Nu l-am prins, dar sunt sigur că mă înșală

M-am căsătorit din dragoste, așa cum mi-am dorit. Nu am fost nicio-dată și nici nu an devenit, cu timpul, o femeie interesată, materialistă; nu m-an uitat după bărbați cu bani, cu poziția socială. Am vrut ca cel alături de care să-mi petrec toată viața să fie pe sufletul meu, adică bun, să mă iubească, să mă ocrotească. Destule amice de-ale mele s-au căsătorit din interes și sunt nefericite, chiar dacă nu voi nici în ruptul capului să recunoască acest lucru. Dar asta se citește în privirea lor, deși au bani să-i întoarcă vorba aceea, cu lopata.

Mi-am găsit bărbatul potrivit îr persoana lui Dan: 30 de ani, înalt frumos, deștept și fără bani, că nu se putea să le aibă pe toate. A fost dragoste mare între noi doi, după câteva luni romantice eram deja cununați civil. Am dispărut de acasă, fără să anunțăm pe nimeni, și ne-am retras în casa bunicilor lui, în Maramureș, pe unde nici nu s-a auzit de tren, darămite de alte facilități ale civilizației! Nebuni am mai fost… Când ne-am întors însă în lume, ai noștri au fost atât de bucuroși, încât nu ne-au făcut niciun reproș.

Nunta a fost de vis, așa cum și-ar dori orice fată care se mărită și nu cred că am s-o uit niciodată. Dar a fost și ziua când mi-am dat seama că un sentiment nou mă încearcă: gelozia. Dan dansa la un moment dat cu o fostă prietenă de-a lui și mi s-a părut că se lipește cam tare de ea. Am simțit cum mă ia cu călduri, m-am enervat, îmi venea să mă duc la ei și să-i despart, gest pe care, firește, m-am abținut să-l fac.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

— Cam aproape, cam aproape, i-am zis însă mirelui meu, când am schimbat partenerii de dans.

încercam să zâmbesc, dar sunt sigură că n-am reușit decât să fac o grimasă. Dan nu cred că a înțeles ce am vrut să spun, fiindcă s-a uitat tare mirat la mine și, când să mă întrebe la ce mă refer, a venit socrul mare, care m-a luat la dans.

Aceea a fost prima mea reacție de gelozie, dar nu și ultima. După aceea, am devenit de-a dreptul obsedată că Dan se uită după alte femei. Dacă mergeam, de exemplu, pe stradă, și o tipă întorcea capul după noi, aveam impresia că ea și Dan se cunosc de undeva. Dar am învățat să-mi domin furia, să nu-mi manifest suspiciunea. știam că astfel de ieșiri nu fac decât rău unei căsnicii. Asta nu însemna că nu sunt la fel de geloasă ca la început.

„E imposibil ca un bărbat așa frumos să nu aibă o amantă”, îmi ziceam, studiindu-mă în fața oglinzii. Dar tot eu îmi răspundeam, pe urmă: „Bagă-ți mințile-n cap! Tu n-ai motiv de ceartă? Ai un bărbat frumos, deștept, care te iubește, mai ales că ești drăguță foc!”.

Pe prietena mea am pus-o pe pe lista neagră. Fiindcă prea îi luase apărarea lui Dan, prea mă muștruluise, când îi mărturisisem despre gelozia mea. și pe urmă, prea venea des la noi în vizită, ceea ce nu făcea înainte de a mă căsători. Dacă îl plăcea pe Dan și încerca să-mi adoarmă vigilența? Era și asta o variantă…

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Așadar, am încetat să-i mai împărtășesc gândurile negre care nu mă lăsau să dorm noaptea. Mă răsuceam în pat și, din când în când, mă uitam la Dan, care dormea liniștit.

Mă apuca furia. Iată, putea să doarmă liniștit, dar cine știe cu cine a glumit, pe cine a sărutat în ziua aceea! Măcar dacă l-aș fi prins cu ceva, să am o dovadă, ca să-i pot reproșa fără să par nebună… Fiindcă toți cunoscuții, toate rudele mă fericeau pentru bărbatul pe care mi-l luasem:

— A dat norocul peste tine! Cum de s-a uitat un asemenea bărbat la tine, nu știu! mi-a zis mătușa mea, o femeie cunoscută pentru gura ei mare, dar care, totuși, spunea lucrurilor pe nume, nu se ferea în fața nimănui.

Așa gândeau mai toți cunoscuții, nu pridideau să mă laude pentru alegerea făcută. De parcă eu aș fi fost vreo urâtă sau vreo îngrămădită de proastă. De ce gândeau toți că l-am prins pe Dumnezeu de picior cu mariajul ăsta?! Dacă aș fi reușit să demonstrez că Dan are pe cineva, le-aș fi arătat eu lor, i-aș fi liniștit pe toți. Dar cum? Cum puteam dovedi ceea ce nu părea să fie?

