Imnul Italiei – versuri Il Canto degli Italiani și istoric

Despre imnul Italiei – istoric

Imnul Italiei, cunoscut ca Il Canto degli Italiani sau „Fratelli dItalia”, a apărut într-un context istoric în care Italia era împărțită în mai multe teritorii independente sau aflate sub dominație străină.

Versurile au fost scrise de Goffredo Mameli, un tânăr poet din Genova, implicat activ în mișcările revoluționare. Mameli nu era doar un autor de texte, ci și un militant, iar imnul reflectă foarte clar ideile vremii: unitate, rezistență față de puterile străine și dorința de a construi un stat unit. Muzica a fost compusă de Michele Novaro, la Torino, și a fost gândită special pentru a fi ușor de cântat de grupuri mari de oameni.

Cântecul a fost interpretat public pentru prima dată la Genova, în decembrie 1847, la o manifestație patriotică. S-a răspândit rapid în toată Italia și a devenit foarte popular în rândul celor care participau la revoltele din 1848-1849. În acea perioadă era perceput ca un cântec de mobilizare, nu ca un imn oficial.

După unificarea Italiei în 1861, statul a ales un alt imn, „Marcia Reale”, dar Il Canto degli Italiani” a continuat să fie cunoscut și cântat.

Situația s-a schimbat după al Doilea Război Mondial. În 1946, Italia a devenit republică în urma unui referendum, iar vechiul imn monarhic a fost abandonat. „Il Canto degli Italiani” a fost adoptat imediat ca imn provizoriu al noii republici. Deși a fost folosit în mod constant la evenimente oficiale, competiții sportive și ceremonii de stat, abia în 2017 a fost recunoscut oficial prin lege ca imn național.

Imnul Italiei Il Canto degli Italiani- versuri în italiană

Fratelli d’Italia,
L’Italia s’e desta;
Dell’elmo di Scipio
S’e cinta la testa.
Dov’è la Vittoria?
Le porga la chioma;
Che schiava di Roma
Iddio la creò.

Refren:
Stringiamci a coorte!
Siam pronti alla morte.
Siam pronti alla morte,
L’Italia chiamò.
Stringiamci a coorte!
Siam pronti alla morte.
Siam pronti alla morte,
L’Italia chiamo. Sì!

Noi fummo da secoli
Calpesti, derisi,
Perche non siam popolo,
Perché siam divisi.
Raccolgaci un’unica
Bandiera, una speme;
Di fonderci insieme
Gia l’ora suono.

Uniamoci, amiamoci;
L’unione e l’amore
Rivelano ai popoli
Le vie del Signore.
Giuriamo far libero
Il suolo natio:
Uniti, per Dio,
Chi vincer ci puo?

Dall’Alpi a Sicilia,
Dovunque e Legnano;
Ogn’uom di Ferruccio
Ha il core e la mano;
I bimbi d’Italia
Si chiaman Balilla;
Il suon d’ogni squilla
I Vespri suono.

Son giunchi che piegano
Le spade vendute;
Gia l’Aquila d’Austria
Le penne ha perdute.
Il sangue d’Italia
E il sangue Polacco
Beve, col Cosacco,
Ma il cor le bruciò.

Imnul Italiei Il Canto degli Italiani- versuri traduse în română

Frați ai Italiei,
Italia s-a trezit,
cu coiful lui Scipio
să-și onoreze capul.
Unde este Victoria?
Să-și taie părul,
căci sclavă a Romei
Dumnezeu a creat-o.

Refren

Să ne unim în cohortă,
suntem gata de moarte,
suntem gata de moarte,
Italia ne cheamă!

Să ne unim în cohortă,
suntem gata de moarte,
suntem gata de moarte,
Italia ne cheamă!

De veacuri suntem călcați,
batjocoriți,
De ce nu suntem un popor?
De ce suntem divizați?
Să existe un singur steag,
o singură speranță:
să ne unim toți
deja a sunat ceasul.

Să ne unim, să ne iubim,
unirea și iubirea
le arată popoarelor
calea Domnului.
Jurăm să facem liber
pământul străbun:
uniți prin Dumnezeu,
cine ne poate învinge?

Din Alpi până în Sicilia,
oriunde e Legnano,
fiecare om are inima
și mâna lui Ferruccio.
Copiii Italiei
se cheamă Balilla,
sunetul fiecărui clopot
Vecernia siciliană a sunat.

Sunt trestii ce se pleacă,
săbiile vândute:
deja vulturul Austriei
și-a pierdut penele.
Sângele Italiei,
sângele polonez
l-a băut cu cazacul,
dar i-a ars inima.

