Mi-era teamă că bărbații vor doar averea mea

Am crescut fără tată și întotdeauna mi-am dorit o familie „întreagă”, ca să nu ajung ca mama, o femeie acrită și însingurată, care uitase să zâmbească. Când am terminat liceul, m-am angajat la o frizerie din centru. La început, măturam și spălam prosoapele, apoi am prins din zbor meseria și am început să tund și eu câte un client. Patronul nu m-a oprit, cu condiția să-mi văd mai departe și de celelalte treburi. într-o zi, a intrat pe ușă Petruț T., un bărbat frumos, de vreo 35-40 de ani, și toți colegii mei și clienții au început să-și dea coate. Eu eram singura liberă, așa că m-am oferit să-l servesc.

— Am plecat în grabă de acasă și n-am apucat să mă bărbieresc, mi-a spus el pe un ton blând.

S-a așezat în scaun și s-a lăsat în voia mea. La sfârșit, i-am făcut masaj și a ațipit.

— Lasă-l să doarmă! mi-a șoptit patronul. Muncește până nu mai poate, nu știu cum de mai rezistă…

Clientul meu a dormit cam 15 minute, după care s-a trezit înviorat, a plătit, mi-a lăsat un bacșiș gras și mi-a mulțumit pentru masaj.

— Ai niște mâini de aur, ar trebui să-ți deschizi un salon de masaj. 0 să mai vin, să știi!

A dat mâna cu patronul și a plecat.

— E cel mai bogat om de la noi din oraș, nu-l cunoști? m-a întrebat patronul.

— Nu, nu-mi spune nimic chipul lui. Numele parcă i l-am auzit, dar… ce treabă am eu cu oamenii bogați?

Numai că Petruț a început să vină tot mai des, la un moment dat, chiar zilnic, să-l bărbieresc și, după un timp, m-a invitat să ieșim împreună. L-am rugat să mă lase să mă mai gândesc.

— Am aflat că sunteți un om bogat, nu cred că ar fi potrivit să… vă încurcați cu o amărâtă ca mine…

— Păcat că gândești așa, eu am să insist, să știi, când vreau ceva nu mă las cu una, cu două.

— Doar nu ești proastă să-i întorci spatele! mi-a spus patronul. Câte femei n-ar vrea să fie în pielea ta!

Petruț a început să-mi trimită flori, a continuat să vină să-l bărbieresc și să-i fac masaj. N-a mai pomenit nimic despre ieșitul nostru în oraș, mi-a spus doar că, atunci când mă hotărăsc să-i accept invitația, să-l anunț. Colegii începuseră să facă pariuri, unii ziceau că am să cedez, alții că nu. Au câștigat cei care au pariat pe faptul că am să cedez. Petruț se purta ireproșabil, nu-și dădea aere ca alți oameni avuți, așa că, în ziua când mi-a spus că e ziua lui și ar vrea s-o petrecem împreună, am acceptat. Mamei nu i-am povestit nimic despre Petruț, știam că o să mă descurajeze. Ea nu mai vedea decât partea goală a paharului, era convinsă că toți oamenii sunt interesați și nu fac gesturi frumoase gratuit.

Am ieșit de mai multe ori cu Petruț. Cel mai adesea ne duceam la munte, unde lumea nu știa cine e și nu eram iscodiți cu privirile. Când a venit iarna, m-a învățat să schiez, ne-am dat cu sania ca doi copii, ne-am bătut cu zăpadă, am făcut un om de zăpadă în curtea vilei în care ne-am cazat. Am început să-l îndrăgesc și mi-am dăruit lui și sufletul, și trupul. A fost primul bărbat cu care am făcut dragoste… și a fost minunat.

în noaptea din ajunul Crăciunului, m-a cerut de soție, iar pe 1 martie, ne-am căsătorit. L-am rugat să nu facem nuntă și m-a ascultat. După cununia civilă, la care au participat mama și câteva rude apropiate ale lui, am plecat în călătoria de nuntă. A lipsit două săptămâni de la firmă, toți angajații lui s-au mirat.

Nimic nu-mi doream mai mult decât să avem copii. Dar n-a fost să fie. La trei ani după căsătorie, încă tot încercam, dar fără niciun rezultat.

într-o seară, când a venit acasă, Petruț părea mai obosit ca de obicei. Avea cearcăne mari, negre, mâinile îi tremurau. Am vrut să-i dau ceva de mâncare, dar mi-a spus că nu poate înghiți nimic. M-am așezat lângă el și i-am făcut masaj, să se mai destindă puțin.

— Trebuie să-ți fac o mărturisire, a spus încet. De ani buni mă lupt cu dependența de droguri. La început, până am pus pe picioare afacerea, le-am luat ca să rezist, ca să pot munci zile la rând fără să dorm, iar apoi am devenit dependent, a trebuit să iau cantități tot mai mari, pentru că efectul lor s-a diminuat. Am încer-cat, m-am dus la o clinică în străinătate, dar mi s-a spus că trebuie să stau o vreme internat și nu aveam pe cine să las în locul meu. Din păcate, când ai bani, nu poți avea încredere în nimeni. Pentru bani, oamenii sunt în stare de orice. Ar trebui să înveți tu să te ocupi de toate cele și așa aș putea sta liniștit.

Petruț m-a învățat contabilitate, mi-a arătat toate registrele firmei, luni de zile am tot învățat. El însă se simțea tot mai rău. știam că lua droguri în continuare, deși nu o făcea niciodată în prezența mea. Aflasem și că tot din cauza lor nu putea face copii. Ajunsesem să-mi doresc mai mult ca orice ca Petruț să se vindece și să devenim o familie normală, căci știam că mă iubea mai mult ca orice pe lume și și eu îl iubeam la fel de mult.

într-o bună zi, când a fost sigur că poate pleca liniștit, a dat niște telefoane și și-a rezervat un loc la o clinică foarte bună din străină-tate. Trebuia să

mai încheie o ultimă afacere și apoi pleca. M-a rugat să-l ajut cu actele și am stat câteva nopți împreună, să pregătim documentația pentru licitația la care trebuia să participe. Eram frânți de oboseală amândoi. în ultima noapte, eu am ador-mit, iar când m-am trezit dimineața, Petruț dormea lângă mine. Sau așa am crezut în prima clipă. Abia apoi mi-am dat seama că, de fapt, era mort. La autopsie s-a constatat că luase o supradoză care i-a fost fatală.

Nu vă puteți imagina ce durere cumplită! Aș fi vrut să fiu îngropată odată cu el. Nu îmi venea să cred că soțul meu, un om atât de bun, nu mai este. Mi-era imposibil să concep viața fără el.

— Dacă îl iubești și-ți pasă de el, trebuie să duci mai departe munca lui! mi-a spus socrul meu. Afacerea asta e copilul lui, trebuie să vezi de ea mai departe.

Mi-am spus că poate are dreptate. Oricum ce altceva îmi rămăsese de făcut decât să muncesc? Am reușit să termin facultatea pe care o începusem la insistențele lui și mă descurcam destul de bine. Singurătatea însă mă ucidea. și, din prea multă singurătate, am acceptat în preajma mea, în viața mea, bărbați care s-au îndrăgostit de… banii mei.

Pentru oricine era limpede că sunt o partidă, dar eu am încercat să fac abstracție de lucrul acesta, mi-am spus că trebuie să văd partea plină a paharului, ca să nu ajung ca mama. Mai întâi, l-am primit în casă pe Răzvan, unul dintre subalternii lui Petruț, un fost coleg de liceu și de facultate, pe care l-am numit director executiv al firmei și am vrut să am încredere în el. Fosta șefă a serviciului de contabilitate, doamna Lucia B., singura persoană în care Petruț avusese vreodată încredere, mama unui fost coleg de liceu, pe care o ajutase la ananghie și care se pensionase de câtva timp, m-a chemat la ea și mi-a atras atenția că Răzvan a încercat de mai multe ori să-l „vândă” pe soțul meu.

— Nu e bine să ai prea mare încredere în el. E un bun profesionist, dar e negru în cerul gurii, sunt sigură că ține mai mult la banii tăi decât la tine. Ar fi păcat să se aleagă praful de munca lui Petruț.

Aș fi vrut s-o ascult, dar începusem să-l iubesc pe Răzvan, care reușise să mă îmbrobodească cu vorbe dulci și gesturi tandre. După ce am rămas însărcinată, mi s-a părut normal să văd de copil și să las firma pe mâinile lui. Din fericire însă, nu știu cum de Răzvan a fost destul de neglijent și n-a insistat să ne căsătorim. După ce a reușit să transfere o mare parte din bani într-un cont pe numele lui, într-o bancă străină, a dispărut din viața mea, chiar cu puțin timp înainte să nasc. Nu l-a interesat să-și cunoască copilul.

Am adus pe lume o fetiță minunată, Ana, o bucurie de copil. Am sunat-o pe doamna Lucia și am rugat-o să mă ajute. A venit imediat, dar nu mi-a făcut niciun reproș, nu mi-a spus: „Vezi, nu m-ai ascultat!”, s-a pus pe treabă și a recuperat ce se mai putea recupera, a dres ce se mai putea drege. L-a convins și pe fiul ei să vină s-o ajute. Petruț se certase la un moment dat cu Marius, nici mama lui nu știa de ce. Gurile rele spuneau că din pricina unei femei pe care o iubeau amândoi și care i-a părăsit pe amândoi până la urmă, pentru un al treilea, dar ei nu s-au mai împăcat nicio-dată.

Marius plecase la București, unde avea propria firmă și-i făcea concurență lui Petruț. Marius a venit cu ideea ca cele două firme să fuzioneze, iar mama lui mi-a spus că asta ar fi cea mai bună soluție. Mie nu-mi mai ardea de afaceri, voiam să mă ocup de Ana, așa că le-am dat mână liberă. Am aflat de la mama lui Marius că e divorțat, dar n-am putut vedea în el multă vreme un posibil partener de viață.

Mi-a fost antipatic înainte să-l cunosc, pentru că îmi imaginam că-i făcuse rău lui Petruț, și nu l-am acceptat în viața mea. știam că afacerea e pe mâini bune, asta îmi permitea să duc munca lui Petruț mai departe și să-mi cresc copilul în condiții decente. Lucia era bine-venită oricând în casa mea, Ana o iubea mai mult decât o iubea pe mama, așa că, pe nesimțite, devenise „bunica” preferată.

Au încercat să mi se mai bage pe sub piele tatăl unei colege de grădiniță a Anei, un individ destul de alunecos, pe care Ana nu-l suporta, și apoi învățătorul Anei. M-am mirat când am aflat în prima zi de școală că Ana va avea un învățător. După ce l-am cunoscut, mi s-a părut simpatic, iar elevii l-au îndrăgit. Ana vorbea întruna despre el și voia să facă totul numai cum spunea domnul învățător. Se spăla pe dinți și pe mânuțe cum îi învățase el, voia să-și pregătească singură micul dejun, își punea singură vesela și tacâmurile în mașina de spălat vase. După ce-și termina temele, făcea ordine în jucării și în hăinuțe, pentru că așa le spusese domnul învățător. La un moment dat, a răcit, a făcut febră și a plâns două zile la rând pentru că nu s-a putut duce cu clasa și cu domnul învățător într-o excursie.

După un timp, domnul învățător a început să-mi facă vizite acasă, să-mi aducă flori, m-a invitat la o cafea, iar eu am crezut că vrea să vorbim despre Ana. Când mi-a spus că s-a îndrăgostit de mine și că pentru Ana ar fi foarte important să aibă o figură paternă în familie, mi-am dat seama unde bate. Banii mei îi făcuseră cu ochiul și spera să se căpătuiască. Am crezut că, dacă-l refuz, se va potoli, dar a început s-o manipuleze pe Ana și m-am enervat când am văzut că se joacă cu sufletul copilului meu. Așa ceva chiar nu puteam să tolerez!

M-am sfătuit cu Lucia, care mi-a spus că cea mai înțeleaptă soluție ar fi să mă mut la București, unde Marius îmi putea pune la dispoziție casa lui, iar Ana avea o școală chiar lângă casă. știam că Lucia îmi vrea binele. Cu riscul de a-l vedea destul de des pe Marius, m-am mutat în capitală. N-a fost foarte ușor s-o conving pe Ana că așa e cel mai bine pentru noi. Deși nu mă așteptam la asta, Marius i-a cucerit sufletul și a devenit cel mai bun prieten al fiicei mele, așa că Ana l-a uitat destul de repede pe domnul învățător. Din fericire, a îndrăgit-o și pe noua ei învățătoare și s-a obișnuit cu noii ei colegi. De câteva ori, o dată când am luat văr-sat de vânt de la Ana și altă dată când am avut febră, Marius s-a ocupat de Ana, s-a dus s-o ia de la școală, așa că prietenia lor s-a cimentat serios. Ana vorbea cât era ziua de lungă despre Marius și, la un moment dat, m-a întrebat de-a dreptul:

— Mami, de ce nu te măriți cu Marius? Mi-ar plăcea să fie tăticul meu.

Abia atunci, am început să-l privesc pe Marius cu alți ochi. Mi-am dat seama că, dacă Ana, un copil nevinovat, cu sufletul curat, l-a îndrăgit pe acest bărbat, înseamnă că nu poate fi un om rău.

Am renunțat să fiu rece și înțepată în prezența lui și, fără să-mi dau seama, am început să petrecem tot mai mult timp împreună: în weekenduri dădeam o fugă la munte sau la mare, sau la Lucia, să ne facă gogoși, uneori mâncam seara împreună, eu pregăteam o pizza „bună așa cum știi să faci tu, mamule”, cum zicea Ana, sau făceam răvașe, în care Ana punea desenele ei și ne amuzam descifrându-le împreună.

Într-o seară, când am dus-o împreună pe Ana la culcare, Marius i-a spus pentru a nu știu câta oară povestea ei preferată și, când să sting lumina, mâinile noastre s-au atins din întâmplare și m-am înfiorat. Mi-am dat seama că aș fi vrut ca bărbatul acesta să facă parte din viața mea, din viața noastră, dar eram convinsă că el nu-și dorește asta. A fost nevoie de timp până ce Marius să recunoască faptul că și el m-a îndrăgit și să devenim toți trei o familie.

Acum, peste câteva luni, Ana va avea o surioară. E tare nerăbdătoare și vorbește tot timpul cu ea. Se apropie de burta mea și îi tot șoptește ceva la ureche surioarei. „E secret, nu pot să-ți spun!”

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE