Satul cu doar 17 locuitori care a fost invadat de 100.000 de turiști vrea să pună barieră la intrare: „Ce e aici, grădină zoologică?!”

Tratați ca exponatele într-un muzeu viu

Cătunul, în care își mai duc traiul de zi cu zi doar 17 locuitori permanenți, este asediat anual de peste 100.000 de turiști, o situație care a transformat viața comunității într-un coșmar logistic și social, relatează Le Figaro.

Izolarea și farmecul arhaic care au atras cândva protecția internațională sunt acum amenințate direct de turismul de masă. Localnicii, ajunși la capătul răbdării, consideră că statutul oferit de UNESCO a devenit un blestem și cer măsuri radicale pentru a-și recăpăta liniștea, afirmând că iau în calcul să renunțe oficial la această distincție.

Furia celor 17 rezidenți din Vlkolínec provine din lipsa totală de respect a multor vizitatori, care confundă o așezare locuită cu un parc de distracții sau o rezervație în aer liber.

Oamenii se plâng că turiștii le invadează curțile, le ating obiectele personale din gospodărie și privesc insistent prin ferestre. „Ce e aici, grădină zoologică?!”, se întreabă localnicii, care se simt priviți ca niște exponate în propriile case.

Infrastructura precară a așezării montane nu a fost niciodată proiectată pentru a absorbi un asemenea volum de vizitatori. Străzile înguste sunt frecvent blocate, iar deșeurile lăsate în urmă de turiștii de o zi au început să afecteze ecosistemul local, transformând un loc de poveste într-o zonă marcată de tensiuni zilnice.

Autenticitatea a devenit o povară

Aflat în nordul Carpaților Occidentali, Vlkolínec are doar 17 locuitori permanenți. Cu toate acestea, peste 100.000 de turiști îi trec pragul anual, atrași de cele aproximativ 40 de case tradiționale din lemn, biserica din secolul al XVIII-lea și atmosfera autentică a vieții rurale.

Pentru unii localnici, tocmai această autenticitate a început să se simtă ca o povară. Anton Sabucha, în vârstă de 68 de ani și unul dintre cei mai vechi locuitori ai satului, a ajuns să monteze o barieră în fața casei sale și mai multe panouri cu mesajele „Proprietate privată”, „Acces interzis” și „Fotografiatul interzis”, în încercarea de a-i ține la distanță pe cei prea curioși.

Bărbatul spune că satul a fost transformat într-un decor pentru turiști, iar activitățile organizate pentru vizitatori nu mai reflectă viața autentică a comunității. „Li se arată ceva ce nu mai există aici”, spune acesta, criticând autoritățile pentru că promovează ateliere de costume populare, împletituri, decorarea turtei dulci, sărbători ale recoltei și reconstituiri ale nunților tradiționale, pe care le consideră mai degrabă spectacole decât tradiții locale vii.

Vrea ca satului său să i se retragă statutul UNESCO

Mai mult, Anton e atât de furios încât vrea ca satului său să i se retragă statutul UNESCO, însă nu toți sunt de aceeași părere. Un lucru rămâne cert: infrastructura nu mai face față numărului mare de vizitatori.

Drumul de acces, parcarea și toaletele publice sunt insuficiente, iar unii turiști ajung să își facă nevoile în curțile oamenilor. „Satul a ajuns ca un canal”, spune Peter Gries, un pensionar de 63 de ani care locuiește în Vlkolínec.

Pentru disconfortul creat de turism, fiecare locuitor primește anual o compensație de aproximativ 400 de euro și poate solicita fonduri suplimentare pentru lucrări la locuințe. Pe de altă parte, autoritățile locale susțin că încearcă să obțină mai mulți bani pentru a restaura unele obiective și pentru a construi mai multe toalete și o parcare mai generoasă, la intrarea în sat, astfel încât localnicii să nu mai fie deranjați. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE