Dr. Ion Bogdan Codorean la „55 de întrebări – powered by Libertatea”: De la visul de a juca la Steaua la chirurgia de elită

Renumit pentru intervențiile realizate asupra marilor sportivi și personalități din România, medicul a discutat despre rigoarea din sala de operații, importanța familiei și a echipei în recuperarea pacienților, provocările din sistemul medical, dar și despre secretele unei vieți active și ferite de accidentări.

„Prima oară am vrut să mă fac fotbalist, când eram mic de tot”

Libertatea: Domnul dr. Ion Bogdan Codorean, chirurg, medic primar ortoped specializat în traumatologie sportivă. Bună ziua!

Ion Bogdan Codorean: Bună ziua, bine ați venit!

Libertatea: Ce vă doreați să deveniți atunci când erați copil?

Ion Bogdan Codorean: Prima oară am vrut să mă fac fotbalist, când eram mic de tot. După care s-au mai schimbat lucrurile un picuț.

Libertatea: Fotbalul a fost prima mare iubire?

Ion Bogdan Codorean: Fotbalul, da. De dimineață până seara numai fotbal știam până în clasa a șaptea.

Libertatea: Cum de ați renunțat la cariera de fotbalist?

Ion Bogdan Codorean: Mi-am dat seama că pentru a fi fotbalist ai nevoie și de șansă, iar neșansa mea era -una dintre ele!- că pe postul meu juca Lăcătuș atunci și nu puteai să-ți închipui că ai putea să joci în locul lui.

Libertatea: Ați rămas legat de clubul Steaua, la care ați jucat fotbal?

Ion Bogdan Codorean: Am rămas legat pentru că după o perioadă am ajuns medic la echipa de fotbal, la care am petrecut doi ani de zile.

„Fără muncă, fără foarte multă muncă în medicină, nu poți să reușești să răzbești”

Libertatea: Ce simțiți față de sportivii care reușesc să facă performanță?

Ion Bogdan Codorean: Un mare respect și știu cât de mult au sacrificat ei foarte multe lucruri ca să ajungă acolo. Ai nevoie de foarte multă muncă pe lângă talent.

Libertatea: Tatăl dumneavoastră a fost medic militar de carieră, un model atât pentru ceilalți colegi de breaslă, cât și pentru pacienți și pentru dumneavoastră. Cum l-ați descrie pe profesorul dr. Ion Codorean, tatăl dumneavoastră?

Ion Bogdan Codorean: Un om foarte ambițios, pentru că și el a plecat de la țară, din Răzbuneni, din Bobâlna, și a ajuns să fie profesor și șef de secție la Spitalul Militar Central, profesor universitar. Un om care mi-a insuflat și mie această ambiție și dorință de a încerca să fii cel mai bun în domeniul tău.

Libertatea: Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o de la el?

Ion Bogdan Codorean: Foarte multe lecții am avut de învățat, bineînțeles. Una: că fără muncă, fără foarte multă muncă în medicină, nu poți să reușești să răzbești. Și, cum zicea el, ai semănat acum pentru a putea culege mai târziu. Deci e foarte important să înveți foarte mult, să muncești la o vârstă tânără dacă vrei să ai succes mai târziu.

„Mi-a plăcut de la început de Bölöni, că el era și medic, și fotbalist”

Libertatea: A fost medicina mai degrabă o vocație sau un drum sădit pas cu pas de un tată atât de apreciat?

Ion Bogdan Codorean: A fost o vocație. Mi-a plăcut de la început de Bölöni, că el era și medic, și fotbalist, iar eu la un moment dat chiar am crezut că se poate să fii și medic și fotbalist, dar pe la 17 ani mi-am dat seama că este aproape imposibil să le faci pe amândouă la un nivel înalt. Și atunci am renunțat la fotbal.

Libertatea: De ce medicină militară?

Ion Bogdan Codorean: Aici, într-adevăr, s-a datorat tatălui meu. Nu pentru că m-a pus el să fac așa ceva, ci pentru că nu concepeam să fii medic fără să fii militar. Adică pentru mine exista doar medicina militară.

Libertatea: Cât este de diferită medicina militară de cea clasică? Ce v-a învățat în plus?

Ion Bogdan Codorean: Medicina nu este diferită, pentru că și noi am învățat la UMF împreună cu colegii civili, doar că noi aveam niște ore de pregătire militară diferite: de la instrucție, la medicină de front, la tot ce înseamnă partea legată de război, să zic așa, să fim pregătiți pentru orice.

„Misiunea unui medic este aceea de a ajuta pacientul să revină, din punct de vedere al sănătății, acolo unde își dorește”

Libertatea: Ion Bogdan Codorean, domnule doctor, vă împlinește această meserie? Aveți vreun regret că nu ați ales celălalt drum, acela de fotbalist, fie chiar rezervă, să zicem, a lui Lăcătuș?

Ion Bogdan Codorean: Păi nu puteam să fiu rezervă nici măcar a lui Lăcătuș. Și atunci am ajuns medic. Nu-mi pare rău nicio secundă. Îmi pare bine că am jucat fotbal, îmi pare bine că am trăit în mediul acela și la echipa de fotbal, dar nu. Asta mi-am dorit întotdeauna: să fiu chirurg.

Libertatea: Sunteți chirurg, medic ortoped specializat în traumatologie sportivă. Cum v-ați descrie meseria în câteva cuvinte?

Ion Bogdan Codorean: Păi aș descrie-o drept cea mai frumoasă meserie, o meserie care într-adevăr implică sacrificii, multe ore de muncă și de învățat, dar o meserie pe care aș alege-o mereu și mereu din nou.

Libertatea: Care este misiunea unui medic și mai ales misiunea dumneavoastră?

Ion Bogdan Codorean: Misiunea unui medic este aceea de a ajuta pacientul să revină, din punct de vedere al sănătății, acolo unde își dorește. Și prin tot ceea ce facem noi și ce fac eu, ne punem în slujba acestui obiectiv.

Libertatea: Care este momentul pentru care merită toate nopțile pierdute?

Ion Bogdan Codorean: De câte ori un pacient se întoarce la noi și se întoarce mulțumit. De câte ori mă sună pacienți pe care i-am operat acum 10, 12, 15 ani să-mi spună: „Domn’ doctor, astăzi sunt 15 ani de când mi-ați făcut operația respectivă. Sunt foarte bine, vă mulțumesc.” Toate momentele în care reușim ceea ce ne propunem.

Libertatea: Care ar fi cele mai mari insatisfacții pe care vi le-ar putea aduce această meserie de medic?

Ion Bogdan Codorean: Insatisfacții nu le-aș numi, dar din păcate încă medicina are limitările ei. Nu putem face chiar tot ce am vrea noi sau tot ce-și doresc pacienții. Și niște momente mai complicate sunt cele în care vine un tânăr, un adolescent care vrea să facă sport de performanță și trebuie să-i spui că, din cauza problemei pe care o are, va fi foarte greu sau imposibil să ajungă la nivelul de performanță pe care și-l dorește.

Libertatea: Există cazuri care vă urmăresc și după ce ieșiți din spital?

Ion Bogdan Codorean: Toate cazurile.

Libertatea: De ce ați ales chirurgia ortopedică?

Ion Bogdan Codorean: Pentru că era cea mai apropiată de sport. Eu vrând să fiu, dorindu-mi întotdeauna să fiu cât mai apropiat de partea asta sportivă, ortopedia era singura care îmi permitea acest lucru.

Libertatea: Se văd în spate trofee, medalii, cadouri oferite de mulți sportivi pe care i-ați ajutat să se reîntoarcă pe teren. Câți dintre ei chiar reușesc să performeze la fel după o accidentare gravă?

Ion Bogdan Codorean: Aici sunt două părți diferite. Majoritatea se întorc la capacitatea lor de a face sport pe care o aveau înainte, dar statistic nu toți reușesc la același nivel de performanță, pentru că, cu cât este mai grea accidentarea și durează mai mult recuperarea, rămâne un anumit nivel de frică în subconștientul sportivului și nu mai reușește să ajungă la același nivel. Asta este o statistică la nivel mondial care ne arată procentele la care se ajunge să se facă sport la același nivel.

„Că e frate-miu, că e oricine altcineva, e același lucru în sala de operații”

Libertatea: Ați operat mii și mii de oameni, între ei VIP-uri cu duiumul. Cum este să operezi celebrități?

