Mâncarea de tip junk-food, cauza multor boli care ne ucid! Cercetătorii au dovada

Potrivit mai multor studii internaționale apleca­te asupra nutriției, biologi­ei și chiar evoluției umane, omul modern chiar este într-o bună măsură rezultatul di­etei sale. Iar dieta modernă ne influențează mult mai mult decât ne dăm seama, pentru că burgerii și cartofii prăjiți aproape ne-au dis­trus microbiomul ancestral, se arată în această cercetare amplă, publicată în revista Știință și Tehnică.

Studiul a fost demarat acum 7 ani, în 2010. Atunci, un grup de microbiologi italieni a comparat microbii intestinali ai unor tineri din Burkina Faso cu cei ai copiilor din Florența. Africanii, care subzistau pe baza unei diete compuse în mare parte din cereale precum sorgul, găzduiau o mai mare diversitate microbiană decât florentinii, care aveau o dietă complexă, tipic occidentală. În timp ce comunitatea microbiană a florentinilor era adaptată la proteine, grăsimi și za­haruri simple, microbiomul de Burkina Faso era orientat către degra­darea carbohidraților complecși din plante numiți fibre. 

În urma acestei observații, cerce­tătorii au început să suspecteze că microbiomul uman – comunitatea de microbi intestinali – ne calibrează funcția imunologică și metabolică, iar denaturarea ei poate spori riscul de îmbolnăvire cronică, de la astm și până la obezitate. S-ar putea crede că, dacă am evoluat ­odată cu microbii noștri, ei ar fi aproximativ aceiași în oamenii sănătoși de pretutindeni. Însă cercetătorii au observat altceva…

Avem nevoie de microbi pentru a digera fibrele

Microbiomul occidental, pe care specialiștii l-au considerat normal' și sănătos' și pe care l-au folosit ca etalon cu care să compare microbioa­mele bolnave', ar putea fi considerabil diferit de comunitatea microbiană care a prevalat pe parcur­sul evoluției umane, în cea mai mare parte a sa. S-a impus, deci, următoarea întrebare: dacă microbiomul din Burkina Faso reprezintă un fel de stare ances­trală pentru oameni și dacă tranziția de la acea stare către cea modernă, din Florența, reprezintă voiajul de la o existență agricolă către traiul urban de secol 21, atunci unde, pe acest drum, și-au pierdut oamenii moderni microbii care ies lipsă'?

Oamenii nu pot digera fibre solubile, astfel că dispu­nem de microbi care să le descompună pentru noi. Studiile au demonstrat că microbiomul de Burki­na Faso produce de aproximativ două ori mai multe produse secundare ale fermentării – denumite acizi grași volatili – decât cel occidental. Acest lucru a fost un indiciu important că fibrele, materia brută fer­mentată doar de microbi, capacitează cumva diver­sitatea microbiană a africanilor.

Primele teste: pe cobai

Când oamenii de știință au hrănit cobaii în la­borator cu mese bogate în fibre, microbii specializați în digerarea acestora au înflorit', iar ecosistemul intestinal al șoarecilor a devenit mai divers per an­samblu. Când șoarecii au fost hrăniți cu o dietă săracă în fibre, zaharoasă, de tip occidental, diversitatea s-a redus. S-a mai observat că șoarecii care nu consumau fibre erau mai agresivi și mai greu de manevrat. Dar pierderile nu erau permanente. Chiar și după săp­tămâni de dietă de tipul junk-food', diversitatea microbiană a unui animal se restabilea în bună măsură, dacă acesta începea să con­sume din nou fibre.

Zestrea genetică e alterată

Acestea sunt în mod clar vești bune pentru noi, cei cu dietă occidentală: comunitățile noastre microbiene s-ar putea diversifica din nou, dacă am consuma mai multe cereale și legume. Totuși, în cadrul experimentelor, s-a con­statat că atunci când femelele de șoareci gestante au consumat alimente sărace în fibre, pierderile tem­porare la nivel de microbiom au devenit permanente pentru următoarea generație. Atunci când trecem prin canalul nașterii, suntem expuși la cultura microbiană a mamelor noastre pentru a începe să ne formăm propria comunitate microbiană. Iar puii de șoareci născuți din feme­le hrănite după dietă occidentală – fără fibre, dar cu multe zaharuri – nu au putut prelua toată înzestra­rea microbiană a mamelor. Și astfel, grupuri întregi de bacterii s-au pierdut în timpul transmisiei. În plus, chiar și când acești șoareci de generație secundă au fost expuși unei diete bogate în fibre, microbii lor nu au fost restaurați. Șoarecii nu puteau regenera ceea ce nu moșteniseră niciodată. Mai mult, atunci când aceste animale de a doua generație au urmat o dietă săracă în fibre, urmașii lor au moștenit de la ei chiar și mai puțini microbi. Astfel, genocidul microbian s-a extins și agravat peste generații. Este foarte posibil să se întâmple la fel și în cazul oamenilor.

Oamenii de știință vorbesc despre o extincție

Mulți dintre cei care studiază microbiomul suspec­tează că avem de-a face în interiorul nostru cu o extincție ce rivalizează cu criza de același tip care are loc în afara noastră, la nivelul planetei. Și numeroși sunt factorii implicați în aceste dispariții. Antibiotice­le, de exemplu, larg disponibile după al Doilea Război Mondial, pot acționa precum napalmul, anihilând fără deosebire ecosistemele noastre interne. Dotările sanitare moderne, care au început să devină popula­re la finele secolului al XIX-lea, s-ar putea să limiteze deopotrivă răspândirea microbilor nocivi, dar și pe a celor necesari. De asemenea, locuințele noastre moderne, din orașele noastre moderne, ne izolea­ză de mulți dintre microbii de pământ, de plante și de animale, care ne-au potopit în timpul evoluției noastre, limitând, poate, o importantă sursă de no­utate, împrospătare și progres pentru organismele noastre.

Dieta modernă e de vină pentru explozia maladiilor netransmisibile

O noțiune nou introdusă în studiile de specia­litate este cea de înfometare a sinelui microbi­an'. Experimentele sugerează că, prin imposi­bilitatea de a asigura nutriția microbilor-cheie, dieta occidentală i-ar putea înfometa până la dispariție. Și se suspectează că aceste extincții determinate de dietă ar fi putut influența, cel puțin parțial, recenta dezvoltare a maladiilor netransmisi­bile, responsabile de 63% dintre decese, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Proiectul Microbiomului Uman – realizat de agenția guvernamentală Institutele Naționale de Sănăta­te, din SUA – a cărui primă fază s-a încheiat în 2012, este considerat o hartă' a microbilor umani. Prin intermediul său a fost demarat un efort uriaș de a cataloga și posibil de a prezerva, înainte să dispară, microbii oamenilor care trăiesc în medii considera­te similare cu cele din trecutul omenirii – oameni ale căror microbioame ar putea să fi păstrat cu aproxi­mare o stare ancestrală. Cercetătorii au luat în căta­re' valea Amazonului, savana est-africană și satele montane din Papua Noua Guinee, în încercarea de a cataloga un ecosistem intestinal aflat pe cale de dispariție.

Soluția, o arcă a microbilor?

Un soi de arcă a microbilor – un seif de stocare pentru microbii amenințați cu dispariția – ar putea deveni o realitate. De această arcă ar putea beneficia apoi oamenii occidentalizați, care e posibil să fi pierdut microbi importanți și de aceea să fie necesar să-și repopuleze organismele cu microbi derivați de la populațiile cu mod de viață mai tradiționalist, cum ar fi, spre exemplu, amerindienii amazoniei sau vânăto­rii culegători africani.

Totuși, mai este mult până acolo. Momentan, nici măcar oamenii de știință nu înțeleg prea mul­te despre varietatea copleșitoare a microbilor documentați până acum – care sunt buni, care sunt dăunători și care nu contează.

Mai puține cazuri de cancer și de boli autoimune la țară

Oamenii care duc o viață de subzistență au diversități microbiene impresionan­te comparativ cu populațiile occidentale – cu până la 50% mai multe specii decât nord-americanii sau europenii. S-a observat că până și în Occident oamenii care cresc sau trăiesc la ferme și sunt expuși mediului tipic de aco­lo, care se aseamănă relativ cu acele comunități de subzistență, prezintă un risc diminuat de a dezvolta anumite afecțiuni moderne, precum cancerul, ast­mul, rinita alergică și unele boli autoimune. Putem observa acest fenomen și în țara noastră, unde este destul de cunoscut faptul că oamenii de la țară sunt în general mai sănătoși decât cei de la oraș.

Rezultatele testelor pe oameni, identice cu cele făcute pe cobai

Stephen OKeefe este un gastroenterolog de la Universitatea din Pittsburgh care a extrapolat tes­tele pe cobai de laborator la oameni, în ce privește influența dietei asupra microbiomului. El s-a concen­trat asupra riscului ridicat de cancer de colon în rân­dul afro-americanilor, comparativ cu africanii nativi. Așadar, a supus 20 de sud-africani din mediu rural unei diete bogate în grăsimi și în carne – inclusiv hot-dogs, hamburgeri și cartofi prăjiți – și 20 de afro-americani la o dietă bogată în fibre, cu mă­măligă, leguminoase și fructe.

Schimbările au devenit vizibile rapid. Inflamația colonului, care sporește riscul de cancer, a scăzut la afro-americanii cu dietă africană și a crescut la africanii cu dietă americană. Producția de acizi grași rezultați din fermentare, despre care se crede că previn cancerul de colon, s-a mărit în cazul celor care mâncau în stil african și a scăzut la cei care urmau stilul ameri­can. În mod interesant, în cazul micro­biomului sărăcit în fibre și orientat spre grăsimi și carne, OʼKeefe a constatat într-adevăr un declin al comunității microbiene orientată către fer­mentarea fibrelor. Adică a observat la oameni ceea ce se observase la rozătoare și nu a fost nevoie de­cât de două săptămâni de dietă occidentală. S-a de­monstrat astfel și că, indiferent de microbii moșteniți sau nemoșteniți, substanțele cu care ne hrănim microbii determină o diferență majoră în comporta­mentul lor.

Citește și: Studiu: Cum mănânci mai sănătos? Bei mai multă apă!