Mi-am luat un amant ca să-mi stimulez soțul

Din afară, lucrurile se văd într-un fel. Puteți lua ca exemplu orice: un borcan, o cutie, o relație. Nu contează. Borcanul poate arăta frumos, cu o etichetă care-ți ia ochii, dar înăuntru ai surpriza să găsești niște castraveți ori prea sărați, ori prea acri. în cazul cutiei, să zicem, e mai greu. Chiar că nu știi ce se poate ascunde în ea. Mai ales dacă e o cutie cu bomboane de ciocolată… Apoi, relația. Vedem doi oameni care merg împreună pe stradă, își zâmbesc unul altuia, schimbă vorbe și dau impresia că sunt cuplul perfect. Te-ntrebi în gând: „Dar, oare, ăștia nu se ceartă niciodată?”. Dragilor, nu vă luați după aparențe! Nu stați cu ei nici la masă, nici în pat! Habar n-aveți ce poate „găzdui” un mariaj cu pretenția de a părea perfect în ochii celorlalți!

Ajunseserăm atât de lipiți unul de altul încât ne spuneam singuri „pinguini”. Cu toate că pinguinii se mai și despart atunci când trebuie să plece după hrană. în fine. Ideea e că eram simpatici și de nedezlipit în privirile prietenilor, amicilor, familiei. Veți râde, dar acasă eram la fel. Ajunseserăm frați de încredere și mai puțin iubiți.

— Am să plec într-o zi și nu o să mai știi de mine!

— Iar începi cu amenințările…

— Ia o decizie, Vali… Au trecut 5 ani, ce e cu tine, Dumnezeule?

— Nu știu, Dorica, te văd mai mult ca pe o soră decât ca pe o soție…

— Mă lași cu aburerile astea? Ești bărbat sau ce? Eu încă simt nevoia să am viață sexuală.

— Dorica, dar și când a fost…

— Vorbești ca o babă, nu ca un bărbat la 45 de ani!

Ați înțeles, soțul meu avea 45 de ani, iar eu, vă spun acum, 40. De 5 ani patul nostru nu mai știuse de nicio frământare, nimic…

Vali nu voia să meargă la psiholog, eu încercam să-l înțeleg. Pe de altă parte însă, nu aveam de gând să-l părăsesc. M-am gândit că trece printr-o perioadă mai proastă și eu trebuie să fiu alături de el.

— Dar ai putea stabili momentul în care a avut loc ruptura? m-a întrebat Cornelia, prietena mea.

Cornelia avea cunoștințe de psihologie, nu profesa, așa că se decisese să mă ajute ea cum putea. Mi-am luat inima în dinți, deci, și i-am zis povestea.

— Cred că atunci când am avut eu accidentul și am stat la pat! i-am răspuns eu Corneliei.

— Dar cât ai stat la pat, dragă? Un an?

– 0 lună…

Nu m-am putut mișca timp de o lună. Am avut picioarele, de la genunchi în jos, în ghips. Vali m-a hrănit, m-a spălat, a avut grijă de mine. Bănuiesc că l-a afectat destul de rău toată treaba asta, până atunci eu eram cea care făcea totul în casă. Pentru prima dată în viața lui, conștientizase faptul că m-ar putea pierde, că ar putea rămâne singur. și a intrat într-un blocaj emoțional din care, iată, nu mai ieșea.

— Poate ar trebui să-l stârnești tu cumva! a continuat Cornelia.

— Poate ar trebui să-mi vezi colecția de lenjerie intimă! E impresionantă, crede-mă! i-am retezat-o prietenei mele, intuind ce urma să-mi spună.

— Ai vorbit cu el?

— Oh, da!

— și?

— și zice că mă vede mai mult ca pe o soră…

— Vino cu el la mine!

— Nu acceptă așa ceva, nici gând!

— E clar că problema pleacă de la el în cazul ăsta!

— Ah! Am auzit în sfârșit ceva nou!

Turbam, oameni buni! Cât puteam să o mai ținem într-o așa frăție? Nu voiam eu cine știe ce „scandal” în așternuturi, dar măcar o dată pe lună tot aveam dreptul să fac dragoste! Mă lămurisem cu Vali, îmi pierdusem chiar răbdarea. Eram într-o situație fără ieșire. Ca om, era minunat, nu-i lipsea nimic. Ca bărbat, însă…

Ce puteam face? Simțeam nevoia unei atingeri, voiam să fiu iubită, încă nu eram pregătită să-mi pun cruce peste colecțiile mele de lenjerie intimă. Nici să o iau pe calea bisericească, așa cum mai văzusem eu că făcuseră multe dintre colegele mele. și-atunci? Să-nchiriez un amant? Se pare că am știut eu ce-mi doresc, că mi-a dat Dumnezeu de nu am putut duce…

— Ai înnebunit? Cum să iei cearceafurile și să le speli acasă? Dacă se prinde?

— N-ai tu treabă! N-a întins o rufă în viața lui și nici nu a pus una la spălat… Deci teritoriul ăsta e al meu. Să nu crezi că o să se prindă că e un cearceaf străin…

— Dorica… Ai grijă…

— ți-e teamă să nu mă pierzi, iubire? M-am „împrietenit” repejor cu

Mircea. El avea o iubită neexperimentată, eu, deși mai măricică decât el, puțin mai experimentată. Ca să nu spun suficient de.

Nu credeam că un bărbat de 30 de ani poate avea o problemă sexu-ală când acasă are o iubită mai tânără. Dar, vedeți voi, cum ziceam în introducerea poveștii mele, nu știi nicio-dată ce se ascunde în borcanul cu castraveți! Nu i-am dat explicații prea multe în privința mariajului meu, voiam să-mi

protejez soțul, să-l țin departe de discuțiile pe care le aveam cu amantul meu. A trebuit să iau cearceaful să-l spăl acasă la mine pentru că în garsoniera în care ne întâlneam nu exista un balcon și nici o mașină de spălat. 0 închiriaserăm special pentru aceste întâlniri. Mircea era speriat de dezinvoltura mea. De unde atâta curaj să iau lenjeria în care noi făcuserăm dragoste și s-o spăl acasă la mine?!

Am făcut asta jumătate de an și Vali nu s-a prins niciodată. Mă întrebam oare când se va prinde că am un amant, pentru că, de când mă vedeam cu Mircea, nu-l mai stresam cu provocările mele și cu întrebările inconfortabile pentru el. într-o zi, am fost șocată să aud de la Mircea un lucru total neașteptat.

— Dorica!

— Da, iubire!

— Crezi că sunt un bărbat care poate satisface o femeie?

— Crezi că, dacă eu nu m-aș fi simțit bine cu tine, aș mai fi acceptat să ne vedem? i-am întors, ușor mirată, întrebarea.

Lui Mircea îi era teamă că lucrurile dintre el și iubita lui nu mergeau bine din cauza sa. Hm… Ciudat. I-am sugerat s-o urmărească mai îndeaproape, poate avea și ea un amant, de ce nu?! Mi-a zis că e imposibil, că e o tipă cuminte și că nu l-ar înșela niciodată. N-am insistat, l-am lăsat să creadă ce vrea. Atât timp cât mie mi-era bine cu el, nu-mi mai păsa de nimic. Numai că nu o puteam duce așa la nesfârșit. într-o seară, Vali a mirosit ceva. și a început să se dea pe lângă mine ca un motan…

— Ce e cu tine, bărbate?

— Voiam să știu ce culoare au…

— Negri! Dantelă! i-am rezolvat eu curiozitatea, intuind la ce se referă.

— Aha… Negri… Dantelă…

și-a strecurat mâna ușor prin locuri pe care uitase în ultimii ani să le mai exploreze și era cât pe ce să se întâmple miracolul, când primesc un sms. Ar fi trebuit să-l ignor, dar nu am putut. Era Mircea, îmi spunea la ce oră să ne vedem a doua zi. Am șters repede mesajul. Vali se uita dezorientat la mine. Am dres-o cum am putut și i-am zis că mi-a scris Cornelia că se certase iar cu soțul. Am mințit, evident, doar nu era să-i spun că mă căutase amantul! Brusc, mi-a venit o idee:

— Continuă ce ai început, Vali! I-am dat o mână de ajutor, ca să-l fac să treacă mai ușor peste acel moment ciudat.

Soțul meu se deblocase complet, nu știu cum și de ce. și nu mai conta motivul, am evitat să găsesc explicații. Credeți însă că am renunțat la amant? Nu! Mi-a fost teamă că, renunțând la el, soțul meu nu se va mai fi simțit atras de mine. Indiferența i-a trezit instinctele, iar eu nu am mai fost dispusă să îl „pierd” a doua oară. Nici pe el, nici pe amant.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE