M-am măritat de două ori cu același bărbat

Habar n-aveam că într-un timp atât de scurt voi ajunge să spun: „Gata! M-am săturat! Vreau altceva de la viață!”. M-am măritat din două motive: unu, ai mei voiau să mă vadă cât mai repede la casa mea și doi, să spunem, mi-a plăcut de Geo, de ce să nu recunosc. Geo e soțul meu, ați intuit probabil. La 25 de ani, nu știam exact ce îmi doream. Visam la o viață a mea și numai a mea, la o iubire ca-n filme, dar, în același timp, îmi convenea să stau acasă, cu ai mei, și să nu duc grija zilei de mâine.

— Alexa, mult nu mai putem să te ți-nem nici noi, oricât de dragă ne-ai fi. Vezi că depindem cu toții de fratele tău…

— și este vina mea?

— Nici a noastră nu este că suntem în situația în care suntem…

— Nu credeți că vă plângeți prea mult? i-am întors eu vorba tatei.

— Fetiță, nu mai ești copil! E timpul să te muți la casa ta… Vrei să te prindă 30 de ani la noi în casă?

Mama nu îmi reproșa nimic, ea era fericită că unul dintre copii se află alături de ea. Ne descurcam binișor datorită fratelui meu, care avea o afacere de mare succes. Dar, știți cum e, ai cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul. Dacă Paul, fratele meu, reușise în viață de timpuriu, o ducea boierește și ne „căra” și pe noi în spate – și, credeți-mă, nu ne era deloc greu, oricât teatru juca tata! -, eu eram exact pe dos. Nu lucram, nu aveam iubit și nici planuri prea mari. Mi-era bine așa cum era și detestam să intru în rând cu lumea. Asta până în ziua în care în viața mea a apărut Geo. Cine vă imaginați că a fost cel mai fericit? Tata, normal!

— De ce nu chemi băiatul la masă? tot insista tata, de fiecare dată când veneam seara acasă, după întâlniri.

— Pentru că nu am chef! i-am răspuns eu, îmbufnată.

Băiatul… Auzi la el, băiatul… Când Geo era ditamai bărbatul, un munte de om, chipeș, n-am ce zice, stăpân pe el și pe viața lui! Cam prea tăcut uneori, dar ce conta? îmi făcea toate mofturile și îmi punea în practică toate fanteziile. Păream eu fata lu’ tata, dar dacă ar avea voce garsoniera lui Geo să-i spună cum ne petreceam noi după-amiezile… Of, of… Geo, primul meu bărbat, m-a făcut să explorez trăiri și stări nebănuite, alături de el eram convinsă că viața mea nu avea să fie decât un film neapărat cu happy end. într-o seară, după o altă furtunoasă după-amiază, i l-am prezentat pe „băiat” tatei.

— și ce ai de gând cu Alexa? l-a luat tata din prima.

— O iubesc! i-a zis el, ușor încurcat.

— Asta știm și noi! Dar viitorul? Cum vezi tu viitorul alături de ea?

— Tată! am intervenit eu. Geo a venit la noi doar ca să îl cunoașteți și voi, nu ca să îmi ceară mâna…

— De unde ești tu atât de sigură că am venit doar pentru asta? a continuat Geo. Poate chiar am venit să te cer de nevastă!

Bombă! Cuvintele lui mi-au picat în cap ca un acoperiș la cutremur. La toate mă așteptam, numai la asta nu. V-am spus că Geo nu era prea vorbăreț de felul lui, însă iată că, în sinea lui, le cocea bărbătește, și nu băiețește… M-a luat pe nepregătite. De parcă i-ar fi fă-cut jocul tatei! Oare ce a fost în mintea lui? L-a impresionat felul direct și imperativ în care a fost primit în casa alor mei? Se simțea obligat să facă acest pas dat fiind faptul că fusese primul meu bărbat? Mă simțeam măgulită, până la urmă cineva mă cerea, în sfârșit, de nevastă!

— Dacă ai venit pentru asta… Ce pot să spun?

— Un singur lucru! a prins el curaj.

— Da! Uite că vreau să fii soțul meu!

A fost o surpriză, inima îmi bătea de bucurie, era ceva nou, o stare prin care nu mai trecusem niciodată. Când a auzit, mama a început să plângă. Ea suferea după mine, tata mai puțin. Sau nu voia să arate, n-am idee. Dintr-o situație confortabilă, trecusem în alta la fel de comodă. Geo avea tot ce trebuia: și casă, și serviciu. Mi-am luat și eu un job de 4 ore pe zi, aveam grijă de un copil, și am început să mă acomodez cu noua mea viață de femeie măritată. Primii doi ani a fost ca în Paradis, dar din al treilea an deja apăruseră semnele plictiselii – parcă Geo nu mai era așa inventiv la pat, parcă mi se părea că se și îngrășase, parcă viața mea nu era tocmai cea pe care o visasem, parcă, parcă, știți voi… și nu știu cum le potrivește destinul pe toate, că fix în acel moment Geo a venit la mine cu o veste care mi-a convenit de minune:

— Drum bun!

— Drum bun? îmi spui atât de ușor niște cuvinte atât de grele?

— Dacă asta îți dorești, nu pot să-ți distrug visul american, nu?

— Alexa, dar vii și tu acolo! De asta plec!

— Crezi că voi putea rămâne prea mult singură aici? Pleci cu o condiție: îmi dai divorțul!

Geo urma să ia calea Americii. Dato-rită serviciului, desigur. Eu nu am putut accepta asta. Am ales divorțul. I-am cam dat planurile peste cap, dar a fost mai bine așa. De ce să mă simt cu mus-ca pe căciulă în cazul în care, cât timp el era acolo, eu întâlneam un alt bărbat aici? Am căzut de acord cu el să stau în garsoniera lui în continuare și să-i plătesc doar întreținerea. îmi convenea, normal. Vreme de trei ani am avut diverse relații, însă niciuna dintre ele nu mă făcea să mă simt cum mă simțeam cu… Geo. Mi-am dat seama că greșisem și că se poate și mai rău decât ceea ce ai. Am mai realizat, de asemenea, că ceea ce visăm e doar un vis și-atât, de aceea viața noastră nu va fi niciodată ca-n filme, deși există în industria cinematografică și drame, nu spun. Dar cel mai bine e să vedem latura bună din ceea ce avem deja, din ceea ce ne este dat. Iar eu, la momentul acela, din ce să mai iau partea bună dacă Geo era peste ocean? Ca să nu mai spun că eram și divorțați. însă cum am mai spus deja, destinul face ce face și potrivește lucrurile în favoarea celor care încep să creadă cu adevărat în ceea ce vor. Eu îl voiam din nou pe Geo! și iată că dorința mi-a fost auzită!

— E totul perfect aici, n-ai de ce să îți faci griji!

— Tu ești bine? a zis Geo, care mă mai suna din când în când să mă întrebe de casă și dacă a apărut vreo problemă.

— Să spunem că da…

— Din voce nu prea pare… N-ai vrea să vii la mine?

— Să vin la tine? Poate ai și tu viața ta…

— Nu am… Dar tu?

— Vrei să-ți dau un răspuns acum? i-am răspuns eu.

— Ce-ar fi?

— Da! Da! Vin!

Era al doilea da hotărât pe care i-l spuneam. Nu știam în ce mă băgam… Tocmai când mă mai liniștisem și eu, aveam chef s-o iau de la început. Unde plecam? Ce urma să se întâmple cu mine? Cât mai aveam de gând să caut fericirea? Plus că aveam emoții uriașe legate de întâlnirea cu Geo. Nu îl mai văzusem deloc de când plecase, în capul meu rămăsese același bărbat uriaș, masiv, poate prea tăcut. Realitatea mi-a arătat însă altceva: Geo se schimbase radical. Era spilcuit, slăbise, arăta impecabil. Părea foarte vorbăreț, fapt care îmi plăcea teribil!

Mi-a spus că a devenit astfel de când lucra direct cu americanii, că ei erau mari povestitori și că se molipsise. De-abia acum își arăta adevăratul potențial. De-abia acum vedeam în el adevăratul bărbat! Ne-am căsătorit a doua oară și de data asta sunt convinsă că am făcut-o din dragoste.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE