Pașca e viitorul nostru

Reacția de apărare a afacerii Pașca e uluitoare. Desigur, dreapta liberală începe să-și piardă zdravăn din orientare, apărând un caz care nu li se pare grav pentru că „statul oricum e praf”. Statul i-ar chinui și mai rău pe bătrâni, Pașca măcar le dădea acoperiș și căldură, cam aici e raționamentul periculos pentru că arată o gândire din ce în ce mai agresiv anti-socială.

Statul e corupt, justiția e coruptă și ea acum pentru marii votanți cu DNA-ul de pe vremea, asta de când procurorii îi mai deranjează și pe alde Bolojan et comp.

Dar asta e suprafața. În profunzime, mulți dintre cei care se ceartă acum nu mai vor stat social. Nu vom discuta vinovăția lui Pașca, ci ce spune acest caz despre deriva ideologică românească. Pentru că suntem în derivă, iată de ce:

Angajatul e mai de dreapta decât patronul. Dacă îl întrebi de ce preferă să ia mare parte din bani la negru, mulți îți vor explica cu „statul ia, fură” prin taxe. Nu fură. Din taxele alea ar putea avea bunicul sau mama o îngrijire mai bună în azil, spital etc.

Statul e plin de corupți. Sigur că e o problemă. Corupția răsare din subfinanțare, din sărăcie. Tăiem socialul și dup-aia ne mirăm că zac oamenii uitați cine știe pe unde. Asta e ca atunci când acuzăm săracii că încep să fure după ce le-ai tăiat școală, spital, viitor: fură pentru că au un mindset greșit, ba poate s-ar găsi vreun specialist să le spună și că nu sunt destul de „pozitivi”.

Am văzut corupție cu tonele și în mediul privat. Nu înseamnă că toți privații sunt corupți. Însă statul are o altă mare problemă, insuportabilă pentru bolojeniști: drepturile angajaților sunt „îmbuibare”. Urâm bugetarii pentru că nu-s batjocoriți ca mulți din privat.

Statul încă respectă angajații, iar asta pentru că, în bună parte, sunt sindicalizați. Acolo nu poți s-o faci pe aia românească, hai că-ți dau minimul plus ceva la negru, acolo trebuie să dai vechime, concedii, ore suplimentare.

Ce-a înțeles românul mediu? A, păi ăia au concedii și sporuri pentru că-s corupți! Au reușit să ne spele creierii cu detergent capitalist din ăla ieftin. Știți ce mare revoluție s-a întâmplat la Bihor? Păi, regimul Bolojan, faza pe județ, a concediat numere record de angajați din serviciile sociale, de ordinul sutelor. 

O ziaristă foarte bună, Ferencz Judith, punea zilele trecute întrebarea cheie: chiar nu vede nimeni legătura dintre concedierea a peste 200 de angajați din asistență socială și cazul Pașca? O singură mențiune în plus am: de pe când era Bolojan la cârma județului, peste 400 au fost împinși să se retragă din sistem într-un fel sau altul.

Apoi, serviciul s-a externalizat. Adică, diverse asociații, ONG-uri, multe arondate diverselor biserici (că doar bunătatea în statul laic se repartizează natural către religios) au început să primească fonduri ca să aibă ei grijă. Și, da, ei s-au descurcat cu mai puțini bani, pentru că acolo lucrează oamenii fără drepturi, cinstiți și păcăliți, nu ca bugetarii corupți. Oameni plătiți mai puțin, mai la negru, mai fără concedii, că așa e civilizat.

Trendul e unic și devastator. În câțiva ani, în ritmul ăsta, Pașca o să fie regula, totul după același argument greșit care fascizează România. Repet, nu judec aici un dosar care poate fi ușor parte din bătălia politică, unii scapă stenograme care arată realități oribile, în fața judecătorului însă probele nu-s așa evidente cum le par muritorilor și tot așa.

Însă argumentul greșit stă în declarațiile lui Pașca, ale fanilor lui, ba chiar ale inamicilor lui. Avem bătrâni, bolnavi părăsiți. Avem cheltuieli sociale la minimum în UE. Dar vrem să păstrăm o față frumoasă României de categoria I. Și atunci luăm cetățeanul nerentabil, care a ajuns la un cost exorbitant și-l lăsăm la mila businessului extractiv din zonă. S-o găsi un cinic să exploateze și această „piață”.

Apărătorii lui Pașca spun: dar statul român e incapabil, de ce să-i dăm bani, mai bine-i dăm lui Pașca și rezolvă problema, iar noi dormim liniștiți. Așa se face „curățenie” pe la noi. Așa cum s-au găsit ONG-uri sau instituții de stat care să externalizeze omorul și tortura animalelor, se vor găsi mereu unii care să facă un ban din boală. Condiția e să privatizezi, să externalizezi, să lași tot „balastul” uman care nu e bun de muncă la mila sau în seama sadismului unora.

Sigur că nu doar Pașca e problema. Nu avem nicio grijă pentru tratamentul paliativ al bolnavului grav, nu ne interesează bazinele de bătrânețe rurală părăsită, nu ne interesează bazinele de tineret lăsat în voia pieței muncii la negru, viitor cetățeni de mâna a treia care nici n-au plătit pentru social, dar cuiva au produs cândva profit.

Așa că, da, Pașca e viitorul, nu trecutul. Acel peisaj sinistru cu un ogor de cruci subțiri este o privire înainte, este proiectul nostru de țară dus pe un făgaș sigur și cu un viitor și mai lugubru.

De ce am pomenit în acest context de fascism? Fascismul e obsedat de curățenie și excludere a „nepotriviților”. În foarte multe argumente ale oamenilor de bine care îl apară pe Pașca pentru că statul român e prea rău, găsim niște idei recurente care vor face din ce în ce mai multe victime. Și anume că statul nu e pentru toți. Exact cum fac cu justiția pe care o voiau dreaptă cât timp le-a convenit lor, adică era justiție „dă dreapta”, tot așa fac acum cu statul.

Statul român ar trebui să aibă, după părerea multora, georgiști și antigeorgiști la grămadă, un singur țel, să sprijine o pătură aleasă de 30-40%. Restul? La muncă sau la groapă. O masă de alfabetizați români ar vrea să scoată „socialul” din constituție. Culmea e că statul e oricum capturat de diverse camarile, de rețele de interese, dar reacția nu e să ne luăm statul înapoi, cum zicea un clasic, ci să vindem statul pe nimic și să scape cine poate.

Abia aici e fioros ce se întâmplă, pentru că avem aici o bacterie din capitalismul sălbatic impus cu succes și în America Latină, acela sclipicios, profund inegalitar, fără drepturi de bază asigurate.

Am intrat în UE, unora ne e bine. O treime dintre noi ne permitem un concediu pe an. O zecime dintre noi am descoperit city-breakul, mergem la festivaluri sau la campionate mondiale, dar de fapt acest „noi” exclude un „noi” mult mai mare. O parte din români trăiesc în cea mai bună dintre lumile posibile. Dar ca să-și ducă mai departe acest vis, el nu trebuie întrerupt cu coșmaruri sociale, trebuie ascunse „rebuturile” sociale, lăsate spre rezolvare exorciștilor sau oamenilor „buni”. Cum veți băga 70% din Românie sub preș ca să arate restul frumos?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE