Povești din București | Muzeul Literaturii Române, o casă cu fantome vii - scriitorii nației laolaltă, cu fotografie, operă și amintiri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu degeaba spune gazda mea, Cristina Milca, muzeograf, mai în glumă, mai în serios, că-i sucește cineva fotografiile sau câte un tablou de pe pereți. Poate, din când în când, vreunul dintre cei imortalizați acolo face vreo glumă, din universul paralel al vastei literaturi românești.
De când s-a mutat din sediul din bulevardul Dacia, unde a stat vreo jumătate de secol, în casa boierească din strada Crețulescu, muzeul a întinerit, pentru că toate cele patru niveluri sunt prezentate fără stratul moral de praf la care te-ai aștepta, poate, când vine vorba despre cărți, literatură și scriitori.
Viziunea este una absolut fresh, iar stilul decorativ modern se îmbină cu zeci de tablete explicative, holograme, ghiduri audio - separate pentru copii, adolescenți, adulți și în limba engleză, pentru turiști - și exponate vechi, unele dintre ele de-a dreptul inedite.
Fascinantul scris de mână al romancierilor
Fiecare etaj din fosta locuință a generalului de armată Leon Mavrocordat - pe la începutul secolului trecut - a fost repartizat unui gen literar.
Astfel, la parter, vizitatorii se întâlnesc cu poezia. Principalele figuri, tripleta Eminescu-Arghezi-Stănescu, cei care au redefinit limbajul și simbolurile, ocupă o încăpere întreagă, pentru ca în camera vecină să stea la loc de cinste două piese de mobilier care i-au aparținut lui George Coșbuc - un scaun de birou și o bibliotecă mică și extrem de elegantă.
Peste tot stau aranjate, la vedere, filele cu scrisul de mână al poeților - mai mult în copii decât în original, pentru că hârtia, din păcate, tinde să se degradeze foarte repede la întâlnirea cu lumina.
La acest etaj există și o sală cu hublouri, dedicată lui Mihai Eminescu, care-i prezintă opera și viața într-un mod interactiv și atractiv.
Etajul I aparține prozei și prozatorilor, dar și criticilor literari. Dacă n-ați mai văzut de mult timp o mașină de scris, aici e locul pe care-l căutați! Unele dintre ele sunt atât de bine păstrate, încât ai crede că sunt neatinse.
Într-un colț sunt expuse tabla și piesele de lemn pe care Mihail Sadoveanu le-a primit cadou din partea Federației Române de Șah, prin anii ’60, cu piese personalizate - în alb sunt soldații moldoveni, în negru - turcii.
Într-o altă parte, o încăpere întreagă este dedicată întâlnirii dintre romanele scrise de români și arta cinematografică. Iar sub fotografia Hortensiei Papadat-Bengescu sunt foi de manuscris care arată cât de migălos își realiza autoarea planul pentru scris - pe capitol și pe personaje. De remarcat că majoritatea facsimilelor arată actul pur al creației - mai toți marii autori scriau, tăiau, corectau, înlocuiau, astfel că paginile scrise de mâna lor seamănă mai degrabă cu niște hărți codificate.
Ghidul Pisissicius
Mansarda găzduiește genul dramatic - cu Caragiale în frunte, urmat însă de Alecsandri, Ionesco, Sebastian sau Mușatescu.
Aici găsiți numeroase ecrane cu fragmente din piesele celebre de teatru, deci dacă vă e dor de coana Chirița, aici o puteți întâlni. Sus, în “podul” muzeului chiar e o mică sală de teatru, cu 50 de scaune primitoare, unde se țin, foarte frecvent, spectacole, dar și ateliere creative pentru cei mai mici dintre vizitatori. De fapt, copiii primesc, în general, foarte multă atenție la Muzeul Literaturii, mai ales pentru că audioghidul rezervat lor este deghizat într-un motan invizibil și atotștiutor, pe nume Pisicissius.
Demisolul găzduiește o colecție mică de grafică în care sunt prezentate multe clădiri din București, semnate de Ioan Cârdei, și artă, constând mai ales din lucrările, stranii și sumbre, picturi sau sculpturi, ale lui Mircia Dumitrescu, prieten foarte bun cu Nichita Stănescu.
Acolo sunt și foarte multe instantanee cu scriitori români, majoritatea făcute de Ioan Cucu, “oficialul” fotograf neoficial al Uniunii Scriitorilor.
O sală separată aparține memoriei scriitoarelor de seamă din România - Nina Cassian, Cella Delavrancea, Magda Isanos, toate acolo, într-un mănunchi de frumusețe și sensibilitate, pierdute undeva în negura unor vremuri apuse.
Muzeul este deschis de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Un bilet costă 5 lei, dar elevii, studenții, militarii și pensionarii plătesc doar 2 lei. Copiii preșcolari și persoanele cu handicap beneficiază de intrare gratuită.
