Vrei să te muţi de-acasă? Mergi la facultate în alt oraş

Cum au procedat ei

Daniel, 19 ani:

“Eu sunt din Buşteni şi am scăpat de cicălelile părinţilor. M-am mutat cu chirie de astă-vară.

N-a fost foarte greu să-i conving, pentru că facultatea e un pretext foarte bun pentru cei care sunt din provincie.

Dacă aş fi avut facultatea aproape de casă, cred că nu m-ar fi lăsat încă singur”.

Anca, 19 ani:

“Am început deja tratativele cu părinţii, dar se lasă destul de greu convinşi. Noi mai avem un apartament şi aş vrea să mă mut acolo cu cea mai bună prietenă a mea.

Dacă nu reuşesc să găsesc argumentele necesare să-i conving, îmi voi căuta serios de lucru, să mă angajez. Când voi avea salariul meu, poate vor fi şi ei mai încrezători”.

Ana, 19 ani:

“Îmi caut deja de lucru şi de îndată ce o să am banii mei şi o să-mi permit să mă întreţin singură, o să plec de acasă şi o să mă mut cu cea mai bună prietenă a mea.

Sunt majoră şi cred că a venit vremea să nu mai dau explicaţii nimănui la ce oră plec sau la ce oră mă întorc acasă ori ce fac în timpul meu liber”.

Răzvan, 19 ani:

“Chiar mă gândeam să le propun părinţilor să mă mut singur. Am argumente destul de puternice, la care cred că nu vor avea de obiectat: eu sunt din Otopeni şi trebuie să fac naveta la Bucureşti, ca să vin la facultate.

Uneori, seara nu am cu ce să ajung acasă, pentru că nu circulă autobuzele, iar taxiul e destul de scump şi nu-mi permit”.

Alexandru, 18 ani:

“Eu am trecut prin asta, le-am spus alor mei că am crescut, chiar dacă le e greu să recunoască, şi că am nevoie de intimitate.

Părinţi mei sunt mai moderni, au fost destul de înţelegători când am vorbit cu ei şi mi-au promis că mă vor lăsa să mă mut de acasă după ce o să dau examenul de bacalaureat”.

Vladimir, 18 ani:

“În cazul meu n-a fost prea greu. Le-am spus pur şi simplu că m-am obişnuit să stau singur, de când au fost ei plecaţi o vreme în străinătate, iar eu am rămas cu bunicii, aşa că aş vrea să-mi caut o locuinţă cu chirie.

La început n-au fost foarte încântaţi, dar când au văzut că insist, m-au lăsat să fac ce vreau”.

Adrian, 20 de ani:

“Chiar dacă părinţii sunt din Bucureşti, am vrut să am intimitate, aşa că i-am rugat să mă lase să mă mut singur. Condiţiile lor au fost ca mai întâi să termin liceul şi să mă înscriu la facultate, dacă vreau să-mi iau viaţa în piept. În plus, trebuie să merg să-i văd destul de des.

În cele din urmă, m-am mutat cu chirie şi locuiesc împreună cu nişte prieteni de mai bine de un an”.

SFATUL PSIHOLOGULUI

“Momentul ideal pentru părăsirea cuibului părintesc de către un tânăr este acela în care acesta se poate întreţine singur, atunci când are un venit stabil, care să-i permită să-şi asigure un trai decent”, ne-a spus Loredana Ionaşcu, psiholog la Clinica TerapiaM.

Iată şi câteva sfaturi pe care specialista le dă adolescenţilor:

• înainte de toate, fiţi hotărâţi asupra deciziei luate şi siguri că vă veţi descurca;
• vorbiţi-le părinţilor despre nevoia de independenţă şi intimitate;
• promiteţi-le că îi veţi vizita destul de des şi ţineţi-vă de cuvânt;
• vorbiţi-le despre faptul că a sta singuri vă va face mult mai responsabili;
• faceţi o înţelegere cu părinţii prin care vă obligaţi ca timp de câteva luni, înainte de a vă muta, să vă purtaţi singuri de grijă (asigurându-vă integral traiul, inclusiv partea voastră de plată a utilităţilor în casă).

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE