Un „megatsunami” de 500 de metri a măturat totul în cale după prăbușirea unui versant în Alaska

64 de milioane de metri cubi de rocă s-au desprins

Tracy Arm Fjord este un braț de mare maiestuos, cuibărit în sud-estul Alaskăi. În luna august a anului trecut, liniștea care domnește de obicei acolo a fost spulberată de un vacarm de nedescris, relatează publicația Slate.

În mai puțin de șaizeci de secunde, aproape 64 de milioane de metri cubi de rocă s-au desprins de pe flancurile muntelui pentru a se prăbuși în apele întunecate ale fiordului. Pentru a vă face o idee, este ca și cum s-ar arunca simultan 24 de piramide din Gizeh într-o cuvă uriașă.

Impactul a fost de o violență nemaiîntâlnită. Dislocarea imediată a apei a generat un megatsunami, care s-a ridicat la aproape 500 de metri înălțime – o coloană de apă mult mai înaltă decât Turnul Eiffel.

„Știm că au existat oameni care au fost foarte aproape de a se afla în locul nepotrivit”, mărturisește Bretwood Higman, un geolog local care s-a deplasat la fața locului la scurt timp după eveniment.

Încălzirea globală e de vină

Într-o analiză recentă preluată de BBC, cercetătorii indică un vinovat deja mult prea familiar: încălzirea globală. Până de curând, ghețarii masivi serveau drept sprijin natural pentru aceste faleze amețitoare.

Retrăgându-se sub efectul căldurii, gheața a lăsat în urmă pereți de stâncă dezgoliți, fără nicio susținere. „În trecut, ghețarul ajuta la menținerea acelei secțiuni de rocă”, explică Dr. Stephen Hicks, de la University College din Londra. Fără soclul său înghețat, muntele sfârșește prin a se prăbuși iremediabil sub propria greutate.

Dramă evitată la limită

Miracolul – pentru că putem vorbi despre unul – ține de momentul în care s-a produs accidentul. Prăbușirea a avut loc la primele ore ale dimineții, când fiordul era încă pustiu.

Dacă acest zid de apă s-ar fi ridicat câteva ore mai târziu, ar fi intersectat ruta uriașelor nave de croazieră care se aventurează zilnic cât mai aproape de ghețari pentru a le oferi turiștilor un spectacol grandios. Drama a fost evitată la limită, însă experții trag un semnal de alarmă, deoarece este inevitabil ca un astfel de eveniment să se repete.

Astăzi, urmele valului sunt încă vizibile în fiord. Crângurile de pe mai multe insulițe au fost măturate, iar copacii au fost împrăștiați pe maluri. Pentru Bretwood Higman, frecvența acestui tip de eveniment va exploda.

„În acest moment, sunt convins că aceste riscuri cresc în mod semnificativ, fiind probabil de zece ori mai frecvente decât în urmă cu câteva decenii”, asigură el. Alaska, cu reliefurile sale abrupte, devine laboratorul în aer liber al unei naturi în plină mișcare.

Energie concentrată pe câțiva kilometri

„Acest fenomen de megatsunami diferă radical de tsunami-urile oceanice pe care le cunoaștem, cum a fost cel din 2011 din Japonia. În acest caz, valul este localizat, însă energia sa este concentrată pe câțiva kilometri, având o forță de impact multiplicată. Acest pericol obligă astăzi sectorul turismului să își regândească total itinerariile în Marele Nord”, spune cercetătorul.

Oamenii de știință fac acum apel la o monitorizare sporită și generalizată a zonelor de risc. Nu mai este vorba doar despre a contempla topirea ghețurilor, ci despre cartografierea fiecărei faleze care ar putea să se prăbușească. În timp ce ochii întregii lumi sunt ațintiți asupra oceanelor care cresc, s-ar putea ca vârfurile munților să fie cele care ne vor reaminti primele de urgența de a acționa asupra impactului nostru climatic.

Secțiunea „Schimbări climatice” este susținută de European Climate Foundation. ECF nu a fost implicată în niciun fel în procesul editorial și nu este responsabilă pentru punctele de vedere exprimate în textele apărute în cadrul secțiunii.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE