Printr-o cură de amor am slăbit 20 de kile în doar 6 luni

Sunt Sanda S., din București, căsătorită, de profesie inginer proiectant. Am 36 de ani, 50 de kilograme și, la o înălțime de 1.65 m, mă simt foarte bine în pielea mea; când mă uit în oglindă, sunt tare mândră. Dar nu am fost mereu așa. Dacă până să rămân însărcinată mă încadram în standardele specifice sexului și vârstei din punct de vedere al greutății, după ce am zămislit, nu am mai reușit să mă redresez. Până la urmă însă, am dat jos kilogramele în plus. De fapt, acesta este și motivul pentru care vă scriu: pentru a vă împărtăși modul original în care am reușit să slăbesc.

Încep povestea mea în anul 2010, atunci când l-am cunoscut pe cel care avea să îmi devină soț, Laurențiu S. Acesta avea 35 de ani, cu cinci mai mult decât mine, și se potrivea perfect profilului bărbatului ideal în viziunea mea. Poseda un fizic agreabil, un intelect ridicat – este un foarte priceput contabil – și un cont frumușel la bancă, dobândit de pe urma unor moșteniri rămase de la rude îndepărtate. Am uzitat în mod natural de armele de seducere specific feminine – picioare, sâni, fese, buze -, urmarea fiind că am reușit să-l cuceresc și să-l conving ca, după nici jumătate de an, să mă ceară de soție.

Mi-am frecat mâinile de bucurie, cu atât mai mult cu cât, dacă la început îmi era oarecum indiferent, cu timpul ajunsesem să țin la el. Așa că, plină de încredere, am plecat alături de Laurențiu pe drumul vieții. Speram să fie un drum frumos, presărat cu împliniri și încărcat de bucurii, și chiar așa a fost până la un moment dat; din păcate însă, într-un anume punct, în viața noastră a intervenit un scurt-circuit, care ne-a dat complet peste cap și a stricat armonia cuplului. Punctul acela l-a constituit venirea pe lume a copiilor.

Într-adevăr, deși apariția unui copil în viața unei familii reprezintă aprioric un motiv de bucurie, în ceea ce ne privește a constituit și un motiv de dezamăgire, motiv izvorât din incapacitatea mea de a reveni la silueta frumoasă de dinaintea sarcinii. Dacă înainte de a rămâne gravidă n-am cântărit niciodată mai mult de 50 de kilograme, după aceea n-am mai reușit să scad sub 65, indiferent cât m-am străduit, ba chiar, în unele perioade, ajunsesem chiar la 70 de kilograme. Acest lucru a dat naștere la tot felul de discuții în casă, discuții care au distrus pacea căminului conjugal și au atras după ele distanțarea soțului meu de mine.

Chiar așa! Laurențiu, care înainte de cununie se dovedise a fi un om de casă, după nașterea primului copil a început să se lase pe tânjală în ceea ce privește îndatoririle casnice. și asta n-ar fi fost nimic, căci mă ocupam eu de toate. Dar, după ce am născut și al doilea copil, în loc să redevină omul bun care fusese, el s-a înhăitat cu niște colegi de serviciu, căpătând urâtul obicei de a bea și a întârzia acasă. A urmat apoi sosirea lui, noaptea târziu, murdar de ruj și mirosind a parfum ieftin, dovadă clară a faptului că bărbatul meu nu mai era numai bărbatul meu.

N-am spus nimic, am înghițit-o și pe asta, căci știam ce mi-ar fi replicat dacă aș fi făcut-o. Mi-ar fi spus, la fel ca în multe alte rânduri când îndrăznisem să îi atrag atenția asupra a ceva ce nu-mi convenea:

— Tu să taci, Sanda, că n-ai dreptul să vorbești! Când te-ai uitat ultima oară în oglindă? Nu vezi că te-ai făcut cât o vacă, de mi-e rușine să ies cu tine pe stradă? Pune mâna și slăbește, dacă nu vrei să te las!

Deși nu se exprima deloc elegant, Laurențiu avea dreptate: nașterea lăsase urme evidente asupra fizicului meu. Aveam burtă, gușă, colaci în jurul mijlocului, iar pulpele îmi erau pline de celulită, imaginea oferită fiind una destul de respingătoare. Cântăream în jur de 65 de kilograme, iar tendința era de creștere. Așa că o dată în plus am tăcut și mi-am spus, în sinea mea, că trebuie să fac totul ca să revin la proporții rezonabile. și chiar de a doua zi m-am pus pe treabă.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau legătura cu un antrenor de fitness și un nutriționist, care m-au învățat ce aveam de făcut. Cum la sală nu mă puteam duce, fiind legată de creșterea copiilor, mi-am instalat în garaj un aparat performant de exerciții, o bicicletă de cameră și o bandă de alergat. Concomitent, am început celebra dietă cu supă de varză, care dăduse roade în cazul multor vedete supraponderale. Urmarea? În circa o lună am reușit să slăbesc 3 kilograme.

Mu era mult, dar eram pe drumul cel bun, hotărâtă să continui, ca să ajung din nou la 50 de kilograme. Am încercat apoi, pe rând, mai multe metode de slăbit, renunțând la alimentele bogate în sare, zahăr și grăsimi. Într-o altă fază a regimului, am optat pentru cereale integrale, am renunțat la chipsuri, băuturi acidulate, prăjeli și produse de patiserie și am efectuat puternic flotări, abdomene și genuflexiuni. Ulterior, am renunțat complet la cartofi și pâine, mărind în schimb numărul orelor alergate pe bandă și al celor pedalate pe bicicletă. Astfel, am reușit să mai dau jos câteva kilograme bune. Nu suficiente, însă, așa că am apelat la alte metode de slăbire, printre care rețeta cu sucuri și crudități, dieta japoneză, dieta cu iaurt, dieta Volumetrics, dieta Mayo, dieta cu mere, dieta mâncării de post. Toate, completate de efort fizic susținut și de îngurgitarea a tot felul de pastile de slăbit. Pe moment, se vedeau ceva rezultate. Peste un timp însă, acestea dispăreau și kilogramele se puneau la loc.

Eram disperată. Efectiv, nu știam ce să mai fac. Încercasem totul, dar fără un succes real, așa că m-am gândit să apelez la chirurgie, conform spuselor medicilor acesta fiind singura metodă cu adevărat eficientă în cazul indivizilor cu obezitate severă sau morbidă. Operația, una dintre cele mai populare intervenții pe glob în momentul de față, presupune montarea pe cale laparoscopică a unui inel gastric reglabil în regiunea proximală a stomacului. Așa încât m-am hotărât să mă operez și am plecat să fac programarea. Pe drumul spre clinică însă, am avut parte de o surpriză care m-a deturnat din misiunea mea: m-am întâlnit cu Paul.

Paul fusese primul meu iubit, tipul căruia îi oferisem floarea virginității mele, pe care el o culesese cu delicatețe. Am fost cuplată cu el nu mai puțin de șapte ani, și nimeni din cei care ne cunoșteau nu se îndoia de faptul că noi doi ne vom căsători. Din păcate însă, nu s-a întâmplat așa, și asta numai din cauza prostiei mele. M-am lăsat influențată de colegele de serviciu, care erau măcinate de invidie din pricina relației minunate pe care o aveam cu Paul și băgau tot felul de strâmbe. Am renunțat astfel la cel care fusese totul pentru mine și am căutat pe cineva mult mai bun, chipurile. Mare greșeală! După despărțirea de Paul, nu am mai fost niciodată la fel de fericită.

Acum, când l-am reîntâlnit, fostul meu iubit părea neschimbat, deși trecuseră o mulțime de ani de când nu-l mai văzusem. Pe lângă el, eu arătam o cucoană grasă, iar din cauza asta îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu aveam însă unde să mă ascund, așa că am intrat în vorbă cu el. El… El arăta bine. Atât de bine, încât n-am putut să nu mă minunez când am aflat că nu este căsătorit. Orice femeie normală ar fi fost onorată să poată sta la brațul unui bărbat ca Paul.

— Ce bine arăți! nu m-am putut abține să îl complimentez, după ce am depășit faza întrebărilor introductive. Nu degeaba am fost eu atât de îndrăgostită de tine…

— Nici tu nu arăți rău deloc, Sanda, mi-a răspuns el politicos, mințindu-mă frumos. Dar, fără supărare, e loc și de mai bine…

— Așa este, i-am dat dreptate, pleoștită. Sunt conștientă că am luat proporții după ce am născut și am tot încercat să revin la greutatea mea inițială. Am încercat toate metodele, dar, din păcate, nimic nu a dat roade.

— Te înțeleg, căci și sora mea a pățit la fel. După naștere, s-a îngrășat enorm, a continuat Paul să dovedească înțelegere, bun-simț și oarecare simpatie. A recurs la tot felul de regimuri, s-a înfometat cumplit, dar degeaba: tot grăsună a rămas, și tot grăsună e și acum. Dar, dacă pe ea nu am avut cum s-o ajut, în cazul tău s-ar putea să am o soluție…

— Da? am sărit eu cât colo, entuziasmată. și care anume ar fi aceasta?

— Terapia de șoc! mi-a făcut el cu ochiul, șmecherește, ca în vremurile noastre bune, atunci când era de ajuns o privire pentru a ne face unul altuia înțelese intențiile.

— șoc? și, mă rog, în ce ar consta șocul? m-am prefăcut a nu înțelege unde bate, deși înțelesesem din prima secundă la ce anume se referea.

— șoc erotic! Nimic nu arde mai tare caloriile din organism decât o partidă bună de sex.

Era așa cum presupusesem. Paul se oferea să mă ajute să slăbesc făcând dragoste cu mine. În mod repetat, pasional, așa cum făcuserăm pe vremuri, cum eu, una, nu mai făcusem după despărțirea de el și cum, nu pot să nu recunosc, tânjisem a mai face în multe nopți de singurătate, în care soțul meu era cu băieții la pileală sau cu târfele la tăvăleală.

Nu m-aș fi așteptat la oferta asta, având în vedere modul impecabil în care se prezenta el și cel execrabil în care arătam eu. O dată în plus am simțit, atunci, regretul de a-l fi părăsit în tinerețe, când ne iubeam. Era însă prea târziu pentru lamentări. Tot ce puteam face era să încerc să recuperez.

Am analizat situația într-o secundă și am ajuns la concluzia că propunerea lui, care în alte condiții mi s-ar fi părut indecentă și dezonorantă, era cât se poate de bine intenționată și bine-venită. Drept care am acceptat-o pe loc și chiar atunci, acolo, am stabilit condițiile întâlnirilor noastre amoroase. Începea, astfel, pentru mine, o nouă etapă a vieții, cea pe care, fără exagerare, aș putea-o numi „Renașterea”. Într-atât de mult aveam să mă schimb, în bine, la finalul ei…

într-adevăr, deși la debutul relației mele adulterine eram oarecum sceptică în privința rezultatelor terapiei erotice, pe parcursul „tratamentului” am căpătat încredere, devenind pe zi ce trecea mai sigură că „șocul” avea să dea roade. Păi cum să nu fiu optimistă, când, după doar două săptămâni, scăpasem de 5 kile?

Am continuat, așadar, să ard caloriile prin partide de sex, care încet-încet deveneau mult mai dese și mai pasionale. Una peste alta, după trei luni slăbisem 10 kile, în condițiile în care renunțasem complet la alte metode de slăbit și, în plus, mă îndrăgostisem din nou de Paul. Adevărul e că punea suflet, uneori și de câte cinci ori pe zi, nu se încurca. Cum ar fi putut cineva să nu iubească un asemenea individ?

În nici jumătate de an, am reușit să dau jos 20 de kilograme, ajungând din nou la greutatea de 50 de kilograme. Odată cu rezultatele, au apărut însă și problemele, cea mai neplăcută fiind aceea că, de cât de mult slăbeam, nu mai stăteau hainele pe mine. Astfel, a trebuit să îmi schimb completamente garderoba și să trec la haine cu 3-4 nu-mere mai mici. Arătam bine și mă simțeam bine, așa că nu am oprit cura, ea continuă și în ziua de azi. Doar că, de teama de a nu slăbi prea mult, am rărit dozele. E perfect cum sunt acum.

În ceea ce îl privește pe Laurențiu, acesta nu contenește a se minuna de mine și a îmi da târcoale precum dă pisica la canarul din colivie sau ursul la borcanul cu miere.

Degeaba, însă: după cât și-a bătut joc de mine și m-a umilit când eram grasă, în loc să mă ajute, cum ar fi făcut un soț iubitor și grijuliu, în inima mea nu mai e loc pentru el. Ca să scap de avansurile sale, îl mint că aplic dieta hidrofilă, dietă care presupune să bei apă încontinuu și care mă balonează și îmi anulează cheful de sex. Iar ca să fiu cât mai convingătoare, beau multă apă în fața lui. Nu mai zice nimic, nu mai vrea nimic de la mine, e fericit.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE