„Mirosul bolii” îi avertizează pe ceilalți chiar înainte ca simptomele evidente să apară: „Poate semnala o afecțiune ascunsă”

Legătura dintre miros și sănătate este mult mai profundă decât ne imaginăm. Pe scurt, mirosul corporal poate fi un biomarker care indică starea fiziologică a unei persoane.

Schimbările chimice ale mirosului corporal pot semnala prezența unor infecții, inflamații sau boli, chiar dacă acestea nu sunt percepute conștient.

Deși oamenii nu au un simț al mirosului la fel de dezvoltat ca animalele, creierul nostru poate totuși să detecteze aceste semnale subtile.

Mirosul, un mecanism de apărare naturală

Mirosul bolii nu este o întâmplare. Acesta face parte dintr-un mecanism evoluționist care ne ajută să:

• evităm persoanele posibil infectate;
• menținem distanța socială necesară;
• reducem riscul de contaminare.

În lumea animalelor, acest mecanism este mult mai evident. Rozătoarele, de exemplu, pot „mirosi” indivizii bolnavi și își ajustează comportamentul: îi evită și preferă alți parteneri pentru interacțiune.

Această abilitate este deja utilizată în scopuri medicale, cum ar fi dresajul câinilor pentru a detecta anumite tipuri de cancer prin miros.

Experiment pe șoareci

Un studiu publicat de Nature a scos la iveală o descoperire surprinzătoare: mirosul bolii poate fi „transferat” chiar și la persoanele sănătoase din proximitate.

Cercetătorii au realizat un experiment pe șoareci, injectându-le unora o substanță care provoca inflamație (non-infecțioasă) și lăsându-i în aceeași încăpere cu șoareci sănătoși.

Conform datelor obținute, șoarecii sănătoși care au stat în apropierea celor „bolnavi” au început să emită un miros asemănător. Rezultatul a fost valabil chiar și atunci când animalele nu au avut contact fizic, fiind separate printr-un perete care permitea doar trecerea mirosului.

Aceasta sugerează o formă de „comunicare chimică” între indivizi, prin intermediul mirosului.

Transmiterea informației prin miros

Cercetătorii denumesc acest fenomen „transmiterea informației prin miros”. Atunci când simțim mirosul specific al unei boli, organismul nostru poate activa mecanisme de apărare, ajustând răspunsurile fiziologice pentru a se pregăti de o posibilă amenințare.

Așadar, mirosul nu este doar un simț, ci și un instrument de comunicare biologică. Aceste concluzii deschid noi perspective în domeniul cercetării răspândirii bolilor, al diagnosticării precoce și al înțelegerii comportamentului social.

Dacă mirosurile pot influența fiziologia altor oameni, este clar că organismul nostru comunică într-un mod mult mai complex decât am crezut până acum.

„Limba tăcută”, dar precisă

Mirosul, se pare, este o „limbă tăcută”, dar extrem de precisă. Chiar dacă nu conștientizăm, corpul nostru scanează constant mediul din jur pentru a evalua siguranța și pentru a decide dacă este cazul să păstrăm distanța.

Data viitoare, când simțiți nevoia să vă îndepărtați de cineva într-o mulțime, s-ar putea să fie doar mecanismul vostru intern de protecție în acțiune.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE