Ulei de floarea-soarelui – proprietăţi, beneficii, utilizări, precauţii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Uleiul de floarea-soarelui reprezintă una dintre cele mai populare grăsimi vegetale folosite la nivel mondial, fiind prezent atât în bucătăriile domestice, cât și în industria alimentară de mare capacitate. În ultimii ani, dincolo de rolul său culinar, acest ulei a devenit subiect de interes pentru specialiștii în nutriție, care analizează atât beneficiile, cât și limitele consumului său frecvent.
Cuprins:
- Ce este uleiul de floarea-soarelui
- Cum se obține uleiul de floarea-soarelui
- Tipuri de ulei de floarea-soarelui
- Valori nutriționale ale uleiului de floarea-soarelui
- Beneficii ale uleiului de floarea-soarelui
- Ce efecte negative poate avea uleiul de floarea-soarelui
- Ce trebuie să știi înainte de a consuma ulei de floarea-soarelui
Ce este uleiul de floarea-soarelui
Obținut prin presarea semințelor plantei Helianthus annuus, uleiul de floarea-soarelui este un ulei de gătit comun și ieftin, care se folosește și pe post de ingredient în industria alimentară. Datorită prețului scăzut, disponibilității ridicate și gustului relativ neutru, atât gospodinele, cât și restaurantele îl folosesc frecvent pentru prăjit și călit alimente, dar este utilizat și în gustările ambalate sau în mesele preparate.
Deoarece grăsimile cresc palatabilitatea unor produse (cât de plăcut și acceptat este pentru consum) precum chipsurile, stimulând centrii de recompensă din creier și determinând un consum mai mare.
Floarea-soarelui cultivată pentru extragerea uleiului reprezintă o cultură agricolă majoră la nivel mondial, ce reprezintă peste 20% din producția globală de uleiuri vegetale. Pe lângă utilizarea directă în alimentație, uleiul de floarea-soarelui este valorificat și în alte domenii, de la producția de biodiesel, până la formulele cosmetice sau farmaceutice, unde este folosit ca excipient sau ca ingredient hidratant.
Cum se obține uleiul de floarea-soarelui
Încă din anul 1590, populațiile indigene din cele două Americi și din alte comunități produceau uleiul de floarea-soarelui în cantități mici, prin măcinarea și presarea semințelor. Această formă neprocesată sau virgină a uleiului era folosită în bucătărie, dar și ca balsam pentru păr și pentru piele ori ca ingredient medicinal.
Prima producție comercială de ulei de floarea-soarelui a avut loc în Rusia, la începutul secolului al XIX-lea, moment care a marcat începutul consumului pe scară largă al acestui produs. Pe măsură ce producția a devenit importantă din punct de vedere economic în Europa și în restul lumii, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, fermierii și inventatorii au recurs la tehnici de selecție și la inovații tehnologice pentru a crește randamentul de ulei obținut din semințe, notează zeroacre.com.
Procesul industrial modern de extracție a uleiului de floarea-soarelui presupune mai multe etape, și anume:
- semințele sunt curățate, decorticate și măcinate de utilaje speciale, obținându-se o făină grosieră;
- această făină este încălzită și introdusă într-o presă mecanică extrem de puternică pentru a extrage cât mai mult ulei posibil;
- turta rămasă după presare este tratată cu un solvent volatil, de regulă hexan, pentru a dizolva și extrage uleiul rămas; solventul este ulterior evaporat sau fiert, apoi colectat pentru reutilizare;
- uleiul extras este rafinat pentru a i se elimina culoarea, mirosul și gustul amar, apoi este încălzit și la final amestecat cu hidroxid de sodiu sau cu carbonat de sodiu, formându-se un amestec de tip săpun ce conține impurități. Uleiul rămas este separat prin centrifugare;
- în sfârșit, uleiul este tratat cu abur sau acid, degumat, decolorat, filtrat și dezodorizat prin expunere la temperaturi extrem de ridicate, cuprinse între 227 și 1.363°C, după care este ambalat pentru transport și comercializare.
Tipuri de ulei de floarea-soarelui
În momentul de față, există patru tipuri de ulei de floarea-soarelui, în funcție de tipul de grăsime din care este compus, dar și de modul în care a fost produs. Toate aceste tipuri sunt obținute din semințe selecționate pentru compoziții diferite de acizi grași, după cum urmează:
- cu conținut ridicat de acid linoleic (68%)
- cu conținut mediu de acid oleic (varianta NuSun, 65% acid oleic)
- cu conținut ridicat de acid oleic (82%)
- cu conținut ridicat de acid stearic și oleic (varianta Nutrisun, 72% acid oleic, 18% acid stearic).
Acidul linoleic, cunoscut și sub denumirea de omega-6, este un acid gras polinesaturat cu două legături duble în structura sa moleculară, în timp ce acidul oleic, sau omega-9, este un acid gras mononesaturat, cu o singură legătură dublă. Aceste caracteristici fac ca ambele tipuri de acizi să rămână lichide la temperatura camerei.
Atât acidul linoleic, cât și cel oleic reprezintă surse de energie pentru organism și contribuie la menținerea structurii celulare și a țesuturilor, însă reacționează diferit la căldură în procesul de gătit, motiv pentru care pot avea diverse efecte asupra sănătății.
Varianta cu conținut ridicat de acid stearic și oleic (Nutrisun) conține și acid stearic, un acid gras saturat, solid la temperatura camerei, cu aplicații culinare diferite. Acest tip de ulei de floarea-soarelui nu este destinat gătitului casnic, ci este folosit, de regulă, în alimente ambalate, înghețată, ciocolată și în procesele industriale de prăjire.
Valori nutriționale ale uleiului de floarea-soarelui
Toate tipurile de ulei de floarea-soarelui sunt compuse 100% din grăsimi și conțin vitamina E, un nutrient liposolubil care protejează celulele de deteriorarea asociată vârstei. Aceste uleiuri nu conțin proteine, carbohidrați, colesterol sau sodiu.
Pentru o porție de o lingură (15 ml), diferențele principale de compoziție în acizi grași, între cele trei tipuri de ulei de floarea-soarelui utilizate în gătitul casnic, sunt următoarele: uleiul cu conținut ridicat de acid linoleic are 120 de calorii, 14 grame de grăsimi totale, dintre care 1 g saturate, 3 g mononesaturate și 9 g polinesaturate. Varianta cu conținut mediu de acid oleic (NuSun) are aceleași valori calorice și de grăsimi totale, dar 8 g mononesaturate și 4 g polinesaturate, în timp ce varianta cu conținut ridicat de acid oleic păstrează aceleași valori generale, având însă 11 g de grăsimi mononesaturate și doar 0,5 g polinesaturate.
Beneficii ale uleiului de floarea-soarelui
Beneficiile atribuite uleiului de floarea-soarelui sunt asociate exclusiv variantelor bogate în acid oleic, în special celor cu un conținut de 80% sau chiar peste. Unele cercetări sugerează că o dietă bogată în acizi grași mononesaturați, precum acidul oleic, ar putea contribui la reducerea nivelului de colesterol și, implicit, a riscului de boli cardiovasculare.
Un studiu realizat pe un eșantion de 15 adulți sănătoși a arătat că persoanele care au urmat timp de 10 săptămâni o dietă bogată în ulei de floarea-soarelui cu conținut ridicat de acid oleic au înregistrat niveluri semnificativ mai scăzute ale colesterolului LDL („rău”) și ale trigliceridelor, comparativ cu cei care au consumat o cantitate similară de grăsimi saturate.
Un alt studiu, desfășurat pe 24 de persoane care aveau valori ridicate ale lipidelor din sânge, a relevat că o dietă bazată pe acest tip de ulei, întinsă pe opt săptămâni, a dus la creșteri semnificative ale colesterolului HDL („bun”), comparativ cu o dietă lipsită de ulei de floarea-soarelui, potrivit healthline.com.
Astfel, acest tip de ulei poate fi etichetat ca aliment care poate contribui la reducerea riscului de boli cardiovasculare când înlocuiește grăsimile saturate. totuși, dovezile privind beneficiile sale pentru sănătatea inimii rămân neconcludente, fiind necesare cercetări suplimentare.
Ce efecte negative poate avea uleiul de floarea-soarelui
Specialiștii atrag atenția asupra unor posibile efecte negative pe care le poate avea asupra sănătății un consum excesiv de ulei de floarea-soarelui, mai ales când este expus la temperaturi ridicate. Iată care sunt acestea:
Conținut ridicat de omega-6. Variantele care nu sunt bogate în acid oleic conțin cantități mai mari de acid linoleic, respectiv omega-6. Uleiul cu conținut mediu de acid oleic (NuSun) are o concentrație de 15-35% acid linoleic. Deși omega-6 este un acid gras esențial, pe care organismul trebuie să îl obțină din alimentație, există îngrijorări legate de faptul că un consum excesiv poate favoriza inflamația.
Acest lucru se datorează faptului că acidul linoleic este transformat în acid arahidonic, din care pot rezulta compuși cu efect inflamator. Supraconsumul de acid linoleic din uleiurile vegetale, combinat cu un aport redus de acizi grași omega-3, cu efect antiinflamator poate genera efecte negative asupra sănătății. Studiile pe animale sugerează că acidul arahidonic rezultat din omega-6 poate crește markerii inflamatori și poate favoriza creșterea în greutate și obezitatea.
Oxidare și aldehide. Un alt aspect negativ este eliberarea unor compuși potențial toxici atunci când uleiul este expus în mod repetat la temperaturi de 180°C, precum în cazul prăjirii în baie de ulei. Uleiul de floarea-soarelui este des folosit la gătitul la temperaturi ridicate, având un punct de fum ridicat (~227°C), adică temperatura la care începe să fumege și să se descompună, dar un punct de fum ridicat nu garantează și stabilitatea uleiului la căldură.
Un studiu a arătat că, dintre uleiurile vegetale testate în trei metode diferite de prăjire, cel de floarea-soarelui a eliberat cea mai mare cantitate de aldehide în vaporii de gătit. Aldehidele sunt compuși toxici ce pot afecta ADN-ul și celulele, contribuind la apariția unor afecțiuni precum bolile cardiovasculare și Alzheimer. Cu cât uleiul de floarea-soarelui este expus mai mult timp la căldură, cu atât eliberează mai multe aldehide. De aceea, metodele de gătit la foc mic sunt mai sigure. Dintre toate variantele, uleiul cu conținut ridicat de acid oleic este cel mai stabil când este folosit la prăjit sau gătit la temperaturi ridicate.
Ce trebuie să știi înainte de a consuma ulei de floarea-soarelui
Consumul alimentar al uleiului de floarea-soarelui este considerat sigur, acesta regăsindu-se în mod obișnuit în dieta zilnică. În schimb, folosirea lui ca apă de gură rămâne o zonă puțin explorată din punct de vedere științific, neexistând suficiente dovezi care să confirme siguranța acestei practici sau eventualele efecte secundare pe care le-ar putea avea.
Pe piele, acest ulei poate fi aplicat fără riscuri semnificative pe o durată de până la șase săptămâni, iar în cazul copiilor, această perioadă se extinde la circa două luni. Aceeași precauție privind lipsa datelor suficiente se aplică și administrării orale la copii, în cantități mai mari decât cele alimentare, cu rol de remediu.
Pentru femeile însărcinate sau pentru cele care alăptează, uleiul de floarea-soarelui este o alegere sigură atât timp cât este consumat în cantitățile obișnuite din alimentație. Dincolo de acest prag, informațiile disponibile sunt insuficiente pentru a garanta siguranța sa, motiv pentru care specialiștii recomandă respectarea dozelor uzuale din dietă, conform web.md.
Cei care suferă de alergie la ambrozie ar trebui să fie atenți, deoarece uleiul de floarea-soarelui poate declanșa reacții alergice la cei sensibili la familia de plante Asteraceae, din care mai fac parte, alături de ambrozie, crizantemele, gălbenelele sau margaretele.
Nu în ultimul rând, persoanele cu diabet ar trebui să monitorizeze cu atenție consumul acestui ulei, deoarece o dietă bogată în acest produs poate influența nivelul insulinei și al glicemiei à jeun (pe „nemâncate”), dar și concentrația grăsimilor din sânge după masă, factori care pot crește riscul de ateroscleroză la persoanele cu diabet de tip 2.
Vezi şi ce beneficii are uleiul de măsline!
