Când e solstițiul de iarnă 2025

Cuprins:

Solstițiul în Antichitate

De-a lungul istoriei, oamenii au marcat schimbarea anotimpurilor uneori într-un mod de-a dreptul impresionant. Strămoșii noștri trăiau în mijlocul naturii mai mult decât o facem noi astăzi și observau universul și ritmurile sale, cele care conferă repetitivitatea aplicării legilor. Înţelepţii greci au numit-o euritmie, adică acele ritmuri implacabile după care se petrec toate. Soarele și Luna erau pentru aceștia un fel de calendar cosmic, deoarece îi ajutau să urmărească drumul Soarelui pe cer.

La rândul lor, vechii egipteni, cu mai bine de două milenii și jumătate înainte de Hristos, și-au ales drept zeu suprem pe Ra (Soarele), care le aducea cele mai evidente semne ale ritmurilor Cerurilor prin ciclul Răsărit-Apus. În acele timpuri, oamenii au observat că mișcarea Soarelui pe cer, durata zilelor și poziția răsăritului sau apusului variază în mod constant de-a lungul anului. Ca să poată urmări aceste schimbări ciclice, civilizațiile antice au ridicat monumente impresionante.

Stonehenge, din Marea Britanie, este un complex de pietre masive dispuse în cerc, care marchează relația dintre Soare și anotimpuri. În Peru, la ruinele orașului transcendent al incașilor Machu Picchu există o piatră gigantică, numită Intihuatana, care este perfect poziționată astfel încât fiecare colț se află la cele patru puncte cardinale, la un unghi de 13 grade spre nord, potrivit National Geographic.

Oamenii se adunau în aceste locuri pentru a sărbători și a se ruga pentru supraviețuirea lor pe timpul iernii, însă aceste locuri aveau și rol astronomic. În prezent, solstițiul este privit dintr-o perspectivă științifică, și anume ca un fenomen determinat de înclinarea axei terestre și de orbita Pământului în jurul Soarelui.

Ce este un solstițiu

Cuvântul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, o combinație între sol („soare”) și stitium (de la verbul stiti, adică „a se opri”, „a sta nemișcat”). Așadar, sensul literal este „soarele care stă nemișcat”. De ce? Traiectoria Soarelui pe cer pare să înghețe timp de câteva zile înainte și după solstițiu.

Schimbarea elevației sale la amiază este atât de mică încât traiectoria Soarelui pare să rămână aceeași sau să stea nemișcat. A doua zi după solstițiul de iarnă, traiectoria Soarelui începe să avanseze din nou spre nord, ajungând în cele din urmă la punctul său cel mai nordic în ziua solstițiului de vară.

În astronomie, solstițiul de iarnă este acel moment din an când planul determinat de centrul Soarelui și de axa de rotație a Pământului este perpendicular pe planul orbitei terestre. În aceste puncte extreme, unghiul pe care îl fac razele solare cu orizontul la amiază atinge iarna valoarea minimă. Diferențele de unghi se datorează înclinării axei Pământului cu 23,4°, fapt care face ca cele două emisfere – de Sud și de Nord – să primească alternativ mai multă sau mai puțină lumină solară.

Tocmai această înclinare, și nu distanța față de Soare, este responsabilă de apariția anotimpurilor. De altfel, Pământul se află cel mai aproape de Soare la începutul anului calendaristic, după cum notează EarthSky.org. Știai că solstițiul de iarnă, la fel ca cel de vară, are loc simultan în întreaga lume? Chiar dacă trăim în fusuri orare diferite, acest fenomen astronomic este determinat de mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui și de înclinarea axei sale.

Când se produce solstițiul de iarnă

Poziția aparentă a Soarelui pe cer se schimbă pe parcursul anului. În lunile de vară, acesta se ridică mai sus pe cer și se află deasupra orizontului pentru mai mult timp, iar iarna, poziția Soarelui este mai joasă, timpul său pe cer fiind mai scurt, moment în care se produce solstițiul de iarnă (această înclinare este maximă).

Fenomenul astronomic de solstițiu de iarnă are loc în fiecare an în jurul datei de 21-22 decembrie. Practic, în emisfera nordică, în acest interval, Polul Nord este înclinat opus Soarelui, rezultând mai puține ore de lumină naturală. Poziția Soarelui la cel mai mic unghi față de Pământ face ca planeta noastră să primească mai puțină lumină și căldură solară. Aceasta este cauza pentru care zilele sunt cele mai scurte, iar nopțile cele mai lungi din întregul an, marcând începutul iernii astronomice.

La solstițiul de iarnă, Soarele parcurge traiectoria sa aparentă cea mai sudică (pentru emisfera de nord) sau cea mai nordică (pentru emisfera de sud). În schimb, în emisfera sudică, Polul Sud este cel înclinat spre Soare, ceea ce face ca vara să fie „în Australia”, relatează RMG.co.uk.

Ce se petrece în timpul solstițiului de iarnă

Iarna calendaristică începe în mod oficial la data de 1 decembrie, însă iarna astronomică debutează odată cu solstițiul de iarnă. Acest fenomen este legat, așa cum am precizat deja, de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, generată de rotația reală a Pământului în jurul stelei din centrul sistemului nostru solar.

Axa planetei Pământ se menține aproape fixă în spațiu, fiind înclinată cu 66°33 față de planul orbitei terestre. Din această cauză, Soarele descrie pe cer un cerc numit ecliptică, înclinat cu 23°27 față de ecuatorul ceresc. În momentul solstițiului de iarnă, Soarele se regăsește în emisfera sudică a sferei cerești, la 23°27 sud de ecuator, de-a lungul unui cerc paralel cu ecuatorul ceresc, denumit „Tropicul Capricornului”.

Această geometrie explică diferențele dintre duratele zilelor și nopților și, implicit, succesiunea anotimpurilor, conform informațiilor de pe site-ul oficial al Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.

Când are loc solstițiul de iarnă în 2025

În ziua solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23°27 la sud de estul cardinal și apune la același unghi spre sud față de vestul cardinal. La amiază, la latitudinea medie a României (circa 45°), Soarele urcă doar până la 21° deasupra orizontului. În aceste condiții, ziua este cea mai scurtă din an, având aproximativ 8 ore și 50 de minute, în timp ce noaptea durează 15 ore și 10 minute, potrivit calculelor pentru București.

Deși durata luminii zilei crește în lunile de iarnă, temperaturile continuă să scadă în majoritatea regiunilor. Acest fenomen se explică prin faptul că Pământul, în special oceanele sale, are nevoie de timp pentru a-și modifica temperatura, un efect cunoscut sub denumirea de decalaj sezonier.

Spre comparație, planeta Marte are și ea anotimpuri, însă nu are oceane, motiv pentru care acolo aproape că nu există acest decalaj sezonier. În emisfera nordică, iarna astronomică și meteorologică se întinde din decembrie până în martie. Pământul nu se mișcă cu o viteză constantă pe orbita sa eliptică, așadar anotimpurile nu au aceeași durată. În medie, iarna durează 89 de zile în emisfera nordică și 93,6 zile în emisfera sudică.

Solstițiul de iarnă va avea loc în acest an în ziua de duminică, 21 decembrie, la ora 17:03. Iarna astronomică se va încheia pe 20 martie 2026.

Solstițiul de iarnă în următorii 5 ani

2026: luni, 21 decembrie, ora 22:50
2027: marți, 22 decembrie, ora 04:42
2028: joi, 21 decembrie, ora 10:19
2029: vineri, 21 decembrie, ora 16:14
2030: sâmbătă, 21 decembrie, ora 22:09

Tradiții și superstiții românești

Încă din cele mai vechi timpuri, momentul solstițiului de iarnă a fost asociat cu diverse credințe, simboluri și ritualuri. Odată cu revenirea treptată a luminii, acest fenomen era perceput în unele culturi ca un moment de renaștere și reînnoire, semnificând victoria luminii asupra întunericului.

În cultura populară românească, perioada solstițiului de iarnă era considerată o perioadă încărcată de energii și influențe supranaturale. Se spunea că forțele naturii sunt mai puternice, iar oamenii trebuie să fie atenți la vise, semne sau prevestiri.

O veche tradiție spune că prima persoană care îți trece pragul casei după solstițiul de iarnă ar trebui să fie un bărbat, pentru a fi ocrotit de noroc și pentru a te bucura de protecție în tot anul următor. De asemenea, se credea că, în noaptea solstițiului din decembrie, este bine să aprindem o lumânare sau o candelă care să fie lăsată să ardă până dimineața, simbolizând în acest fel lumina care renaște.

În trecut, comunitățile rurale marcau solstițiul de iarnă prin sacrificarea ritualică a unor animale, însă această practică a fost înlocuită ulterior cu arderea simbolică a unui brad sau a unui stejar, ca ofrandă solară.

Se mai spunea că în ziua solstițiului de iarnă nu este bine să stai singur în casă pentru a nu rămâne singur până la următorul solstițiu. Totodată, în unele regiuni ale țării, oamenii obișnuiesc să ofere daruri și alimente celor nevoiași. De asemenea, în trecut, se împărțeau frunze de laur și smochine, iar în epoci mai recente, turta dulce avea să devină simbolul acestei zile de lumină și speranță.

Sărbători și obiceiuri din alte culturi

În Iran, solstițiul de iarnă este celebrat prin Festivalul Yalda (Shab-e Yalda – „noaptea celor patruzeci”), un festival celebrat în cea mai lungă și mai întunecată noapte din an. Prietenii și familia se reunesc pentru a bea și a citi poezii până în zori. De asemenea, oamenii savurează fructe roșii, simboluri ale luminii și renașterii, conform Royal Museums Greenwich.

În China, are loc Festivalul Dōngzhì, dedicat momentului în care întunericul începe treptat să cedeze locul luminii. Familiile din sudul Chinei prepară și mănâncă Tang Yuan, un preparat tradițional care constă din bile de orez glutinos, uneori viu colorate, care sunt gătite în bulion dulce sau sărat.

În țările scandinave solstițiul de iarnă este marcat prin sărbătoarea Juul (Yule). În trecut, un buștean Yule era ars în vatră ca tribut pentru zeul nordic Thor. Astăzi, există obiceiuri precum mistrețul de Yule, cântecul de Yule și altele, care provin din vechiul festival păgân Juul.

În Marea Britanie, tradițiile păgâne s-au păstrat parțial până astăzi. Unii oameni continuă obiceiul antic al tăierii vâscului, considerată a fi o plantă sacră cu puteri de vindecare și simbol al norocului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE