RADAr CULTURAL. Îngânduiri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Umanitatea era mult mai aproape de sine când filosoful francez Blaise Pascal, în secolul al XVII-lea, a scris celebra frază „Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie gânditoare”. Nu la îngândurări se referea, ci la îngânduiri.
În era celor mai sofisticate tehnologii, când acestea năvălesc în existența noastră până în cele mai intime cotloane, cu tendința de a cunoaște și de a ne înlocui în propriile vieți, ne plângem tot mai des de lipsă de timp pentru noi înșine. Atunci când reușim, totuși, să ne smulgem pentru scurtă vreme din vârtejul cotidianului și să ne aplecăm asupra noastră, o facem cu sumbră îngândurare. Îngânduirea devine un adevărat lux al minții, chiar dacă, ni s-a dovedit psihostatistic că „99% dintre lucrurile asupra cărora ne îngrijorăm nu se vor întâmpla niciodată”.
Refuzând să simțim prezentul, clipa - așa cum o fac florile câmpului, copacii, cum o fac până și frustratele plante din ghiveci - încep să dau dreptate celor care consideră că... „istoria este pierdere de timp”.
Cea mai adâncă dintre cugetările despre timp aparține însă unui păstor de capre din Tibet: „Oamenii spun că timpul trece. Timpul spune că oamenii trec...”.
Am ales câteva cunoscute reprezentări artistice ale meditației. Nu au nimic încrâncenat, chiar dacă personajele reflectează asupra unor teme grele. Nu au opacitatea îngândurării, ci seninătatea, limpezimea îngânduirii. Poate că nu degeaba Siddhartha Gautama s-a așezat la poalele unui copac, ca la picioarele unui maestru, ca să reflecteze asupra Celor Patru Adevăruri Nobile. Când, după 49 de zile, a aflat cauzele suferinței omenești și calea către eliberare, a devenit Buddha. Nu tocmai întâmplător, dintre toate, am ales desenul pictorului britanic contemporan Francis Middleton:
CÂND CLAR-OBSCURUL NE LUMINEAZĂ CALEA. Există la Luvru un minunat tablou (ulei pe lemn) al lui Rembrandt, controversat încă tocmai în privința semnificației sale. A intrat în catalog sub titlul „Filosof în meditație”, însă o serie de exegeți consideră că ar fi vorba despre eroul Cărții lui Tobit, o scriere apocrifă vechi-testamentară, în care bătrânul își așteaptă fiul, pe Tobie.
Argumentul se sprijină pe femeia din dreapta care întreține focul, Ana, soția lui Tobit. Este lipsit de relevanță. Un tată care își așteaptă fiul este și el un om îngânduit. Nu într-o meditație mistică, precum a lui Buddha, ci într-una în care lumina adevărului vine dinafară, din aurul strălucitor al ferestrei. Calea este clarul. Obscurul este drumul întortocheat dinspre și către, asemenea scărilor în spirală.
GÂNDITORUL ÎNGÂNDUIT AL LUI RODIN. „Gânditorul” lui Auguste Rodin (mentorul lui Brâncuși) rămâne de referință când abordăm subiectul. Cel mai adesea ni s-a oferit prilejul să îl privim desprins de context. Personajul, poate Dante însuși, meditează la poarta Infernului. Atitudinea sa reflectă îngândurare - o tristețe firească. Dar are pe chip și seninătatea calmă a îngânduirii ca acceptare, a împăcării cu adevărurile pe care le descoperă.
TIKTALK. ELIBERAREA DE GÂNDURI. Poate că acest videoclip cu un yoghin buddhist din Central Park levitând în meditație mistică este un deepfake. Relevant este că - gândind până în culmile gândirii, acolo unde ne eliberăm de gânduri - putem zbura departe. Principiul de „a nu face nimic, lăsând să ți se întâmple ceva” merită atenția unui gând. Poate a unei întregi îngânduiri.
@addicting_ads Monk at the Park ?♂️? A Buddhist monk meditates in Central Park ✌️ Witnesses are shocked to see a man levitate in New York City ? Meditation and mindfulness can give you full control of your brain ? Shocking spiritual videos are brought to you by Addicting Ads powered by Addicting Ai ? Addicting Media Group, 2026 #buddha #meditation #peace #monk #magic ♬ A Light in the Cold (Acoustic) - Viktor Evander Locke & Selene Lyra & Faint Maps
VOCEA VIOLONCELULUI. Ascultăm, îngânduiți, vocea violoncelului din piesa compozitorului estonian Arvo Pärt, „Oglindă în oglindă”. Instrumentul acesta expresiv este cel mai apropiat de vocea umană, prin timbru și ambitus. Vocea umană fiind cel mai pur instrument, dar și singura străbătută de inflexiunile îngânduirii. (Compoziția lui Arvo Pärt este una dintre clasicele piese culte recomandate pentru meditație).