Ion Bogdan Codorean: Nu e nicio diferență, pentru că la fel îi doare și pe ei, aceleași șanse de vindecare le au și ei. Doar că, atunci când operezi o persoană mai cunoscută, știe mai multă lume. Dar din punct de vedere a ceea ce facem noi acolo, în sala de operații, este exact același lucru. Nicio diferență.

Libertatea: Pe părinți i-ați operat sau pe apropiați? Este diferit sentimentul?

Ion Bogdan Codorean: Am operat-o pe bunica mea, pe tata, pe fratele meu. Nu e… Oricine ar fi, noi știm că trebuie să facem același lucru, un maximum din ce se poate face. Și atunci, că e frate-miu, că e oricine altcineva, e același lucru în sala de operații.

Libertatea: Se întâmplă să aveți emoții în sala de operații și, dacă aveți, cum le gestionați?

Ion Bogdan Codorean: Emoții aveam la începuturile carierei mele, când mi-era frică de operații, aveam emoții: iese, nu iese. Acum nu mai e cazul. Când intru într-o operație, știu exact tot ce am de făcut, cum am de făcut. Știu că orice s-ar întâmpla pot să rezolv. Nu, nu mai am emoții deloc la operații.

„Niciodată nu avem ziua de muncă cu adevărat terminată”

Libertatea: Cum arată o zi din viața unui chirurg de elită?

Ion Bogdan Codorean: Păi, dimineața, între 7 și 8 sunt la clinică, la consultații sau la operații, iar programul îl terminăm între ora 7 seara sau 9 seara.

Libertatea: Timp de masă aveți? Ce mâncați de obicei într-o zi de muncă?

Ion Bogdan Codorean: Seara, când ajung acasă.

Libertatea: Când se termină de fapt ziua unui chirurg?

Ion Bogdan Codorean: Teoretic nu se termină niciodată, pentru că, așa cum v-am mai zis, tot timpul stai și te gândești la ce a fost, ce o să fie, așa că niciodată nu avem ziua de muncă cu adevărat terminată.

Libertatea: Reușește vreodată un chirurg de elită să se deconecteze complet?

Ion Bogdan Codorean: Teoretic da, așa scrie în teorie că ar trebui, când pleci de la spital să nu te mai gândești la ce s-a întâmplat acolo, dar nu poți niciodată. Adică poate doar după o săptămână sau zece zile de concediu să poți să uiți cât de cât de ce se întâmplă aici.

Libertatea: De când nu ați mai fost la teatru, la un film, la cinema sau la un concert?

Ion Bogdan Codorean: La concert am început să mă duc în ultimii doi ani, că mă iau fetele, mă drag după ele să merg la concert, dar la teatru, la spectacole așa nu prea mai ajung pentru că nu termin programul.

Libertatea: Care a fost spectacolul preferat la care ați fost și pe care îl țineți minte?

Ion Bogdan Codorean: Din ultima perioadă au fost spectacole la care am fost invitat de foste paciente de-ale mele, balerine, actori, dar ultimul care m-a impresionat a fost spectacolul lui Pavel. Dar nu mai știu cum se numește spectacolul, Pavel, iartă-mă, dar am râs cu lacrimi.

Libertatea: Ce vă place să faceți în timpul liber?

Ion Bogdan Codorean: Ajungi cu timpul ăsta liber și cu plăcerea să te gândești tot la… tot să mai citești un articol, să mai faci ceva. Dar, în principiu, îmi place să mă uit la fotbal, îmi place să ies cu fetele oriunde ar fi.

„Niciuna dintre fetele mele nu dorește să facă medicină, pentru că au văzut ce înseamnă”

Libertatea: Apropo de fete, aveți o familie unită și foarte frumoasă, uimitor pentru un medic atât de prolific. Cât din succesul dumneavoastră aparține și familiei, poate și soției?

Ion Bogdan Codorean: Un procent foarte mare, e clar, pentru că vă dați seama, dacă eu stau 10-12 ore, câteodată mai mult, la spital sau la clinică, toate treburile pe care ar trebui să le facă un bărbat în casă le face soția și acum și fetele. Deci fără ele, fără suportul lor și ajutorul lor, nu ai cum să faci performanță în niciun domeniu.

Libertatea: Și-au dorit și ele medicină?

Ion Bogdan Codorean: Nu. Niciuna dintre ele nu dorește să facă medicină, pentru că au văzut ce înseamnă și ele sunt din fire mai artiste, amândouă.

Libertatea: Sunteți genul de părinte care și-a desenat dorințele pentru carierele copiilor și le ghidează spre asta sau genul care se străduiește să le ajute să-și împlinească propriile visuri?

Ion Bogdan Codorean: Eu le-am explicat întotdeauna ce înseamnă fiecare meserie, dar le-am lăsat pe ele să aleagă, pentru că dacă nu faci ceea ce îți place, nu vei fi mulțumit toată viața ta.

Libertatea: V-au scos vreodată cele două fete ale dumneavoastră din zona de confort, de chirurgie, de sală de operație, să faceți de dragul lor ceva ce altfel n-ați face? Nu știu, poate vreun concert rock, vreun festival, vreun bal mascat.

Ion Bogdan Codorean: Am fost la concert, am stat câte șapte ore înainte să înceapă concertul ca să fiu sigur că prindem locuri. Da, mă pun să fac foarte multe lucruri, mai ales acum de când au mai crescut. Mă scot din zona mea frecvent.

Libertatea: În ce ipostază a meseriei de medic vă simțiți cel mai bine?

Ion Bogdan Codorean: Atunci când operez. Atunci mă simț în mediul meu, să zic, cel mai relaxat.

Libertatea: Cât de mult contează pentru un medic echipa?

Ion Bogdan Codorean: Echipa este extrem de importantă. Atât echipa cu care operezi, echipa cu care pregătești operațiile și care te ajută în timpul intervențiilor chirurgicale, cât și echipa de după operație, când pacienții încep recuperarea. E foarte important să ai o echipă și în centrul de recuperare cu care lucrezi, ca să fie o singură minte care coordonează tot procesul ăsta.

„Orice medic care trece de o anumită vârstă este, sau ar trebui să fie, formator pentru alți medici”

Libertatea: Ce părere aveți despre inteligența artificială? Simțiți că vă ajută sau că vă amenință meseria?

Ion Bogdan Codorean: Eu simț deocamdată doar că ne ajută, pentru că ne dă foarte multe informații foarte rapid și nu simț absolut deloc că ar putea inteligența artificială să ia locul unui medic-chirurg, cel puțin în timpul pe care pot să-l prevăd eu.

Libertatea: Cât este tehnologie și cât este mână bună în chirurgia ortopedică, domnule doctor? Se poate una fără alta?

Ion Bogdan Codorean: Nu se mai poate una fără alta, pentru că mână bună e și acum, a fost și pe vremuri, și acum 30 de ani era mână bună, dar tehnologia ne-a ajutat să putem face lucruri la care acum 30 de ani nici nu puteam să ne gândim că s-ar putea face în ortopedie.

Libertatea: Pe vremuri, ortopedia presupunea forță fizică și instrumentar greoi. Cum este în 2026?

Ion Bogdan Codorean: Instrumentar greoi nu mai e, decât eventual un ciocan, să zic, dar noi avem… toate aparatele acum sunt motorizate, așa că oricine poate să le folosească. Chiar și o femeie mai plăpândă poate să facă orice fel de operație în ortopedie.

Libertatea: Ați fost și cadru didactic la Facultatea de Medicină. Cum este să fiți formator de medici?

Ion Bogdan Codorean: Orice medic care trece de o anumită vârstă este, sau ar trebui să fie, formator pentru alți medici. Pentru că dacă lucrezi într-un spital universitar, automat acolo există rezidenți care vin să se pregătească, care lucrează cu tine, care te ajută în operații, sunt lângă tine la consultații. Deci noi întotdeauna suntem formatori pentru colegii noștri tineri.

Libertatea: Ortopedie fără fizio-kinetoterapie nu prea se poate, da? Nu există. Fratele dumneavoastră este în spatele dumneavoastră la propriu, este lângă dumneavoastră la propriu. Cum e echipa asta extraordinară?

Ion Bogdan Codorean: E foarte important, așa cum am zis, să ai o echipă care să te ajute non-stop, cu care să vorbești și care să înțeleagă și care să știe obiectivele noastre. Și atunci, o echipă din asta este extrem de importantă.

Libertatea: Chirurgia ortopedică este o meserie și pentru femei, având în vedere componenta asta de greutate, de instrumentar, de bărbăție cumva pe care o presupune?

Ion Bogdan Codorean: Există tot mai multe femei în ortopedie, ca dovadă că eu în echipa mea am patru colege care lucrează cu mine. Femeile sunt, la fel ca bărbații, foarte muncitoare, foarte inteligente, iar în ortopedie, datorită faptului că tehnologia, așa cum am discutat, s-a schimbat, este același loc și pentru bărbați și pentru femei.

România suferă mult la capitolul cercetare medicală

Libertatea: Ce îi trebuie unui medic pentru a fi considerat bun?

Ion Bogdan Codorean: Ca peste tot, rezultate.

Libertatea: În vâltoarea profesării acestei meserii, mai este timp de studiu și de pus la punct cu inovațiile? Când găsiți acest timp?

Ion Bogdan Codorean: Fără studiu nu ai cum. Avantajul este că, în momentul în care ai ajuns la un anumit nivel de pregătire, la un anumit nivel profesional, nu mai ai nevoie să înveți lucruri noi. Ai nevoie doar să adaptezi lucrurile pe care le știi la descoperirile noi. Și atunci există toate revistele noastre de specialitate, există cursuri, există congrese la care participăm și, în felul ăsta, ne ținem la curent cu tot ce înseamnă nou în ortopedie.

Libertatea: Ce îi lipsește României, în general, pentru a fi în elita mondială a medicinei?

Ion Bogdan Codorean: Cercetarea. Pentru că toate țările care au o medicină grea, să zic, medicină importantă, sunt țări în care se face foarte multă cercetare. Atâta timp cât tot ce se face, sau aproape tot ce se face în lumea asta, se face și la noi — vorbesc acum de ortopedie —, diferența între noi și ceilalți, să zicem, este că ei fac foarte multă cercetare. Noi luăm de la ei ce descoperă ei, pe când ei sunt cei care descoperă și dau tonul.

Libertatea: Sunteți și inventator. Din câte cunosc, alături de studenții de la Politehnică, ați creat o proteză de cot premiată și la Salonul de Invenții de la Geneva. Am văzut și un trofeu în sala dumneavoastră personală. Cum e bucuria asta? Cum ați simțit-o?

Ion Bogdan Codorean: Este într-adevăr această invenție care a luat foarte multe premii, nu numai la Geneva, dar a fost făcută cu un colectiv de la Politehnică, dar nu studenți. Au fost specialiști, ingineri, profesori, fără de care nu se putea face această invenție, nu se putea pune în practică. Această colaborare între instituții, între specialități, între meserii diferite este extrem de importantă, pentru că noi avem o idee, iar ei știu cum să o pună în practică. Deci e foarte importantă cercetarea, e foarte important să ai rezultate, dar mai departe ai nevoie de o finanțare care să ducă la sfârșit ceea ce descoperi.

Singura carte medicală scrisă numai de autori români

Libertatea: Autor de studii și de cărți medicale, familia apare din nou ca fir roșu și în practică, după cum am văzut mai devreme. Cum a fost nu doar să creșteți împreună și să vă jucați împreună, ci și să lucrați împreună, frații Codorean?

Ion Bogdan Codorean: E un lucru care a venit treptat, fără să ne dăm seama. Pentru că el, activând în acest domeniu, automat ne-am întâlnit și în afara familiei, și în afara casei. E bine pentru că, având încredere mare unul în altul, îți iei, cum să zic eu, stai mai liniștit.

Libertatea: Horea?

Horea Codorean: Da, e adevărat. A venit, a decurs ca ceva normal, firesc, colaborarea fiind mult mai ușor de realizat între noi, disponibilitatea fiind tot timpul atât din partea mea, cât și din partea lui, în așa fel încât să putem rezolva cât mai rapid și cât mai bine fiecare pacient.

Libertatea: Pe lângă scrierile pe care le aveți împreună, dragilor, ați reușit să marcați literatura medicală cu o carte scrisă chiar alături de tata, apărută la cea mai respectată editură medicală la nivel mondial, vorbim de Springer. Cum a fost această experiență, domnule doctor?

Ion Bogdan Codorean: Foarte interesantă, un lucru greu de realizat, pentru că în momentul în care am discutat cu cei de la Springer și ne-au transmis condițiile pentru publicarea unei cărți, păi erau vreo 20 și ceva de pagini numai de condiții. Eu m-am îngrozit atunci un picuț. Noroc cu tatăl meu, care a zis: „Fii liniștit, că le descurcăm”. Și ușor-ușor a durat vreo 2 ani să scriem această carte: eu cu mai puține capitole, cu 3, el cu 10. Dar am reușit. Suntem foarte mândri de acest lucru, pentru că imediat după ce am publicat, cei de la Springer ne-au rugat să mai scriem încă o carte. Ne-au propus ei un titlu pe care l-am acceptat și acum lucrăm la următoarea carte.

Libertatea: Până apare următoarea carte, ați primit și un premiu din partea Academiei Române. Nu intră așa ceva în istoria oricărei familii. Cum ați primit această distincție?

Ion Bogdan Codorean: Premiul a fost pentru această carte, pentru că, din ce am aflat noi, din ce ne-au spus cei de la Springer, este singura carte medicală scrisă numai de autori români. Mai sunt, bineînțeles, autori români care au scris la Springer, dar este singura carte în care sunt numai români printre autori. Și pentru această carte Academia Română ne-a oferit premiul.

Libertatea: Ce are de spus mama dumneavoastră despre acest parcurs prolific în care se intersectează viețile bărbaților, băieților din viața dânsei?

Ion Bogdan Codorean: Foarte mândră, bineînțeles, ca orice părinte de copiii lui, când vede că reușesc în ceea ce și-au propus. E mândră de nepoatele pe care le are. Totul a decurs așa cum am sperat că vor decurge lucrurile.

Libertatea: Cum obișnuiți să sărbătoriți realizările familiale?

Ion Bogdan Codorean: În familie, bineînțeles, ne strângem cu toții undeva și petrecem, să zic.

„Atunci când operezi un sportiv de mare performanță, totul se comprimă”

Libertatea: De curând ați operat-o pe jucătoarea de tenis Jaqueline Cristian, care își dorește ca în câteva săptămâni să fie pe terenul competițional de tenis. Nu e o răspundere prea mare pe umerii doctorului ei, la fel cum au fost și alte răspunderi în trecutul dumneavoastră cu sportivi importanți?

Ion Bogdan Codorean: Răspunderea e pentru fiecare pacient în parte, doar că atunci când operezi un sportiv de mare performanță, cum e Jaqueline, și care are niște planuri, își dorește, speră să ajungă la anumite turnee, totul se comprimă: de la intervenția chirurgicală, la recuperare, felul parametrilor pe care îi urmărim noi, totul trebuie să fie… cum să zic eu, să nu avem niciun moment de întârziere. Nu ne permitem.

„Recomand tuturor înotul pentru că îți lucrează toți mușchii, te ajută și pentru partea de cardio”

Libertatea: În România există mulți oameni care practică sportul ca amatori, așa cum există și multe sfaturi de la specialiști pentru precauție în practicarea sportului de teama accidentărilor. Să mai facem sau să nu mai facem sport, domnule doctor?

Ion Bogdan Codorean: Sportul este extrem de important și eu recomand tuturor să facă sport, doar că sportul trebuie făcut cu cap: echipament, să facem lucruri pe care le putem face. Nu? Dacă mergem la schi și noi abia schiem, să nu ne ducem pe pârtia neagră doar pentru că acolo se duc prietenii noștri. Dacă obosim, ne oprim, nu mai jucăm încă o repriză de fotbal. Pentru că aici apar cele mai multe riscuri de accidentare. Bineînțeles că există riscuri care nu pot fi înlăturate, dar ceea ce putem înlătura prin încălzire, prin antrenament, prin pregătire, trebuie să facem ca să scădem riscul de accidentare.

Libertatea: Ultima întrebare, domnule doctor: dacă ar fi să alegeți un rege al sportului ca satisfacție și ca siguranță pentru cât mai mulți oameni, care ar fi acela, regele sporturilor?

Ion Bogdan Codorean: Înotul. Pentru că înotul îți lucrează toți mușchii, te ajută și pentru partea de cardio, iar riscurile de accidentare la înot sunt numai pe lângă bazin, să nu alunecăm la piscină. În rest, este sportul cel mai bun și sigur.

Libertatea: Domnule Dr. Ion Bogdan Codorean, vă mulțumim!

Ion Bogdan Codorean: Cu plăcere!