Ideologia tradiționalismului s-a cristalizat în jurul revistei Gândirea, care a apărut în perioada 1921 – iunie 1944. O orientară literară care a făcut referire la folclor și etnografie, dar și la civilizația rurală în tematica operelor literare, concomitent cu respingerea culturii urbane moderne.
Cuprins:
Despre tradiționalism
Tradiționalismul este un curent cultural apărut de la începutul secolului al XX-lea, care promovează tradiția și este perceput ca o însumare a valorilor arhaice, tradiționale.
Tradiționalismul românesc cuprinde trei curente literare înrudite prin apropierea de tradiția rurală și diferite prin modul în care această apropiere se realizează și anume: sămănătorismul, poporanismul și gândirismul.
În ortodoxie, tradiționalismul românesc capătă expresia românism militant, elită apărătoare și paternală, antimaterialism.
Tradiționalismul – trăsături
- Tema predominantă a curentului literar este cea a întoarcerii în trecut.
- Se pune accentul pe efemeritatea ființei umane și pe ciclicitatea existenței.
- În tradiționalism, satul este văzut ca un topos sacru al realităților primordiale.
- Istoria, dar și folclorul sunt văzute ca principale surse de inspirație.
- Reconcilierea cu universul natural prin regăsirea tiparelor universului arhaic este o caracteristică esențială a curentului.
- Spaima de civilizația citadină, văzută ca o sursă a degradării morale.
- Cultivarea aspectelor tradiționale precum sărbători, costume, muzică, gastronomie, obiceiuri, în opoziție cu cele străine.
- Tipologia preferată a tradiționalismului este ciobanul, călugărul, preotul, răzeșul sau haiducul.
Tradiționalismul – reprezentanți
- Vasile Voiculescu – Opere: „În grădina Ghetsemani”, „Luminătorul”;
- Ion Pillat – Opere: „Aci sosi pe vremuri”, „În vie”, „Copil de odinioară”, „Lumină iarnă”, „Casa amintirii”, „Castanul cel mare”;
- Lucian Blaga;
- Mihail Sadoveanu;
- Tudor Vianu;
- Adrian Maniu;
- Aron Cotruș;
- Mateiu Caragiale;
- Nichifor Crainic;
- Cezar Petrescu.
Principiile tradiționalismului au fost susținute și de gruparea revistei Viața Românească, ediția de Iași, în 1906, după care la București între 1920 – 1935.
Particularitățile poeziei tradiționaliste
- Se construiește o viziune poetică pe repere ale unui univers existențial rustic. Exemplu: plai natal, spațiu imaginar, natură umanizată.
- Idealizarea modelului existențial arhaic;
- Idealizarea modelului uman rustic;
- Tonalitatea afectivă dominantă precum fiorul religios;
- Prezența unor simboluri selectate din planul naturii și al reprezentărilor biblice;
- Limbajul poetic bogat în arhaisme, regionalisme și termeni religioși;
- Model de versificație clasic;
- Tipologia poeziei tradiționaliste – lirica religioasă.
Particularitățile prozei tradiționaliste
- Este cultivată proza de observație socială și de problematică morală;
- Temele au o dominanță morală în mod frecvent;
- Narațiune heterodiegetică, la persoana a III-a, narator omniscient;
- Perspectiva narativă unilaterală;
- Construcție narativă închisă.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!