Tinerii din Generația Z dau vina pe părinți când ceva merge prost în viața lor: „Propriii mei părinți m-au dezamăgit”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tot mai mulți tineri din Generația Z spun că părinții sunt responsabili pentru dificultățile pe care le întâmpină în viață. Un studiu citat de New York Post, bazat pe o cercetare realizată de EduBirdie, arată că mulți dintre ei le atribuie părinților problemele de sănătate mintală, dificultățile din relații sau lipsa de motivație. Dincolo de cifre, specialiștii spun însă că fenomenul este mult mai complex și că nu poate fi redus la ideea de „vină”.
Cuprins:
- Ce arată studiul despre Generația Z
- Psihologii: „Vina îți spune unde este rana”
- De ce dă Generația Z vina pe părinți
- Când protecția excesivă devine, de fapt, o rană
- Rănile Generației Z sunt reale, dar nu înseamnă „vinovăție”
- Vindecarea nu începe cu găsirea unui vinovat
- Maturitatea reală înseamnă să accepți două adevăruri în același timp
Mirela Husaru, terapeut român format în Compassionate Inquiry, metoda dezvoltată de Gabor Maté, a explicat pentru Libertatea de ce tot mai mulți tineri privesc spre copilărie atunci când încearcă să înțeleagă prezentul și de ce adevărata vindecare nu începe prin găsirea unui vinovat.
Ce arată studiul despre Generația Z
Un studiu realizat de Edubirdie arată o legătură clară între tinerii din Generația Z și modul în care își raportează dificultățile de viață la relația cu părinții. Potrivit cercetării, un sfert dintre respondenți își pun problemele de sănătate fizică sau mintală pe seama educației primite acasă, aproape doi din zece spun că de aici pornesc dificultățile lor în relații, iar unul din șapte leagă motivația scăzută tot de acest context familial.
Concret, potrivit cercetării Edubirdie:
- 25% dintre respondenți își învinovățesc părinții pentru problemele de sănătate fizică sau mintală;
- 17% spun că părinții sunt motivul dificultăților din relații;
- 15% consideră că lipsa lor de motivație își are originea în familie;
- 5% afirmă că părinții sunt responsabili pentru tot ceea ce merge prost în viața lor.
Studiul mai arată că 52% dintre respondenți spun că au fost abuzați fizic sau verbal în copilărie, iar aproape 10% declară că au întrerupt complet relația cu unul dintre părinți.
Fenomenul este vizibil mai ales pe TikTok, unde tinerii postează frecvent scurte mărturisiri despre modul în care tiparele din copilărie le influențează încă viața de adult.
„Defectul meu fatal este acela că propriii mei părinți m-au dezamăgit, cred că toată lumea mă va dezamăgi”, a spus o tânără pe TikTok.
@propertrailertrash it be like that #traumatok #fatalflaw #childhoodtraumacheck #damagedgoods ♬ original sound - ForHer
„Dacă vreodată o să înnebunesc, să știi că e vina mamei”, a spus altcineva.
„Nouăzeci la sută dintre problemele din viața ta sunt din cauza părinților tăi, îți promit”, a spus un alt tânăr, care îi învinovățește că nu a mers la facultate sau că au fost toxici.
@weatherman_j Blame your parents they bums ?? #fyp #foryou #foryoupage #fypシ゚viral #jstanza #dating #relationships #datingtips #relationships #datingadvice #lifetips #blowthisupforme #xyzbca ♬ 50 50 - J Stanza
Psihologii: „Vina îți spune unde este rana”
Jessica Anne Pressler, psihoterapeut și autoarea cărții Traitor Within, spune că etapa în care cineva își identifică sursa suferinței poate face parte din procesul de vindecare.
„Vina îți spune unde este rana; nu o închide.”
Ea explică faptul că multe persoane au nevoie, pentru prima dată, să recunoască ceea ce au trăit.
„Acel moment contează. De multe ori este prima dată când unei persoane i se permite să numească acel lucru sau să rupă o tăcere impusă încă din copilărie.”
În același timp, psihologul Pam Manfredo Curtis atrage atenția că scopul terapiei nu este rămânerea în zona acuzațiilor, ci înțelegerea contextului în care au acționat părinții și construirea unui proces de iertare și reparare a relației, atunci când acest lucru este posibil.
Aproape 10% dintre tinerii din Generația Z au ales, potrivit studiului citat, să nu mai aibă niciun contact cu unul dintre părinți. Pentru mulți dintre ei, este vorba despre o formă de autoprotecție, nu despre răzbunare.
„Dacă copilul tău nu vrea să aibă nimic de-a face cu tine, este în întregime vina ta. Nu te ascult”, a declarat recent un utilizator TikTok în fața a peste 200.000 de telespectatori încântați.
Psihologii avertizează însă că absența contactului dintre părinți și copii nu ar trebui să fie prima și singura reacție, ci mai degrabă o decizie luată cu grijă, ideal alături de un specialist.
De ce dă Generația Z vina pe părinți
Dincolo de cifre, întrebarea reală este de ce se întâmplă acest lucru chiar acum, la această generație. Mirela Husaru, terapeutul format în Compassionate Inquiry, metoda dezvoltată de Gabor Maté, oferă o perspectivă mai nuanțată asupra fenomenului:
„În ultima perioadă, auzim tot că tinerii din generația Z își învinovățesc părinții pentru dificultățile pe care le întâmpină în viață.”
Explicația nu se oprește însă la simpla constatare a fenomenului. Terapeuta a subliniat pentru Libertatea că fiecare generație de părinți a crescut copiii cu ce a avut la dispoziție: „Fiecare generație de părinți a crescut copiii cu resursele, limitele și rănile pe care le-a avut. Mulți dintre părinții de astăzi au trăit într-o lume marcată de lipsuri, nesiguranță, multă muncă și puțin spațiu pentru emoții.”
Când protecția excesivă devine, de fapt, o rană
Potrivit specialistului, intenția părinților a fost, în cele mai multe cazuri, una pozitivă.
„Dorind să ofere copiilor ceea ce ei nu au primit, au încercat să îi protejeze de suferință, de eșec, de frustrare și de greutățile vieții. Intenția a fost, de cele mai multe ori, iubirea.”
Paradoxul, spune terapeuta, este că exact această grijă a putut avea efecte neașteptate asupra copiilor de atunci, adulții tineri de azi. Așa s-a ajuns ca tinerii din generația Z să dea vina pe părinți pentru eșecurile personale.
„Însă iubirea, atunci când este însoțită de hiperprotecție, poate avea și efecte neașteptate. Copiii care sunt feriți de orice dificultate au mai puține ocazii să își dezvolte toleranța la disconfort, capacitatea de a face față eșecului, încrederea că pot depăși obstacole și sentimentul responsabilității personale.”, a precizat Mirela Husaru.
Rezultatul se vede la vârsta adultă: dificultăți în fața obstacolelor firești ale vieții: „Viața aduce inevitabil provocări, iar atunci când nu am avut experiența de a traversa dificultățile alături de un adult prezent și disponibil emoțional, acestea pot părea copleșitoare.”
Rănile Generației Z sunt reale, dar nu înseamnă „vinovăție”
În același timp, terapeuta subliniază că multe dintre suferințele invocate de tineri sunt reale.
„Este important să recunoaștem că mulți tineri poartă răni reale: nevoia de a fi perfecți, lipsa validării emoționale, critica, presiunea performanței sau absența unei conectări autentice cu părinții.”, a subliniat Mirela Husaru.
Recunoașterea acestor răni nu înseamnă însă condamnarea părinților: „A vedea aceste răni nu înseamnă a condamna părinții, ci a înțelege că fiecare generație transmite mai departe atât iubirea, cât și ceea ce nu a reușit să vindece în sine.”
Vindecarea nu începe cu găsirea unui vinovat
Specialistul spune că procesul de maturizare presupune mai mult decât identificarea cauzelor.
„Vindecarea nu începe prin găsirea unui vinovat, ci prin curajul de a ne întâlni propria durere și de a ne asuma responsabilitatea pentru felul în care alegem să trăim mai departe.”, explică Mirela Husaru.
În opinia sa, societatea are nevoie de mai puțină polarizare între generații și de mai mult dialog: „Nu cred că avem nevoie de mai multă ruptură între generații, ci de mai multă înțelegere.”
Terapeuta atrage atenția că repararea unei relații nu înseamnă ignorarea traumelor sau acceptarea unor comportamente abuzive.
„A repara relația cu părinții nu înseamnă să negăm ceea ce ne-a rănit și nici să acceptăm orice comportament. Înseamnă să putem vedea omul din spatele rolului de părinte, povestea și limitele lui, fără să ne abandonăm pe noi înșine”.
Repararea, spune ea, nu se întâmplă mereu în relația cu celălalt, uneori are loc în interior: „Uneori, repararea se întâmplă în relație. Alteori, ea se produce în interiorul nostru, prin acceptarea faptului că trecutul nu poate fi schimbat, dar prezentul poate fi trăit diferit.”
Maturitatea reală înseamnă să accepți două adevăruri în același timp
Concluzia rezumă, de fapt, tot ce înseamnă procesul de vindecare pentru un tânăr din Generația Z:
„Poate că adevărata maturizare începe atunci când putem spune: «Da, am fost rănit. Da, părinții mei au avut limite. Și, în același timp, aleg să nu-mi construiesc viața în jurul acestor răni.» Din acest loc apare libertatea, responsabilitatea și posibilitatea de a crea relații mai conștiente, atât cu părinții noștri, cât și cu propriii copii.”, a conchis Mirela Husaru.
Fenomenul descris de studiul Edubirdie și amplificat de rețelele sociale nu este, așa cum arată explicațiile specialiștilor, o simplă modă a Generației Z. Este, mai degrabă, semnul unei generații care încearcă să înțeleagă de unde vin propriile dificultăți și, în cel mai bun caz, să transforme această înțelegere în responsabilitate personală, nu în resentiment permanent.
