Roşii cherry – origine, proprietăţi, beneficii. Cum se deosebesc de roşiile obişnuite
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Roșiile cherry sunt printre cele mai populare ingrediente în bucătăriile românești și internaționale, fiind consumate ca aperitive ori în salate, garnituri sau preparate gătite. Dincolo de aspectul decorativ și de gustul dulce-acrișor, ele ascund un profil nutrițional care le diferențiază semnificativ de roșiile obișnuite.
Cuprins:
Istoria roșiilor cherry
Deși se spune adesea că sunt o inovație israeliană a anilor '80, roșiile cherry sunt, de fapt, forma ancestrală și originală a tuturor tomatelor, care își au originea în regiunile andine din America de Sud, mai exact din Peru și Ecuador, cu soiuri similare observate în Chile și Bolivia. De asemenea, strămoșul direct al tuturor soiurilor de roșii de astăzi sunt roșiile sălbatice, care au mărimea unei afine sau a unei cireșe.
Cultivate pentru prima dată de către incași, roșiile sălbatice au ajuns în final în nordul continentului, prin intermediul mayașilor din America Centrală, până în bogata civilizație aztecă din Mexic. Aceștia din urmă nu doar că au cultivat roșii la o scară necunoscută înainte de ei, dar au reușit să le îmbunătățească aspectul și gustul pentru a produce soiuri mai mari și mai dulci, mai apropiate de roșiile cherry de astăzi.
Numele lor actual provine din cuvântul aztec xitomatl. Se spune că atât aztecii, cât și popoarele Pueblo din sud-vestul Statelor Unite nu doar că includeau roșiile în dieta lor, ci erau convinși că, prin consumul de semințe de roșii, ar putea dobândi capacitatea de a înțelege viitorul și de a-și deschide mintea către cunoașterea altor lumi.
Cum au ajuns roșiile în Europa
După colonizarea Americilor, exploratorii spanioli au adus în Europa roșiile, alături de cacao, tutun, ardei iuți, porumb și cartofi. Multă vreme, europenii le-au privit cu neîncredere, numindu-le „mere otrăvitoare”, din cauza asemănării fructului necopt cu mandragora și mătrăguna, plante toxice înrudite botanic cu roșia, potrivit gardenstead.com.
Există o teorie care spune că otrăvirile atribuite roșiilor se datorau de fapt farfuriilor de cositor folosite de aristocrați, al căror plumb reacționa cu aciditatea fructului. Din aceeași confuzie cu mandragora, roșiile au fost asociate și cu vrăjitoria, dar și cu proprietăți afrodisiace, francezii numindu-le „pomme d'amour” („merele iubirii”), mandragora fiind considerată încă din Cartea Genezei un stimulent al fertilității. Studii recente confirmă, într-adevăr, efecte afrodisiace ale roșiei, prin stimularea circulației sanguine.
Timp de mai multe secole, roșiile au fost cultivate în Europa doar ca plante ornamentale, abia în veacul al XVIII-lea începând să fie consumate ca alimente în Europa și în America de Nord colonială. De atunci, popularitatea lor a crescut rapid, iar prin hibridizare au apărut majoritatea soiurilor actuale, devenind ingredient esențial în bucătăria mediteraneeană, din Orientul Mijlociu, filipineză și latino-americană, precum și un simbol cultural, așa cum arată festivalul spaniol La Tomatina.
Ce sunt roșiile cherry și de câte feluri sunt
Roșiile cherry sunt un soi de roșii mici care aparțin familiei Solanaceae din care mai fac parte ardeii iuți, cartofii sau vinetele. Denumite științific Solanum lycopersicum var. cerasiforme, ele se disting prin dimensiunea lor mică, de circa 2,5 cm în diametru - apropiată de cea a unei cireșe - spre deosebire de roșiile clasice, comparabile ca mărime cu un măr mic. Din punct de vedere botanic, reprezintă o formă cultivată apropiată de fructele de pădure și, deși sunt folosite ca legume, ele sunt, de fapt, fructe, deoarece se dezvoltă din flori, relatează sigsbeestreet.co.
Există numeroase varietăți de roșii cherry, printre cele mai populare fiind sungold, black cherry și cherry bomb. În ceea ce privește modul în care sunt consumate, ele pot fi tăiate pe jumătate și adăugate în salate, dar pot fi folosite și în sosuri sau în supe ori coapte la cuptor, o metodă de preparare la fel de apreciată. Din punct de vedere genetic, roșia cherry ocupă un rol esențial în evoluția speciei deoarece, contrar credinței populare, roșiile obișnuite pe care le consumăm frecvent ar fi, de fapt, rezultatul unor mutații agricole ale roșiilor cherry, și nu invers.
Ce gust au roșiile cherry
Deși majoritatea soiurilor sunt de culoare roșie, roșiile cherry pot avea și alte culori, precum portocaliu, galben, mov, verde sau pot fi chiar aproape negre. Roșiile cherry sunt uneori confundate cu roșiile de tip grape (roșii-strugure), care au dimensiuni similare, dar o formă mai alungită și un gust mai puțin dulce, fiind, totodată, mai ferme comparativ cu roșiile cherry obișnuite.
Gustul roșiilor cherry este asemănător cu cel al celorlalte roșii proaspete, însă, datorită dimensiunii reduse, aroma poate fi mai concentrată. Sunt vii la gust și dulci, cu o coajă subțire și crocantă și un miez foarte suculent. Unele soiuri sunt mai dulci, altele mai blânde la gust, iar gătite, capătă o aromă mai profundă, similară transformării roșiilor proaspete în sos de roșii.
Cum alegi roșiile cherry
Pentru că sunt mici, gustul roșiilor cherry nu este diluat de condițiile de seră la fel de mult ca în cazul „surorilor” mai mari, motiv pentru care sunt disponibile pe tot parcursul anului. Se găsesc de obicei la raionul de legume-fructe nerefrigerate din magazine și hypermarket-uri, alături de celelalte tipuri de roșii, ambalate în cutii de dimensiunea unei cutii de carton de dimensiuni reduse și sunt vândute la pachet.
Când cumperi roșii cherry este recomandat să le alegi pe cele care au pielița fermă și lucioasă și care au acel miros specific de roșie proaspătă, la fel ca la orice alt soi. Sunt de evitat exemplarele care prezintă pete închise la culoare, zbârcituri sau mucegai. Roșiile cherry sunt și o cultură de vară ideală pentru grădina din curtea casei tale, putând fi crescute cu succes în ghivece speciale sau în jardiniere, în grădină susținute de araci sau în sere și solarii. Ele ajung la maturitate și încep să se coacă după 50-80 de zile de la plantarea răsadurilor în pământ (70-90 de zile de la semănare) sau 30-45 de zile de la apariția primelor flori.
Ce valori nutritive au roșiile cherry
Ca toate roșiile, cele de tip cherry sunt extrem de bogate în nutrienți, oferind vitaminele A, C și E, folat, minerale precum potasiul, calciu, mangan și fosfor, precum și aminoacizi, acizi grași, antioxidanți carotenoizi, fitosteroli și compuși fenolici, notează healthline.com. O jumătate de cană (~115 g) de roșii cherry întregi conține 31 de calorii, 6 g de carbohidrați, 5 g de zahăr și 2 g de fibre, fără proteine sau grăsimi semnificative, dar cu un aport notabil de vitamina A (86% din doza zilnică recomandată), vitamina C (14%), fier (8%), potasiu (7%) și calciu (3%).
Fiind bogate în fibre, mai ales când coaja este păstrată, roșiile cherry pot contribui la controlul greutății, susținând sațietatea și hidratarea organismului. Roșiile cherry conțin o serie de carotenoizi benefici pentru sănătate. Licopenul, responsabil pentru culoarea roșie intensă a fructului, este asociat cu un risc mai scăzut de boli cardiovasculare, iar unele studii de laborator sugerează chiar posibile proprietăți anticanceroase.
Beta-carotenul, pe care organismul îl transformă în vitamina A, poate să protejeze, la rândul său, inima și poate avea, totodată, și un efect benefic în prevenirea cancerului. Luteina completează tabloul nutrițional prin proprietățile sale antiinflamatorii, cunoscute pentru rolul lor în protejarea sănătății ochilor și a creierului. Concentrația acestor compuși diferă în funcție de soi. Astfel, roșiile cherry mov sunt mai bogate în antociani și compuși fenolici, iar cele portocalii au un conținut mai ridicat de beta-caroten, dar mai scăzut de licopen.
Beneficiile roșiilor cherry
Roșiile cherry aduc o serie de beneficii importante pentru sănătate. În primul rând, compușii lor combat stresul oxidativ, adică dezechilibrul dintre antioxidanți și radicalii liberi implicat în afecțiuni precum cancerul, diabetul sau bolile de inimă și rinichi, grație în special flavonoidelor naringină și naringenină, care sunt cunoscute pentru proprietățile antioxidante și antiinflamatorii.
Totodată, ele protejează celulele endoteliale ale vaselor de sânge și previn aglomerarea trombocitelor, reducând astfel riscul de formare de cheaguri, infarct sau accident vascular cerebral. Licopenul influențează metabolismul colesterolului și al grăsimilor, iar nivelurile scăzute din sânge ale acestui compus au fost asociate cu un risc cardiovascular mai mare. Un studiu efectuat pe 1.000 de bărbați a arătat că indivizii cu niveluri ridicate de licopen prezentau un risc cu 55% mai mic de AVC. Totodată, acidul clorogenic poate influența metabolismul lipidic, iar aportul de acid fenolic și potasiu contribuie la scăderea tensiunii arteriale, mai ales atunci când înlocuiește alimentele bogate în sodiu.
În privința posibilelor proprietăți anticanceroase, cercetările sugerează o legătură între consumul de roșii și un risc mai scăzut de cancer de prostată, respectiv între nivelurile ridicate de beta-caroten din sânge și un risc redus de cancer de sân, dar sunt necesare studii suplimentare, conform webmd.com.
Nu în ultimul rând, roșiile cherry pot contribui și la sănătatea pielii. Expunerea la radiațiile UV, mai ales odată cu înaintarea în vârstă, poate provoca uscarea pielii, apariția ridurilor și a petelor pigmentare, în timp ce alimentele bogate în carotenoizi, polifenoli și antioxidanți, așa cum roșiile cherry ajută la protejarea tenului împotriva acestor efecte, prin hidratare și reglarea unor mecanisme celulare.
Cum se prepară roșiile cherry
Majoritatea rețetelor sunt pe bază de roșii cherry crude, dar acestea pot fi și fierte la abur, călite sau coapte la cuptor. Gătitul reduce cantitatea de vitamina C din roșii, însă poate crește, în schimb, capacitatea organismului de a absorbi ceilalți antioxidanți. Iată câteva moduri de a introduce roșiile cherry în alimentație:
- Ca gustare, alături de hummus sau sos de spanac.
- Alături de bețișoare de morcov, țelină și felii de ardei gras, pe o tavă cu legume.
- Adăugate, feliate, într-un stir-fry.
- Amestecate cu parmezan și ulei de măsline, într-o pastă cu aromă de pesto.
- Combinate cu ceapă roșie tocată, jalapeño și zeamă de lămâie, pentru un „pico de gallo”.
- Adăugate într-o omletă, alături de brânza preferată.
- Combinate cu zeamă de lămâie și brânză feta, într-o salată de cușcuș.
- Folosite, în varianta heirloom, într-o salată de fructe.
Roșii cherry vs. roșii obișnuite
Diferența cea mai evidentă dintre roșiile cherry și cele obișnuite constă în dimensiune, primele fiind mult mai mici. De asemenea, roșiile cherry pot fi perfect rotunde sau ovale, în timp ce roșiile obișnuite au forme variate, de la sferice la turtite sau alungite. În ceea ce privește gustul, roșiile cherry au o notă mai dulce și o aromă mai intensă comparativ cu roșiile obișnuite, care au un gust echilibrat, dulce-acrișor. Datorită praporului ferm și a aromei concentrate, roșiile cherry sunt extrem de crocante și suculente. Pe fondul acestor diferențe, roșiile obișnuite sunt folosite frecvent în sosuri și mâncăruri gătite, în timp ce roșiile cherry sunt ideale pentru salate sau consumate ca atare, pe post de gustare.
Vezi şi de ce roşiile sunt roşii!
