Semnul ignorat de mulți români, pus pe seama vârstei, care poate afecta grav vederea. Peste 500.000 de cazuri în România. Ce este, de fapt, degenerescența maculară

1,1 miliarde de oameni riscă să își piardă vederea dintr-o cauză prevenibilă

În cadrul unei conferințe despre sănătatea oculară în România, prof. univ. dr. Horia Stanca, șeful Secției Clinice de Oftalmologie, Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu, București și prof. univ. dr. Alina Popa-Cherecheanu, șef Catedră Oftalmologie UMF Carol Davila, președinta Societății Române de Glaucom, au vorbit despre cele mai frecvente boli care pot afecta grav vederea și despre un lucru care se repetă des în cabinete: mulți pacienți ignoră semnele mici, le pun pe seama vârstei și ajung la control abia când boala este avansată.

„De multe ori, când pacientul observă că vede mai prost, există deja leziuni clinice semnificative”, a explicat prof. univ. dr. Horia Stanca.

Aici este una dintre marile probleme. Multe boli de ochi nu încep cu durere și nu sperie din prima. Uneori apar discret. Nu mai vezi bine la citit. Literele par lipsă din cuvinte. Liniile drepte încep să pară deformate. Fețele nu mai sunt clare. Contrastul scade. Sau apare o pată în centrul imaginii. Mulți spun că e oboseală, că e vârsta sau că poate au nevoie doar de alți ochelari.

Medicii spun că tocmai aceste semne aparent mici pot ascunde afecțiuni serioase, precum degenerescența maculară legată de vârstă, edemul macular diabetic sau glaucomul.

Boala care poate lovi fără zgomot

Una dintre afecțiunile discutate la conferință a fost degenerescența maculară legată de vârstă, o boală care afectează zona centrală a retinei, adică exact partea de care avem nevoie ca să citim, să recunoaștem chipuri, să vedem detalii și să ne orientăm corect.

Prof. univ. dr. Alina Popa-Cherecheanu, șef Catedră Oftalmologie UMF Carol Davila, președinta Societății Române de Glaucom, a explicat că această boală nu este doar a vârstnicului foarte înaintat, cum cred mulți, ci poate apărea și după 45 de ani.

„Degenerescența maculară legată de vârstă este o boală care, deși spune că este legată de vârstă, nu este doar a vârstnicului”, a spus medicul.

Potrivit estimărilor prezentate la eveniment, în România ar putea exista între 500.000 și 600.000 de persoane cu degenerescență maculară legată de vârstă. Medicii au precizat că este vorba despre estimări, pentru că România nu are registre clare de pacienți și nici un program național de screening pentru sănătatea oculară. Din această cauză, multe cazuri sunt descoperite târziu.

„Cât timp boala este în stadii precoce sau intermediare, nu impactează vizibil vederea. Pacientul nu simte o alterare evidentă a vederii, eventual doar o ușoară deformare a liniilor”, a explicat prof. univ. dr. Horia Stanca.

Asta înseamnă că omul poate avea leziuni, dar să nu simtă că este în pericol. Sau să simtă ceva vag și să amâne controlul. În unele cazuri, schimbarea vine brusc, când apare o pată în centrul câmpului vizual și vederea scade dintr-odată.

„Nu mai pot citi”, „nu mai văd bine la șofat”, „nu mai disting fețe”

Medicii au vorbit și despre edemul macular diabetic, una dintre complicațiile grave ale diabetului, care afectează vederea centrală.

„Pacientul diabetic care dezvoltă edem macular începe să relateze că nu mai poate citi, că lipsesc litere din cadrul unor cuvinte, că liniile se deformează, că nu mai distinge fizionomii, că se descurcă greu la șofat”, a explicat prof. univ. dr. Horia Stanca.

Pe scurt, sunt exact acele activități de zi cu zi care îți arată cât de mult depinzi de vedere: cititul, orientarea, mersul pe stradă, recunoașterea oamenilor, condusul, folosirea telefonului.

Problema este că mulți oameni nu se alarmează la timp. Unii cred că e doar o schimbare firească, alții speră că trece, iar alții se gândesc că „poate e cataractă” și lasă timpul să treacă.

În România există tratamente, dar mulți ajung prea târziu

Tratamente există însă și la noi în țară. România nu stă prost la partea de terapii moderne. Problema mare este că pacienții ajung deseori la medic prea târziu.

„În România putem trata cu succes, la standardele cele mai înalte, pacienții cu afectare oculară diabetică”, a spus prof. univ. dr. Horia Stanca. Medicul a explicat că există laser, injecții cu agenți antiangiogenici și chirurgie vitreo-retiniană, iar din punctul de vedere al cunoștințelor și al echipării, România nu este în urma țărilor dezvoltate.

Și în cazul degenerescenței maculare există tratament, inclusiv pentru formele severe, au spus medicii. Unele terapii sunt compensate prin sistemul de asigurări, ceea ce contează enorm pentru pacienții care au nevoie de tratamente repetate.

„Nu-l poți întrerupe, pentru că în momentul în care l-ai întrerupt, se reacumulează lichid și se distrug încă un alt număr de fotoreceptori, ireversibil”, a explicat prof. univ. dr. Horia Stanca, referindu-se la tratamentele injectabile folosite în anumite forme de boală.

Există soluții, dar ele funcționează cel mai bine atunci când boala este prinsă la timp.

Ce ar trebui să facă oamenii după 40-50 de ani

Poate cea mai utilă parte a discuției a fost cea legată de prevenție. Când trebuie să mergi la oftalmolog, chiar dacă nu te doare nimic și chiar dacă încă vezi „destul de bine”? Răspunsul medicilor este simplu: după 40-50 de ani, controalele regulate nu mai ar trebui amânate, mai ales dacă există și alți factori de risc.

„Dacă știi că ai în familie părinți sau rude cu un anumit tip de patologie, poate că ar fi bine să-ți faci un consult după vârsta de 40-50 de ani, chiar dacă nu te îndrumă nimic într-acolo”, a spus prof. univ. dr. Alina Popa-Cherecheanu.

La fel de important este controlul în cazul persoanelor cu diabet. Aici medicii au insistat clar că evaluarea oftalmologică regulată este obligatorie.

„Toți pacienții cu diabet ar trebui să fie sensibilizați că este absolut obligatoriu să facă controale oftalmologice regulate”, a spus prof. univ. dr. Horia Stanca.

În unele cazuri, controlul poate fi anual. În altele, dacă există modificări sau diabetul este prost controlat, monitorizarea trebuie făcută la trei sau șase luni.

Problema reală: România nu are screening național pentru sănătatea ochilor

Pe lângă lipsa obiceiului de a merge la control, medicii au vorbit și despre o problemă de sistem. România nu are un program național de screening pentru sănătatea oculară, iar asta înseamnă că multe cazuri sunt descoperite întâmplător sau prea târziu.

Prof. univ. dr. Horia Stanca a atras atenția și asupra lipsei registrelor de pacienți și a unui sistem electronic coerent, care să ajute la prevenție, nu doar la tratament.

„Un sistem electronic de înregistrare a datelor fiecărui pacient ne-ar permite să realizăm statistici, evidențe și să putem derula nu doar medicină curativă, ci și medicină preventivă”, a explicat medicul.

Prof. univ. dr. Alina Popa-Cherecheanu a mers și mai departe și a spus că există deja modele funcționale în alte țări, unde fotografia de fund de ochi este folosită mai devreme, inclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a trimite mai rapid pacienții cu risc către specialist.

Orbirea nu apare întotdeauna dintr-odată. Uneori începe cu un semn ignorat

Poate cel mai important lucru pe care îl lasă în urmă această discuție este că orbirea sau pierderea gravă a vederii nu apar mereu ca un șoc. Uneori încep cu un lucru pe care omul îl minimalizează: vede mai prost la citit, liniile nu mai sunt drepte, apare o pată, culorile nu mai sunt la fel, chipurile nu mai sunt clare.

Și pentru că nu doare, pentru că nu pare urgent și pentru că mulți o pun pe seama vârstei, ajung la medic abia când boala a făcut deja pagube.

„Scăderea vederii poate fi atât de lentă încât pacientul o neglijează la început, se adaptează ușor”, a explicat prof. univ. dr. Alina Popa-Cherecheanu.

De aceea, mesajul medicilor este unul foarte simplu și foarte important: după 40-50 de ani, mai ales dacă ai diabet, dacă ai rude cu glaucom sau dacă observi orice schimbare ciudată a vederii, controlul oftalmologic nu trebuie amânat. Iar pentru mulți pacienți, diferența dintre un tratament care păstrează vederea și o boală descoperită prea târziu începe exact de aici.

Ce semne nu ar trebui ignorate

Medicii au vorbit, direct sau indirect, despre câteva semnale care ar trebui să trimită omul la control fără amânare: dacă nu mai vezi bine la citit, dacă literele par să dispară din cuvinte, dacă liniile par strâmbe, dacă vezi o pată în centrul imaginii, dacă nu mai recunoști la fel de bine chipurile sau dacă îți este mai greu la condus.

Nu toate aceste semne înseamnă automat o boală gravă. Dar exact asta este ideea: nu poți ști singur acasă ce e vârstă, ce e oboseală și ce e început de boală. Asta o poate spune doar un control oftalmologic făcut la timp.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE