Ce-l poate face mai fericit pe un părinte decât să-şi ştie copilul aproape, alinându- i suferinţa atunci când e trist? Dacă puiul său îl mai ajută şi la treburile gospodăreşti, atunci respectivul părinte se poate declara chiar fericit. Şi, cum se spune pe la noi că “atenţia contează”, copilul nu trebuie să se omoare muncind, ci doar să se remarce în faţa mamei şi a tatălui cu câteva gesturi uşoare, cum ar fi: să facă piaţa, să şteargă praful sau să bage rufele la spălat. Câţiva tineri bucureşteni ne-au povestit care sunt sarcinile lor în familie.
FLORIN, 20 DE ANI: „De fiecare dată când se face curăţenie generală, sunt as la curăţat covoare! Îmi place să fac asta, pentru că e treabă de bărbat. Apoi, îmi mai ajut părinţii la cumpărături”.
VLAD EUGEN, 19 ANI: „Am fost «protejat» mai mult, pentru că sunt băiat, şi n-am făcut prea multe prin casă. Cel mai bine însă mă pricep să dau cu aspiratorul şi să bag rufele la spălat. Astea sunt treburi mai puţin migăloase decât ştersul prafului, spre exemplu, unde trebuie să dau toate bibelourile şi mileurile la o parte şi apoi să le pun la loc”.
CRISTINA, 17 ANI: “Îmi place să îmi ajut mama la bucătărie, să spăl vasele şi să fac piaoea. În rest, nu mă omor prea tare să fac curăţenie”.
MĂDĂLINA, 18 ANI: “Nu îmi ajut părinţii foarte mult la treburile gospodăreşti. Îmi fac doar curat în camera mea, şterg praful, ud florile şi îmi aranjez hainele. Cred că fiecare om, copil sau adult, trebuie să-şi facă ordine în camera în care stă”.
DANIEL GABRIEL, 16 ANI: “De fiecare dată când se împart sarcinile în casă, eu prefer să ies la cumpărături, pentru că în felul acesta nu mă omor muncind. Ultima dată am cumpărat ardei, gogoşari şi conopidă