Mesajul și semnificația imnului Italiei

”Frați ai Italiei, Italia s-a trezit…”
Deschiderea imnului începe prin a chema toți italieni ca ”frați”. Această formulare subliniază ideea de unitate, italieni din toate regiunile sunt parte a aceluiași popor. Autorul sugerează că Italia, după o perioadă de dezbinare, începe să conștientizeze nevoia de a lupta pentru libertate și unificare.

”Și-a pus pe cap coiful lui Scipio” este o metaforă. Italia, în mod simbolic, își pune coiful ca un războinic. Scipio Africanul, un general roman cunoscut pentru victoria sa asupra cartaginezilor, reprezintă forța și curajul trecutului, un model de demnitate și putere.

”Victoria” nu este doar succesul sau triumful, ci zeița romană a victoriei.

În cultura romană, femeile libere aveau părul lung, iar cele are erau sclave aveau părul scurt. Mameli sugerează că Victoria va veni și se va supune Italiei și luptătorilor, deoarece soarta și Dumnezeu îi sunt favorabile. Este o imagine poetică pentru încrederea în izbândă, inevitabilă într-o luptă justă.

”Să ne adunăm într-o cohortă, suntem gata de moarte…” Aceasta este cea mai cunoscută parte a imnului, refrenul.

„Cohorta” se referea în Roma antică la o unitate militară, iar în imn simbolizează unirea tuturor italienilor. Versurile exprimă curajul de a lupta și chiar de a muri pentru Italia, dacă este nevoie.

„De secole suntem călcați în picioare, pentru că nu suntem un popor, pentru că suntem divizați.” Mameli vorbește despre realitatea Italiei în acea vreme când peninsula era formată din state separate, nu exista un stat național unitar.

Referințe istorice Legnano, Ferruccio, Balilla și I Vespri

Apoi întâlnim mai multe referințe istorice și răscoale importante din istoria Italiei: Legnano, Ferruccio, Balilla și I Vespri

Prima, Legnano, se referă la bătălia de la Legnano din 1176, în care lombarzii, conduși de Alberto da Giussano, l-au învins pe împăratul Frederic Barbarossa, care a fost nevoit să renunțe la autoritatea sa asupra lor și să recunoască autonomia provinciilor lombarde în 1183.

A doua, Ferruccio, îl desemnează pe Francesco Ferrucci. Între octombrie 1529 și august 1530, Republica Florența a fost asediată de armata imperială a lui Carol al V-lea, iar în timpul apărării, Ferrucci a fost rănit mortal. Lovitura finală i-a fost dată de Francesco Maramaldo, căruia Ferrucci i-ar fi spus „Tu uccidi un uomo morto” („Omori un om deja mort”), motiv pentru care numele Maramaldo a devenit în italiană sinonim cu „laș”. După asediu, Florența a fost readusă sub controlul familiei Medici.

A treia referință îl amintește pe tânărul care a declanșat revolta de la Genova. În 1746, populația s-a răsculat împotriva ocupației austro-piemonteze, iar tradiția spune că revolta a început când un băiat cunoscut sub numele de Balilla (probabil Giambattista Perasso) a aruncat o piatră într-un soldat.

La final apare o referință la Vecernia Siciliană, revolta din 1282 prin care Sicilia s-a eliberat de dominația franceză. „Il suon dogni squilla” înseamnă sunetul fiecărui clopot: la Palermo, clopotele au bătut la apusul soarelui, dând semnalul ridicării poporului.

Prin aceste referințe, Mameli îi îndeamnă pe toți italienii, de la nord la sud, să se ridice împotriva dominației străine și să lupte pentru eliberarea Italiei, așa cum au făcut-o și strămoșii lor.

În ultima strofă, Mameli face o paralelă între poporul italian și cel polonez, chemând toți italienii să se ridice împotriva unei Austrii slăbite.

„Le spade vendute” se referă la toți mercenarii armatei austriece, iar următoarele versuri sunt o metaforă pentru a simboliza slăbiciunea Austriei: vulturul este simbolul austriac, dar acum este un vultur care și-a pierdut penele.

Paralela apare în ultimele versuri, în care Mameli menționează invazia Poloniei în numele Imperiului Austro-Ungar și al Rusiei (aici „cosacco”) între 1772 și 1795: sângele unui popor poate deveni o otravă capabilă să-i ardă inima („il cor le brucio”) în momentul în care scapă de asupritorii săi, arată site-ul LearnAmo.com.

Sursă foto – Shuttersock.com

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE