Tradiţii și obiceiuri în Săptămâna Patimilor

Ce semnificație are Săptămâna Patimilor

Săptămâna Patimilor începe după Duminica Floriilor, când se celebrează intrarea lui Iisus în Ierusalim. Este momentul în care Iisus este întâmpinat de mulțime cu ramuri de finic și de măslin, strigând „Osana!”, recunoscându-L astfel ca Mesia. Deși această zi este una luminoasă, ea marchează și începutul drumului suferinței Mântuitorului și precede astfel Săptămâna Patimilor.

Această perioadă din Postul Paștelui este o ocazie de curățire sufletească, de împăcare cu Dumnezeu și cu semenii, de descifrare a misterului mântuirii pentru fiecare credincios în parte.

Săptămâna Patimilor se mai numește și Săptămâna Deniilor, deoarece la biserică au loc slujbe în fiecare zi a săptămânii. Încă de la începuturile creștinismului, deniile au fost considerate mărețe și sfinte și încep să se citească chiar din seara de Florii. Acestea sunt, de fapt, slujbe de priveghere care se săvârșesc doar în săptămânile a cincea și a șaptea ale Postului Paștilor.

Săptămâna Mare are o profundă semnificație duhovnicească, fiind un timp de rugăciune intensă, postire aspră, căință sinceră și pregătire spirituală pentru marea sărbătoare a Paștelui.

Recomandări

Nati Meir rămâne în pușcărie. Lista escrocheriilor făptuite de afaceristul israelian care se visa președintele României

Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Patimilor

Fiind o perioadă cu o puternică încărcătură spirituală și religioasă, în Săptămâna Mare, credincioșii respectă o serie de obiceiuri și tradiții, unele indicate de Biserică, altele moștenite din bătrâni.

Unele dintre tradițiile și obiceurile vechi din Săptămâna Patimilor se mai țin și în zilele noastre, cea mai cunoscută fiind vopsitul ouălelor. Altele sunt considerate mai puțin importante și fiecare alege dacă le respectă și când este potrivit să țină cont de ele.

În fiecare zi din Săptămâna Patimilor la biserică se țin slujbe speciale, numite denii și predici pentru curățenie sufletească și iertare de păcate. În Săptămâna Patimilor, e bine ca toți credincioșii să ierte și să se împace cu toți cei cu care au fost în dușmănie.

Tradiții în Lunea Mare din Săptămâna Patimilor

Lunea Mare este considerată ca fiind prima zi a Patimilor lui Iisus și urmează după Duminica Floriilor. În Biserică, preotul aduce în față icoana tânărului Iosif, care a fost vândut de frații săi în Egipt. La Liturghie se citește istoria vieții acestuia, deoarece amintește de felul în care Mântuitorul a fost vândut de Iuda.

În Lunea Mare, în mod tradițional începe curățenia de Paște: se scoate totul la aerisit, se spală rufe, se calcă și se fac reparațiile necesare prin casă.

Recomandări

Donald Trump se laudă că a convins și Rusia, și Ucraina să semneze acordul de pace și vrea o întâlnire între Putin și Zelenski

Se spune că această curățenie din Săptămâna Mare se face ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruieşte şi se spală totul. „Să nu te prindă Paştele în necurăţenie, că te blesteamă casa!”

Tradiții și obiceiuri în Marțea Mare din Săptămâna Patimilor

În Marțea Mare, potrivit tradiției din Săptămâna Patimilor se aspiră, se dă cu mătura, se spală geamuri și se fac treburile grele pe lângă casă.

Marțea Mare sau Marțea Seacă, cum mai este cunoscută, este ziua în care Iisus le-a povestit celor 12 ucenici ai săi două parabole: Cea a celor 10 fecioare și a talanților. La Liturghie, preotul citește Pilda celor 10 fecioare.

Tradiții în Miercurea Mare

A patra zi a Săptămânii Patimilor, Miercurea Mare, este cea în care se amintește momentul în care Maria Magdalena i-a spălat lui Iisus picioarele cu propriile lacrimi, în semn de căință, în timp ce se afla în casa lui Iosif cel Lepros. Tot miercuri este și ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus fariseilor pentru 30 de arginți.

În Miercurea Mare, se ţine post aspru și chiar negru, mai ales pentru cei care nu au reușit să facă asta până acum. Se pregătesc haine noi, se prepară anumite bucate pentru festinul pascal și se pregătesc ouăle care urmează a fi încondeiate în Joia Mare.

Recomandări

Înalta Curte a anulat decizia judecătorului Curții de Apel Ploiești de suspendare a hotărârii CCR privind alegerile din 2024. Principalele reacții

În Joia Mare se vopsesc ouăle

Oamenii merg la biserică la Denia celor 12 Evanghelii, în care sunt amintite spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina cea de taină la care s-a instituit taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei care voiau să-l ucidă.

În cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se vopsesc ouăle și în care credincioșii se împărtășesc, după ce s-au spovedit. Culoarea roşie este însă cea mai folosită deoarece reprezintă sângele lui Iisus Hristos, răstignit pe cruce, pentru mântuirea omenirii.

Tradiţia populară spune că ouăle vopsite în Joia Mare şi mâncate de Paşte apară de suferinţe şi necaz, iar coaja lor, îngropată în pământul păşunilor, apără vitele de deochi şi de năpastă.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, iar femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe. În după-amiaza Joii Mari se fac cele mai importante copturi de Paște: pasca, cozonacii și babele coapte în forme speciale de ceramică. Cea mai importantă, pasca, se face din faină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sita deasă, și are, în mod tradițional, forma rotundă.

În Vinerea Mare se ține post negru

Vinerea Mare este una dintre cele mai importante zile pentru creștini. Este ziua în care Iisus a murit pentru păcate și a suferit patimi cumplite. În Vinerea Mare este bine să se țină post negru, în aminitirea patimilor lui Iisus.

Cei care nu pot ține post, nu trebuie totuși să mănânce urzici și nici să pună oțet în mâncare, pentru că lui Iisus I s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit. În această zi, gospodinele nu roșesc ouă.

În Vinerea Mare, agricultorii nu trebuie să lucreze sau să semene nimic pe câmp pentru că nu va crește Potrivit unor tradiții și obiceiurilor, în Vinerea Mare se spune că nu e bine să coși, să speli și nici să faci curățenie.

În unele zone se afumă cu tămâie pomii pentru a fi feriți de animale sălbatice, boli sau dăunători.

Sâmbăta Mare din Săptămâna Patimilor

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștelui, când femeile pregatăesc ultimele mâncăruri, termină curățenia și pregătesc hainele noi pentru zilele de sărbătoare.

La miezul nopții, de Învierea Domnului, preotul cheamă credincioșii să ia lumină, spunând: “veniți să luați Lumină!”. Aceştia aprind lumânări şi transmit, mai departe, lumina, până când toată lumea are lumânările aprinse în mână.

Totodată, tradiţia mai spune că este bine ca lumânarea de la Înviere să nu fie stinsă până acasă, unde, de asemena, creştinii obişnuiesc să înconjoare casa de trei ori pentru a-l îndepărta pe cel rău.

Rugăciune pentru Săptămâna Patimilor

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.

Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici.

Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.

Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine.

Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”

Sursă foto – Shutterstock.com

Urmărește-ne pe Google News