„Sunt o fată de 16 ani care s-a decis să aştearnă aceste rânduri pe hârtie după ce a ajuns la capătul puterilor. Nu vreau să mă lamentez. Vreau doar să vă spun, pe scurt, povestea mea. Locuiesc împreună cu mama mea într-o cameră şi un hol dintr- o casă din satul Izvoru, judeţul Prahova. Tatăl meu a decedat în 2005, după ce 7 ani a zăcut imobilizat la pat din cauza unui accident vascular. Mama a renunţat atunci atunci la serviciu ca să aibă grijă de el, iar acum lucrează cu ziua. Suferă de cardiopatie ischemică, iar medicamentele ei ne costă 70 de lei pe lună. Singurul venit pe care-l avem este de 350 de lei, bani pe care-i iau eu de pe urma tatălui meu. Pe lângă pastile, mama trebuie să-mi plătească abonamentul pentru transport la Câmpina, acolo unde este liceul la care învăţ, şi să achite utilităţile. Am rămas cu o restanţă de 200 de lei la lumină. Vine frigul, iar noi nu avem nici lemne să băgăm în sobă. Au fost nenumărate zilele când am plecat la şcoală flămândă, dar am răbdat. Mă bucur de fiecare ou, măr ori bucată de brânză pe care mama le primeşte de la oamenii din sat pe unde mai lucrează. Eu nu vreau să renunţ la şcoală, dar simt că este o situaţie căreia nu-i mai pot face faţă. Vreau să învăţ şi apoi să mă angajez, ca să nu murim de foame. Până atunci însă mai e ceva timp, iar eu şi mama mea trăim în frig, fără mâncare şi fără medicamente. Sper doar ca oamenii cu suflet mare să mă ajute ca să pot trece de acest mare hop din viaţa mea şi să merg mai departe”, Elena Râncioagă, sat Izvoru, Prahova.
Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacoeie, la numărul de telefon 021.203.08.50
Cititorii care ne cer sprijinul sunt rugaţi să ne trimită scrisorile însoţite de fotografii şi de un număr de telefon
Libertatea nu îşi asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori