat consistent de paie sau talaş, pentru că este uşor de schimbat (salteluţa sau preşul trebuie spălate, uscate…).
Ca să nu se ude podeaua şi să intre vântul şi zăpada, coteţul e bine să fie înălţat pe un palet sau pe nişte scânduri din lemn.
Intrarea în coteţ poate fi protejată printr-o ”uşă batantă” improvizată dintr-o bucată de preş de maşină cauciucat sau dintr-o mochetă groasă, prinsă de ”rama” superioară a uşii.
Nici să nu te gândeşti să îi faci baie, dacă nu îl ţii după aceea în casă, la căldură, cel puţin până a doua zi!
Când se anunţă temperaturi foarte scăzute, adu-l să înopteze măcar pe holul casei tale.
Atenţie la castronul lui cu apă – este inuman să îl laşi să lingă gheaţă! Pune-i apă caldă, ca să fie lichidă mai mult timp, şi schimb-o de îndată ce a îngheţat.
Şi hrana trebuie să fie mai consistentă şi să îi asigure un plus de proteine. Oferă-i măcar o masă caldă pe zi, pe lângă raţia obişnuită de crochete.
Verifică-i periodic labele (să nu aibă leziuni produse de gheaţă sau să nu fie degerate), urechile (să nu fie fierbinţi), botul (să nu fie foarte uscat), ca să te asiguri că nu are febră. Dacă strănută des, faceţi-i o vizită medicului veterinar.