Nu vreau o familie, ci doar bărbați și distracție

Sunt o persoană activă, spontană și iubitoare de schimbare. Mă plictisesc dacă două zile sunt nevoită să fac același lucru. Mă îngrozește ideea de a sta mult timp într-un loc. Din această cauză, schimb periodic jobul, casa, orașul și chiar iubitul! Doar așa simt că trăiesc cu adevărat, la intensitate maximă. îmi plac sporturile extreme, îmi plac adrenalina și viața trăită din plin.

Despre eșecuri ce să spun? Nu prea am avut parte. Datorită modului meu de a vedea lucrurile, consider că eșecul nu există decât în mintea omului. Mi se spune adesea că sunt superficială, dar prea puțin îmi pasă. Eu mă ador exact așa cum sunt.

Povestea asta cu schimbarea a început când aveam doar 19 ani. După o adolescență petrecută ca în închisoare, odată ce m-am văzut majoră, am simțit nevoia să evadez. Părinții mă țineau ca pe o pasăre rară, prizonieră în casă. Aveam voie să ies cu colegele de liceu doar două ore, sâmbăta, în parc. Nu mă lăsau în cluburi, în excursii ori la film.

Nu aveam voie să am prieteni băieți, doar fete. Nu s-au gândit niciodată câte prejudicii îmi va aduce atitudinea lor, pe viitor. Cum m-am văzut cu cei 18 anișori împliniți, ieșită de sub tutela părintească, mi-am luat lumea în cap.

Am început prin a abandona școala. Eram elevă în clasa a XI-a când am renunțat să mai merg la liceu. Pentru că mă certam cu ai mei în fiecare seară, nu m-am mai dus nici acasă. M-am angajat ospătăriță la un bar din Craiova. Am închiriat o cameră în casa unei bătrâne și mi-am văzut de viață.

Libertatea mea avea un gust excepțional. După atâția ani de supunere negreșită, eram în sfârșit liberă să experimentez ce vreau, cum vreau și, mai ales, cu cine vreau! L-am cunoscut pe Robert la bar. Venise cu un amic. Ii plăcea să se laude că m-a agățat. în mintea mea era cu totul altceva: m-am lăsat agățată. M-am simțit atrasă de el și am considerat că îmi putea oferi experiențe de neuitat.

Am început să batem cluburile din oraș în fiecare săptămână. Nopțile ni le petreceam la mine sau la el în apartament. Robert m-a inițiat în tainele sexualității. Eram încă domnișoară când l-am întâlnit.

Alături de el am fumat prima țigară. în câteva săptămâni, am ajuns fumătoare înrăită. îmi plăcea să fiu cu el, numai că Robert a devenit posesiv. După câteva luni, pretindea să stăm mai mult în casă, să ieșim mai rar în cluburi, să ne facem planuri comune, în sfârșit, își dorea să ne purtăm ca niște oameni responsabili.

Când am auzit de planuri comune și stat în casă, m-am speriat îngrozitor. îmi aminteam de părinții mei și de viața din colivie.

— Nu, mulțumesc! i-am zis în timp ce îmi împachetam bagajele.

— Unde pleci? m-a întrebat el nedumerit.

— Te părăsesc!

— Dar suntem la tine, nu la mine. De ce nu îmi spui pur și simplu să plec?

— Pentru că vreau să plec eu, Robert! Mă mut din casă, plec și din oraș. Sigur nu mă vei mai găsi niciodată.

— și de ce ți-ai dori să nu te mai găsesc?

— Ca să nu devin prizoniera ta!

Am plecat. Ultimele cuvinte ale lui Robert răsunau în urma mea:

— Să fii fericită, Corina! Ai grijă de tine!

M-am urcat în primul tren. Am ajuns în Capitală, dar nu am făcut mulți purici nici aici. L-am întâlnit pe George la o vizionare. îmi căutam o cameră cu chirie, și el era agent imobiliar. Mi-a spus că, la cât puteam plăti eu pe lună, nu îmi putea oferi decât o garsonieră confort 3 într-o zonă de la periferia orașului.

— înseamnă că o să dorm în gară!

— Cum să dormi în gară? Nu aș putea să te las!

— Nu ai de ales. Nu am bani să plătesc chiria.

— Te iau la mine acasă!

Asta așteptam să spună. I-am pus geanta pe umăr și ne-am îndreptat spre locuința lui. George avea un apartament micuț în cartierul Drumul Taberei. Problema era că locuia cu bunica lui. Ea îl crescuse, iar el, drept recunoștință, avea grijă de ea la bătrânețe.

Baba nu mi-a plăcut deloc. Părea o femeie unsă cu toate alifiile. M-a interogat ca la poliție. Când i-am zis că nu am familie (am mințit-o că ai mei au murit într-un accident rutier), am înduioșat-o până la lacrimi. și-a deschis brațele și m-a îmbrățișat. Mirosul ei de bătrână mi-a mutat nasul din loc. L-am luat pe George de mână și m-am invitat, fără nicio jenă, la el în dormitor:

— Iubitule, sunt obosită. Am stat câteva ore în tren. Hai să ne întindem!

Bunica m-a privit suspicioasă.

— Vă aduc o cafeluță și câteva prăji-turele în cameră?

— Mai bine ar fi să ne pregătiți ceva de mâncare. Sunt lihnită!

Dormitorul părea desprins din filmele SF. Nu m-am așteptat să găsesc o cameră cu pereți negri, cu urme de palme și tălpi desenate pe tavan, cu imagini din reviste pentru adulți lipite pe pereți și dulap.

— Până te faci comodă, o să le dezlipesc! a spus George, rușinat. Ești prima fată pe care o aduc acasă. Iar bunica nu intră în camera mea!

— Nu te deranja! Sunt OK cu asta.

— Ești sigură?

— Foarte!

L-am tras de guler și am început să-l mângâi. Când am ajuns în toiul acțiunii, baba a bătut la ușă. Dacă a văzut că nu răspundem, a intrat.

— V-am adus mâncărică! Dar ce faceți voi aici, dragilor? Pe vremea mea, abia după nuntă ne culcam împreună. George, așa te-am educat eu?

— Mamaie, ieși din camera mea!

A închis ușa, dar a rămas încremenită în locul acela. Nici nu mă mutasem bine și mă gândeam să plec.

M-am angajat peste o săptămână, la o covrigărie. Acolo l-am cunoscut pe Remus. Am postat din nou în victimă. I-am spus cât de nefericită eram că nu aveam unde să locuiesc și că fusesem nevoită să închiriez o cameră, în casa unei bătrâne cu Alzheimer.

Remus mi-a propus să ma mut la el. Avea o garsonieră în Titan, pe lângă parc. în aceeași seară, mi-am luat bagajul de la George. La prima vedere, casa lui Remus părea OK, când i-am trecut pragul. După câteva zile de locuit împreună, am aflat că, la final de săptămână, Remus organiza aici adevărate orgii.

Am participat și eu la câteva dintre ele. Cu aceste ocazii, am învățat să fumez și altceva în afară de banalele țigări. După câteva luni, m-am plictisit de viața asta și m-am decis să o iau de la capăt, în alt oraș. Am plecat în Iași.

Aici am lucrat într-un club de noapte. Am locuit cu o colegă câteva luni. După experiențele cu Remus, aveam nevoie de o pauză. Mergând la cumpărături, într-o sâmbătă, m-am trezit la casă că nu îmi ajungeau banii să plătesc. în spatele meu, un tip drăguț s-a oferit să plătească diferența.

I-am mulțumit politicoasă. Apoi, m-a întrebat dacă locuiesc departe și a spus că mă ajută să car sacoșele. I-am acceptat ajutorul. Fără să îmi dau seama, am ajuns iar în pat cu un necunoscut… Abia după două ore am realizat că nu-i știam nici măcar numele individului.

Am început să ne întâlnim des. îmi aducea cadouri și flori. Mă invita la spectacole, îmi cumpăra haine. Era un băiat bun. Numai că stabilitatea lui m-a speriat și am hotărât să fug din nou. Fără să îl anunț, mi-am strâns lucrurile și am fugit în Constanța.

Aici am întâlnit un tânăr marinar, pe Teo. La fel ca și ceilalți, mi-a propus repede să mă mut la el. Ne înțelegem bine, mai ales că 8 luni pe an este plecat. în perioada verii, agăț pe plajă turiști, cu care mă distrez. Lucrez numai în sezon, în restul anului îmi trimite Teo bani. Am grijă să nu afle de aventurile mele și îmi fac de cap cât pot.

Sunt convinsă că și el face același lucru când este plecat. De curând, mi-a propus să facem un copil împreună. Mi se pare o responsabilitate prea mare. Nu aș mai avea libertatea să umblu pe unde vreau, cu cine vreau, dacă îl fac. în plus, dacă mă plictisesc și de Teo, ce facem cu copilul?

Rămâne de văzut dacă el este marea dragoste a vieții mele și voi alege să rămânem împreună sau dacă mă voi decide, brusc, să fac o schimbare.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE