„Înca de când eram foarte mica, am suferit că nu eram la fel ca ceilalţi de vârsta mea. Rautăţile copiilor dor şi lasă răni în suflet. În zadar au încercat părinţii mei să mă convingă că sunt mai specială. Nimeni nu a reuşit să mă facă să mă simt mai bine.
Sufletul nu se poate bandaja
Au urmat ani în şir de terapii, de sedinţe de recuperare, dar micul meu handicap nu a putut fi mascat în totalitate. Şchiopătam încă, deşi am suportat nenumărate intervenţii chirurgicale. Mai târziu, colegii de liceu încercau să-şi măscheze antipatia, însa le simţeam falsitatea şi încercam să evit, pe cât posibil, să fiu în mijlocul lor. Cât despre a avea şi eu un prieten, ca celelalte fete, nici nu se punea problema. Şi asta în ciuda faptului ca eram draguţă, cochetă, în pas cu moda. Nu reuşeam nicicum să-mi înving complexele. Cum aş fi putut să mă simt altfel, când nici măcar la petreceri nu puteam fi în rândul lumii. Stăteam mereu pe margine, căci nu puteam să dansez. Râuri de lacrimi mi-au udat faţa, zile şi nopţi la rând, rugându-ma cu disperare să facă Dumnezeu o minune şi să aducă lumina în viaţa mea.
Frumuseţea vine din inima
M-am cufundat în carţi şi învăţatul a devenit principala mea preocupare. Aşa se face că am fost admisă printre primii pe listă la facultate. A fost pentru prima dată când m-am simţit cu adevărat împlinită şi am uitat, pentru câteva clipe, de toata suferinţa mea. În acelaşi an, mi-am luat inima în dinţi, m-am îmbrăcat frumos şi am participat la Balul Bobocilor. A fost o seara de vis. Acolo l-am cunoscut si pe Marius, un băiat extraordinar, care s-a făcut că nici nu observă micul meu defect. Am dansat cu el, aşa cum am putut eu, toată seara. De atunci, am rămas nedespărţiţi. Şi nici nu mi-am imaginat vreodată că se poate revărsa asupra mea atât de multă iubire sinceră, izvorâtă din adâncul sufletului unui bărbat. Dupa 4 ani, ne-am unit destinele în faţa lui Dumnezeu. Fără falsă modestie, pot spune că am fost una dintre cele mai frumoase mirese. Iar în primăvara lui 2007 a venit pe lume Codrin, ca să ne întregească dragostea. Am uitat de mult de complexe şi mă simt cea mai fericită femeie din lume. Vă doresc să aveţi şi voi parte de asemenea trăiri, mulţi ani de-acum încolo!”
Alina Acsinte, Suceava
Text: Mirela Barba (”Libertatea pentru Femei”); Foto: arhiva personala a cititorilor