Ideea mi-a venit brusc, într-o seară, în timp ce mă uitam la televizor. Da, soluția era acolo, la îndemână, și era atât de simplă, încât m-am și mirat că nu mă gândisem la asta înainte. A doua zi, mă aflam în biroul unor detectivi particulari. șeful detectivilor nici nu m-a lăsat să deschid gura, că mi-a și zis:

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

— Cred că știu de ce vă aflați aici. Fiți sigură că firma noastră e serioasă și vă va pune la dispoziție oameni calificați, dis-creți. Totul e confidențial, rămâne între cei patru pereți. Vom avea dovada că soțul dumneavoastră vă înșală, fără ca el să bănuiască măcar o clipă că e urmărit. Nu-i așa că pentru asta vă aflați aici?

— Da, am bâiguit eu, luată prin surprindere. Dar de unde ați știut?

Tipul din partea cealaltă a biroului s-a lăsat ușor pe spate și a început să râdă, satisfăcut. Apoi, redevenind serios, s-a uitat la mine fix și a zis:

— Nouăzeci și nouă la sută dintre doamnele care ne trec pragul pentru asta o fac, ca să aducem dovezi că au un soț infidel. O să v-o prezint pe cea mai bună detectivă a noastră, nu a fost caz pe care să nu-l rezolve.

0 femeie detectiv! Nici nu se putea ceva mai potrivit! Costa destul de mult o asemenea investigație, dar merita. Am stabilit cu tipa detectiv, micuță, toate detaliile. Nu avea nimic altceva de făcut decât să-l urmărească pe Dan și să aducă dovada că aveam dreptate. Spun că nu avea nimic altceva de făcut decât să adu-că dovada, dar era destul de dificil de îndeplinit o asemenea sarcină, având în vedere seninătatea pe care o afișa Dan.

— Efectiv nu știu când se întâlnește cu acea femeie, i-am spus, după câteva zile. Fiindcă l-am verificat de nenumărate ori și a fost doar în locurile cunoscute, nu lipsește de la serviciu, nu întârzie acasă…

Detectiva a zâmbit și mi-a răspuns:

— Asta e problema mea, nu vă faceți griji, aflăm noi…

în seara aceea, am adormit mulțumită de mine însămi. înainte de a închide ochii, m-am uitat la Dan, care dormea dus și mi-am zis în gând: „Ei, lasă, că te-oi prinde eu, lasă că-ți arăt eu!”.

Domnișoara Ion și-a făcut datoria cu conștiinciozitate, m-a informat în fiecare seară ce a aflat. Dar nu aflase nimic mai mult decât știam eu…

— Aș mai avea nevoie de o săptămână, mi-a zis ea. Nu vă speriați, nu trebuie să plătiți mai mult, asta e politica firmei: dacă nu reușim să rezolvăm un caz într-o săptămână, următoarea e gratuită. Apoi,

dacă nici atunci nu se rezolvă, rămâne de discutat…

Am acceptat, deși am fost tare dezamăgită. Ea era ultima mea speranță. După ce îl urmărisem zadarnic chiar eu, îi scotocisem prin buzunare, îi mirosisem cămășile, îi verificasem gulerele, nume-rele de telefon din mobil, numai un detectiv particular mai era speranța mea că voi găsi femeia cu care îl împărțeam pe Dan.

După încă o săptămână, detectiva a zis însă că e sigură că Dan nu are pe nimeni.

— Ar trebui să fiți mulțumită, mi-a zis ea, văzându-mi fața lungă. Puține femei au primit verdictul acesta. Soțul dumneavoastră vă iubește, vă respectă, nu se uită după alte femei. Acesta e adevărul și ar trebui să-l acceptați. De ce vreți să vă stricați căsnicia fără niciun motiv?

— Nu sunteți angajată ca să-mi dați sfaturi! i-am retezat-o eu repede, punând-o la punct. Așa vă ascundeți incompetența? încercați să mă păcăliți, să mă duceți de nas! Dar de unde știu eu că spuneți adevărul? Dacă în astea două săptămâni ai devenit amanta lui? am trecut eu la persoana a doua singular.

Ea m-a privit tristă, dând din cap. Apoi s-a ridicat de la masă, zicând:

— îmi pare rău…

Am rămas acolo, în restaurantul unde ne întâlniserăm, fierbând de mânie. îmi venea să mă duc după ea și s-o iau de păr, s-o întreb cu ce drept îmi vorbește așa, ca unei nebune, dar nu știu ce m-a oprit să fac un asemenea gest.

Poate gândul că o să angajez pe cineva ca să-mi aducă dovada că ei doi se văd, cred că asta m-a oprit. și apoi, dacă aș fi insistat, cine știe ce ar fi pus ei doi la cale? și-ar fi dat seama că o să-i urmăresc și ar fi devenit mai vigilenți, s-ar fi ascuns și mai bine.

Oricum, cred că vor fi greu de urmărit, trebuie să-mi găsesc un detectiv bun, căci femeiușca asta e unsă cu toate alifiile… Sau dacă fac jafuri împreună? Ea, cu meseria ei, s-ar pricepe să șteargă urmele, iar Dan are tot mai mulți bani, în ultima vreme. M-a și întrebat, deunăzi, dacă nu vreau să ne luăm o mașină, în leasing. Leasing sau nu, cu ce se gândește s-o plătim, dacă nu cu bani furați?

Pe mine nu mă duce el cu preșul: știu eu bine că soțul neprins nu e musai negustor cinstit. și am s-o dovedesc!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News