De ce apar adicțiile și cum pot fi depășite. Gabriela Bălan, psiholog: „Discuția despre substanțe nu trebuie să fie un eveniment unic, ci un dialog continuu”

Ce diferență există între un obicei nesănătos și o dependență 

Gabriela Bălan, psiholog specializat în adicții, spune că viciul este definit ca un „defect” ascuns, obiceiul nesănătos fiind comportamentul negativ care afectează sănătatea unei persoane.

 „De multe ori, oamenii spun despre obiceiuri nesănătoase și dependențe (fumat, consum de alcool, jocuri de noroc) că sunt vicii, deși dependența este, de fapt, o compulsie, o tulburare prin care o persoană are un comportament pe care îl manifestă și îl continuă, în ciuda consecințelor negative”, susține Bălan. 

Ea spune că persoanele care au o dependență sau un obicei prost nu sunt „defecte” sau „greșite”, ci sunt doar persoane care caută o soluție la niște probleme sau situații într-o manieră mai accesibilă, mai ușoară, de moment, fără a ține cont de urmări și care caută uneori să ascundă asta. 

Bălan explică și care sunt cele mai frecvente obiceiuri nesănătoase: alimentația nesănătoasă, mâncatul compulsiv, consumul de substanțe (tutun, alcool, alte droguri), sedentarismul, excesul de ecrane și social-media. Specialista spune că există anumite vulnerabilități personale, pe lângă cele de mediu, care potențează riscul alunecării într-o dependență: personale (un istoric de traumă – abuz sau neglijență; tulburări psihice – ADH, borderline, PTSD, depresie, anxietate); impulsivitate; reglare emoțională; stimă de sine scăzută. Ea spune că oricine poate dezvolta o dependență, una dintre explicații fiind aceea că aceasta are și o componentă biologică (centrul recompensei, centrul plăcerii din creier). 

Rolul geneticii, al traumei și al mediului în apariția adicțiilor

Bălan susține că genetica are un rol semnificativ în apariția dependenței, deși nu există o „genă a dependenței”, dar se poate spune că unele modificări genetice pot împinge o persoană să caute soluții în anumite situații (obținerea unei stări de bine, depășirea unei dificultăți). „Chiar dacă o persoană care are în familie rude cu dependențe este mai vulnerabilă (de exemplu o persoană cu dependență de alcool este mai tolerantă la alcool, suportă mai bine cantități mai mari de alcool decât alte persoane), nu este condamnată obligatoriu la dependență, deoarece mediul are un rol decisiv în declanșarea acesteia”, menționează specialista.

O descoperire uimitoare, explică ea, în domeniul stresului a fost aceea că stresul din primii ani de viață pare să ne schimbe pentru tot restul vieții. „Șirul de descoperiri legate de acest fapt a început când oamenii de știință au observat o corelație între evenimente adverse din primii ani de viață și dependența de nicotină în viața adultă și, de asemenea, o corelație puternică între disfuncționalitatea familială în copilărie și consumul de droguri în adolescență sau la maturitate”, susține ea.

Bălan adaugă că o multitudine de studii pe animale vin în suportul acestor observații. Unul dintre aceste experimente a fost realizat pe șoareci nou-născuți, care au fost împărțiți în două grupuri. Cei din primul grup au fost despărțiți de mamele lor pentru 15 minute pe zi, în fiecare zi, în primele două săptămâni de viață. Iar cei din al doilea grup au suferit o despărțire zilnică de 3 ore, pe aceeași perioadă de două săptămâni.

 „O separare de 15 minute nu este considerată stresantă pentru nou-născuți, pentru că se presupune că în natură, mama trebuie să-i părăsească temporar pentru a procura hrană și probabil puii sunt programați să tolereze astfel de separări scurte. Dar o separare de 3 ore nu este justificată natural și este considerată un stresor”, susține aceasta. 

După cele două săptămâni de separări zilnice, șoarecii din ambele grupuri au fost plasați cu mamele lor și crescuți în condiții normale, fără intervenție. „La maturitate, șoarecii din ambele grupuri au fost testați pentru a vedea dacă și cum își vor autoadministra alcool. În mod uimitor, grupul mai stresat (al doilea) a demonstrat clar o preferință sporită pentru alcool și un consum mult mai ridicat decât primul grup. Același lucru s-a întâmplat și în cazul autoadministrării cocainei”, explică Bălan.

Într-un experiment similar, șoarecii din unul din grupuri au suferit separări de o oră, ceilalți, nu. La maturitate, Bălan spune că animalele separate s-au dovedit a fi mult mai receptive la cocaină, în sensul că au recunoscut doze mai mici de cocaină pe care apoi și le-au autoadministrat. 

„Este uimitor că evenimente petrecute atât de timpuriu în viață pot influența consumul de droguri mult mai târziu când animalele sunt la maturitate. Același lucru este valabil și pentru oameni. Mediul din copilărie poate determina și modela comportamentul din viața adultă, contribuind la o pleiadă de tulburări psihice: depresie, anxietate, abuz de droguri, dependență. Se poate specula că mecanismul care produce acest fenomen este legat de activarea unor gene ca rezultat al stresorilor din primii ani de viață, iar aceste modificări genetice se mențin până la maturitate prin procese epigenetice”, menționează specialista. 

Cum recunoști semnele unei dependențe și care este primul pas

Recunoașterea semnelor de consum sunt: 

• Indicatori fizici și comportamentali: schimbări notabile în aspectul fizic sau în

comportamentul zilnic.

• Semne emoționale și de performanță: modificări în starea de spirit, relațiile cu

prietenii și performanța școlară.

Bălan consideră că primul pas pe care ar trebui să îl facă cineva care dorește să renunțe la o dependență este să nu îl mai numească „viciu”, astfel că nu mai ascunde problema sub preș și va cere ajutor. Iar cea mai eficientă metodă spune că este cea personală, în funcție de ce obiective își propune persoana: renunțarea completă, reducerea consumului, dar este la fel de important și dacă persoana nu se poate hotărî.

Ca tehnici psihologice care funcționează cel mai bine pentru controlul impulsurilor, aceasta enumeră: terapia cognitiv-comportamentală; hipnoza; terapia integrativă; pozitivă; existențială; logoterapia; dar și alte metode adaptate persoanei. 

Pentru ca o persoană să poată rezista tentațiilor din mediul său, specialista spune că e eficient echilibrul dintre informație, ascultare activă și stabilirea unor limite clare în cazul copiilor și adolescenților, cu sprijin, nu doar reguli. Oferta de alternative și soluții, menționează aceasta, constă în implicarea în activități care oferă alternative sănătoase de socializare (sport, arte, voluntariat), încurajarea exprimării stresului sau problemelor în moduri constructive, nu prin consum de substanțe sau comportamente, menținerea unei comunicări deschise și constante, disponibilitatea pentru a vorbi, indiferent de situație. „Discuția despre substanțe nu trebuie să fie un eveniment unic, ci un dialog continuu”, concluzionează specialista. 

Bianca s-a lăsat de fumat după nouă ani: „Nu mă mai ascund în spatele unei țigări” 

Neculae Bianca-Ioana are 25 de ani și este originară din Galați. Ea spune că s-a apucat de fumat în jurul vârstei de 14 ani, dintr-o pură curiozitate. „Eu și prietenele mele de la vremea respectivă voiam să vedem cum este, așa că ne-am cumpărat câteva țigări la bucată. Inițial nu știam că fumul trebuie tras în piept, așa că primele țigări au fost mai mult pufăite. La maximum un an după, m-am apucat serios de fumat”, povestește aceasta. 

Bianca susține că a renunțat la acest obicei după nouă ani de fumat, la vârsta de 23 de ani și jumătate. Ea menționează că a mai avut tentative de a se lăsa în trecut, doar că acestea nu s-au concretizat într-o decizie definitivă. „La Revelionul dintre 2024 și 2025 am făcut o gripă destul de puternică și, dacă încercam să fumez, o agravam, așa că m-am oprit din fumat pentru aproximativ două săptămâni. Nu a fost ceva voit, a fost ce trebuia să fac, pentru că altfel aș fi ajuns probabil la spital. Când am vrut să mă apuc iar de fumat, gripa a recidivat și nu am mai fumat nici atunci”, spune ea.

Tânăra povestește că, încet-încet, trecea timpul și ea încerca să se țină de decizia ei. Spune că punctul decisiv a fost la ziua de naștere a prietenei ei, atunci când a declarat cu voce tare că s-a lăsat de fumat, lucru pe care nu avusese curajul să îl facă până atunci, pentru că nu era sigură dacă se va ține de această decizie. „Ținând cont că era un setting de petrecere și toată lumea fuma, a fost nevoie de multă ambiție din partea mea să nu o fac. Totuși, am reușit”, spune ea.

Aceasta susține că nu a avut simptome de sevraj, cel puțin nu fizice. „Deși fumam de atât de mult timp, problema la mine era aspectul social al fumatului și gestul de a duce țigara la gură. Am încercat să-l înlocuiesc cu altceva: sucuri, mâncare etc.”, explică ea.

Tânăra spune că, de un an și jumătate, a renunțat definitiv și nu a mai fumat nicio țigară de atunci. Aceasta adaugă că se simte foarte mulțumită de decizia luată și crede că asta a contribuit mult la încrederea de sine pe care o are acum. „Nu mă mai ascund în spatele unei țigări în interacțiunile sociale și pot să fiu mai prezentă”, spune ea.

Ea recomandă persoanelor care simt că nu pot renunța atât de ușor să apeleze la ajutor specializat și de încredere. „Nu toată lumea gestionează adicția la fel, cred că e important să aflăm cauza ei”, menționează aceasta.

Bianca spune că încă există momente în care îi este greu să se abțină și că, de cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă în contexte sociale: ieșiri cu prietenii în club, la baruri, la mare, discuții lungi la cafea etc. „Niciodată nu a mai fost la fel de greu ca în primele 2-3 luni după ce m-am lăsat, acum este doar o mică poftă care trece în 5 minute după ce a apărut”, susține ea.

Tânăra adaugă și că suma viciilor este oarecum egală. Ea susține că a înlocuit țigara cu alte lucruri în timp: dependența de telefon, sucuri, dulciuri, dar și lucruri benefice pentru sănătate, cum ar fi sportul. „Cred că este în regulă ca la început să găsim o alternativă, dar să nu fie la fel de nocivă sau mai nocivă decât fumatul”, concluzionează tânăra.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro