Bun, punem cazul că Trump e dement, restul lumii ce scuză are?!  

La români se omoară copiii între ei, scot cuțitul și se spintecă, plănuiesc omorurile, îngroapă victimele, parcă suntem în Fargo. 

În Iran continuă tragedia istorică (o foarte bună analiză găsiți pe substack-ul lui Kasparov – The Next Move, cu perspective multiple, din Palestina până în Yemen, și din Siria până în Ucraina, o  treabă serioasă). Dar parcă mai ai loc să te gândești la ceva când te confrunți cu această gaură neagră care e portocaliul! 

Căci după doar un an cu noul Trump (care nu e așa diferit de vechiul portocaliu), predictibilitatea a fost înlocuită de haos, democrația de tantrum, coerența de delir. Statele Unite ale Americii sunt într-un declin colosal. Și lumea toată fierbe, cu regele nebun pe tron. E rușinos și e periculos. Epoca noastră a fost deja compromisă de această întâlnire a circului cu ospiciul.

Bun, punem, deci, cazul că Trump e imbecil și dement, dar restul lumii ce scuză are?! Germania ce scuză are, când se fofilează? Marea Britanie ce scuză are când nu tranșează cu curaj problema euroatlantică? Uite, chiar și ochelaristul Macron dă semne că Franța n-a murit.

Și Nicușor al nostru pe unde e? Unde să fie? Ascuns sub lampadar în birou, la Cotroceni, unde s-a pitit și când l-a vizitat fantoma lui Iliescu.

Până și Ceaușescu a avut curajul său istoric, în august 1968, când cu Primăvara de la Praga. Și Ceaușescu măcar a mimat opoziția la Brejnev, n-a stat ghiocel. Și Ceaușescu era un dictator sinistru. Dar uite că…

Pe Nicușor pare că l-au uitat pădurarii într-un colț pe etajeră, ca într-un șlagăr al doamnei Mirabela Dauer.

Cât despre auriferi, ei sunt pe treapta cea mai de jos a servilismului și acești patrioți închipuiți ar fi primii care ar da cu drag Transilvania domnului Orban, prietenul domnului Trump, da, șefu, să trăiți, se poate, poftiți…

România e răstignită între lașitate și oportunism catastrofal și imoral. Nu așa a fost mereu? Unde sunt coloanele vertebrale din țara asta? Unde să fie, nene?! Nu sunt. Și mai e și Predoiu la interne, sigur, mersi de întrebare. Zburdă criminalii, aleargă fericiți în libertate, în pasul ștrengarului. 

Penitenciarul în aer liber care e România, colonia asta penitenciară în care specialii și hoții fură fără să se sature vreodată și oamenii cinstiți sunt luați de proști și îndură ca vitele la jug sub tăietorul bolojalnic, mai stă cât de cât în picioare, dar doar pe timp de pace și prosperitate economică. 

Fără Europa, din România nu rămâne nici căciula lui Gerula. Acum ar trebui să avem oameni de stat, dar de unde, dacă nu s-au produs decât oameni de stat degeaba la stat sau plecați la portofele, portofele, după buget, coane Fănică?! 

Suntem nicăieri și mai avea dreptate și bunul rege Ferdinand când îi reproșa lui Ionel Brătianu că prea e cu luntrea în mai multe cururi, vorba aceea… Asta e situația, asta ne e nația! Și Bolojan taie, taie înainte, dar niciodată, nici măcar o singură dată, de unde trebuie.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.