Nu aș vrea ca fata mea să-mi calce pe urme în privința bărbaților

Ilinca, fiica mea, pare să-mi semene mai mult decât mi-aș fi dorit. Este extrem de discretă în privința vieții ei intime și rareori, doar atunci când se află într-o criză cumplită, îmi cere ajutorul. Am acceptat să locuiască singură după ce a intrat la facultate tocmai pentru că îmi aminteam foarte bine cât de mult mi-aș fi dorit acest lucru când aveam vârsta ei. în blocul nostru, câteva etaje mai sus, locuiește o doamnă în vârstă care e mai tot timpul plecată la fiica ei, în Canada. Păstrează garsoniera ca să aibă senzația că nu a plecat de tot. A îndrăgit-o pe Ilinca de mică, fata mea stătea cu orele la ea după ce a început școala, iar când Sabina a început să plece în Canada, i-a lăsat Ilincăi garsoniera în grijă. A renunțat la multe dintre mobilele vechi și a încurajat-o pe Ilinca să aranjeze garsoniera după gustul ei. „ți-o las ție moștenire, așa că poți face ce vrei cu ea”, i-a spus.

Ilinca a devenit foarte responsabilă și se ducea zilnic să ude florile, să hrănească pisica și stătea acolo cu orele. Nu i-am făcut niciun reproș, niciodată. 0 plăceam mult pe Sabina, avusesem și eu multe de învățat de la ea înainte să mă mărit și să mă mut de acasă. Sabina era veterana blocului, se mutase acolo încă de la inaugurare și știa povestea multora dintre locatari, nu pentru că era o curioasă, ci pentru că toată lumea a considerat-o, de-a lungul anilor, un om de nădejde care te poate ajuta la nevoie. Mi-a urat noroc când am ales să mă mut la Eugen și m-a sfătuit să păstrez apartamentul, orice-ar fi. „Poate vei avea copii și îți vei dori să aibă un locșor al lor”, mi-a spus în ziua când mi-am luat la revedere. Am ascultat-o și i-am lăsat apartamentul în grijă.

Când m-am întors acasă, cu Ilinca în burtică, Sabina m-a primit cu brațele deschise și mi-a spus: „Stai liniștită, ne descurcăm noi!”. Nimeni nu știa că are doi copii, pe care soțul ei îi luase cu el în Canada. Ea a refuzat să plece și s-a gândit că, poate, copiilor le va fi mai bine acolo. Copiii au urât-o multă vreme, pentru că i-a lipsit de prezența unei mame. După ce au devenit părinți însă, au început s-o înțeleagă și au chemat-o să-i viziteze, iar apoi au devenit de nedespărțit.

Așadar, Ilinca a locuit în garsoniera Sabinei încă din anul I de facultate. Am avut întotdeauna o relație specială cu fiica mea, mi-am dorit mai mult ca orice să-i fiu prietenă, dar am avut tot timpul, fiecare, mici secrete. Ilinca trecea pe la mine în fiecare zi, mâncam împreună sau stăteam de vorbă la o cafea, mă invita pe la ea, să-i cunosc prietenii, să-i dau vreun sfat când voia să-și cumpere draperii sau altceva în casă, o ajutam să-și facă șuvițe sau să-și vopsească părul, glumeam, râdeam sau ieșeam împreună în oraș.

Ilinca mi i-a prezentat pe toți băieții sau bărbații la care a ținut de-a lungul timpu-lui. Să nu vă imaginați că au fost nenumărați, nici vorbă, între 18 și 26 de ani s-a iubit cu trei bărbați, ceea ce, credeți-mă, pentru cum merg lucrurile în ziua de azi, mi se pare foarte rezonabil. Ilinca a gravitat în jurul acestor trei bărbați, iar într-o bună zi a trebuit să aleagă. îi cunoșteam și eu destul de bine și îi dădeam dreptate fiicei mele – împreună, cei trei alcătuiau un bărbat perfect, luați separat, fiecare avea calitățile și defectele lui, ca orice om. Ilinca s-a despărțit și s-a împăcat cu fiecare de mai multe ori și nu se putea decide pe care să-l păstreze și la care să renunțe. știa că nu își poate întemeia o familie cu toți trei, o familie pe care și-o dorea foarte mult, dar, cu cât trecea timpul, era tot mai nehotărâtă.

— Poate ar trebui să alegi un al patrulea, i-am spus într-o bună zi, și să renunți la toți trei.

— Da, asta ar fi o idee.

Numai că fiica mea, care îmi seamănă mai mult decât mi-aș fi dorit, cum vă spuneam, ține foarte mult la amintirile ei și îi este foarte greu să dea pagina. Am fost și eu în situația ei, iar în clipa cea mai importantă din viața mea, când eram într-un moment de răscruce și a trebuit să aleg, am ales prost. Mi-a fost teamă să-i spun asta Ilincăi și am sperat că ea nu va face greșeala mea. Acum doi ani, Sabina era, ca de obicei, în Canada. Ea și Ilinca vorbeau, ce-i drept, zilnic pe Skype, iar fiica mea ajunsese la concluzia că vrea să se mărite. Trebuia așadar să-l aleagă pe unul dintre cei trei sau pe un al patrulea. își dorea să facă un copil înainte de 30 de ani, pentru că îi era teamă că, dacă n-o va face atunci, n-o va mai face niciodată, că se va obișnui cu libertatea și nu va mai fi dispusă să facă sacrificiile pe care trebuie să le facă orice mamă pentru puii ei. Așadar, într-o sâmbătă seară, m-a convocat în garsoniera ei, să cernem lucrurile.

— Draga mea, n-am folosit niciodată vorbe mari, știi asta, știi că ești viața însăși pentru mine și că nu-mi doresc nimic mai mult decât să te știu fericită, numai că trebuie să înțelegi, nu am cum să te ajut de data asta, numai tu poți alege, n-o poate face nimeni altcineva… Așa e firesc, sunt lucruri pe care numai tu le știi, despre tine, despre fiecare dintre ei. Oricât aș pleda eu pentru unul sau altul… Am să-ți spun o poveste. Aș vrea să mă asculți până la capăt și să înveți din ea ce crezi că merită să înveți. E povestea mea. Noi două semănăm foarte mult, mai mult decât mi-aș fi dorit, și tocmai de aceea îți spun că numai tu poți și trebuie să alegi. Eu am să te susțin orice-ai hotărî, îți voi fi alături, orice s-ar întâmpla. Eram studentă în anul II când a început febra măritișului. Colegele mele cădeau ca secerate, pe toate le apucase să se mărite, parcă era o boală molipsitoare. După ce am fost la câteva nunți, a început să mă obsedeze ideea și pe mine. L-am cunoscut pe Eugen și, după câteva luni, ne-am căsătorit. Habar n-aveam niciunul dintre noi dacă ne iubim sau nu. Ne-am dat seama că nu eram făcuți unul pentru altul încetul cu încetul și au apărut fisurile. Ne înțelegeam bine în multe privințe, eram buni prieteni, sunt convinsă că am fi putut rezista ani de zile împreună. Am rămas însărcinată, dar am divorțat de Eugen înainte să-i spun. El s-a supărat îngrozitor pe mine, nu voia să divorțăm, iar după ce am mărturisit că sunt însărcinată, nici n-a mai vrut să mă vadă, pentru că l-am mințit. A plecat în străinătate înainte să te naști și nu s-a mai întors niciodată. Mă rog, poate s-a întors, dar pe mine nu m-a mai căutat. Da, el este tatăl tău, deși nu ți-am spus. M-am gândit că ar fi prea dureros și pentru tine, și pentru Mihnea, care te-a crescut. Aș prefera să-ți spun mai multe după ce termin, nu-mi pune întrebări acum. Mihnea s-a mutat la mine când tu aveai un an și jumătate.

Plecase de acasă și lăsase în urmă o soție care îl ura și m-a urât toată viața și pe mine, și o fiică mai mare cu doi ani decât tine. Mi-a spus că nu mai poate trăi cu soția lui, dar că vrea să fie alături de fiica lui tot timpul. Ar fi trebuit să-l trimit acasă, să știu că nu-ți poți clădi fericirea pe nefericirea altuia. M-am lăsat amăgită de vorbele lui, mi-am asumat față de el, într-un fel, și rolul de soție, și de mamă. Pentru că el era un copil mare, care avea mai degrabă nevoie de o mamă care să-l ocrotească decât de o soție. Am fost prea mândră, prea naivă, prea… nu știu cum, și n-am vrut să văd adevărul. Erau prea multe suflete rănite ca să ne poată fi bine. Pentru că și eu lăsasem în urmă un suflet rănit. în viața mea a apărut la un moment dat un bărbat. Acum pot spune cu mâna pe inimă că este singurul bărbat care m-a iubit cu adevărat și care sunt convinsă că m-ar fi putut face fericită, dar eu am înțeles asta prea târziu. Mihnea m-a cucerit cu abilitatea lui de a ticlui vorbe, cu inteligența și cultura lui. Mă uitam la el ca la un geniu, dar n-am băgat de seamă că, de fapt, totul era o spoială, și că el era și este un om neajutorat care trebuie cărat în spate. știu, în multe privințe, ți-a fost un tată bun, deși sufletul lui a fost tot timpul alături de fiica lui. Am încercat să te apăr de toate mizeriile care s-au ivit pe parcursul vieții noastre, dar n-am avut cum să-l protejez și pe el. Multă vreme, și poate pe bună dreptate, fosta lui soție i-a interzis să-și vadă fiica, l-a șantajat în fel și chip, iar după ce copilul a crescut, fără să vrea, Mihnea te-a comparat tot timpul cu fiica lui. Cum nu-și putea vedea fiica decât rareori, ea a devenit pentru el ceva extrem de prețios, iar când au început să se întâlnească mai des și să stea de vorbă sentimentul lui de vinovăție s-a amplificat și l-a împiedicat să mai fie rațional. Bărbatul acela care mă iubea, și a continuat să mă iubească ani de zile, m-a sunat o vreme și a încercat să-mi deschidă ochii, dar eu eram prea vrăjită de vorbele fru-moase ale lui Mihnea și eram mulțumită că te-a acceptat și pe tine.

Emil a renunțat greu la mine, l-a sunat și pe Mihnea, s-au întâlnit și au vorbit, dar până la urmă a plecat și el. S-a căsătorit și a plecat peste ocean. M-a sunat după ani de zile, să vadă ce mai fac. Mi-am dat seama că încă ține la mine după nuanța de răutate de glasul lui. M-a întrebat dacă încă mai sunt cu Mihnea. Anul trecut m-a sunat din nou și mi-a spus că e foarte bolnav, că e con-damnat și că vrea să știu că m-a iertat. A murit câteva luni mai târziu. De atunci, mă gândesc tot timpul la el. După cum știi, relația mea cu Mihnea este o glumă proastă, locuim împreună pentru că el nu vrea și nu are unde să plece. Am primit ce am meritat, de altfel, un om egoist și neajutorat. Acum e prea târziu să mai pot îndrepta lucrurile, iar faptul că Emil mi-a spus că m-a iertat nu mă ajută cu nimic, cred că știa asta foarte bine. Acum știu că viața alături de el ar fi fost o bucurie și că, atunci când am avut de ales, am ales cum nu se poate mai prost. N-am avut răbdare să cântăresc bine lucrurile, m-am repezit cu capul în zid și încă mă doare. Am călcat în picioare niște suflete și… Scumpa mea, gândește-te bine, asta e tot ce pot să-ți spun. încearcă să-ți dai seama lângă cine merită să trăiești. Viața nu e foarte generoasă cu noi, așa că trebuie să avem alături un om de încredere, un om care să ne iubească așa cum suntem. Acum, poți să mă întrebi orice.

Ilinca nu mi-a pus nicio întrebare. Peste o vreme, la o petrecere, la niște prieteni comuni, a cunoscut-o pe fiica lui Mihnea. La un moment dat, cum-necum, a venit vorba de părinți, iar fiica lui Mihnea și-a vorbit tatăl de rău, fără să știe cine este Ilinca.

Fata mea a venit acasă și m-a întrebat dacă să-i spună lui Mihnea ce gândește fiica lui despre el.

— Mai bine, nu. Te-ar urî pentru asta, iar pe ea ar iubi-o oricum. E copilul lui și el se simte vinovat față de ea. într-un fel, crede că merită să fie călcat în picioare, tăvălit în noroi.

Ilinca a plecat în vizită la o prietenă în Italia și mi-a spus că va lipsi o vreme, că va sta acolo până se lămurește. Andreea s-a măritat acum șase ani cu un italian și are doi copii. Ilinca o consideră o femeie fericită.

— Cred că, dacă stau cu ei câteva luni, o să-mi dau seama ce-mi doresc cu adevărat.

Deocamdată, Ilinca nu s-a întors, și-a găsit de lucru acolo, și-a închiriat un apartament și spune că se simte bine sin-gură.

Călătorește mult, își ajută prietena și cochetează cu gândul să se stabilească acolo. Zilele trecute mi-a scris un e-mail: „Să nu crezi că am ales să fug. Nu sunt lașă. Vreau doar să-mi acord un răgaz să-mi limpezesc gândurile și sentimentele. M-a întristat povestea ta și-mi pare rău pentru tine. Nu cred că e prea târziu să fii fericită, dar tu știi mai bine. Mihnea este așa cum spui. Mi-a fost un tată bun, dar știu, recunosc că e un egoist. S-a folosit de tine ca refugiu și ca ancoră. Meritai mai mult, mamă.”.

Aproape că nu e zi în care să mă gândesc la Emil și la viața pe care aș fi putut s-o am alături de el. Poate că idealizez lucrurile, acum că el nu mai este. Nu știu. Mă uit la Mihnea cum doarme. știu că el va rămâne un copil neajutorat toată viața, și asta mă enervează de multe ori. Pe de altă parte, îmi spun că, poate, alegerea mea a fost într-o oarecare măsură mâna destinului.

Așa mi-e parcă mai ușor. îmi doresc nespus ca Ilinca să fie fericită, dar, hai să fim sinceri, ce înseamnă, de fapt, să fii fericit? Sau cât de mult ține fericirea? Unii spun că fericirea durează o clipă. Poate că au dreptate.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE