Ce fel de președinte e Nicușor?

Până acum, Nicușor pare un președinte de nota șapte. Departe de olimpicul internațional la matematică. Dar în niciun caz catastrofa care ar fi fost, neîndoielnic, Simion, care în tot ce spune e un ecou al Moscovei.

Nicușor a arătat, în campanie, că știe, totuși, și cu harneala, cu „marketingul”, a mințit fără să clipească la faza cu TVA. Știa prea bine că nu se poate fără creșterea TVA, și acum continuă să susțină că era posibil să scoți țara din rahatul în care a lăsat-o epoca Iohannis-Cîțu-Ciucă-Ciolacu și fără creșterea TVA. Astea sunt însă baliverne.

E încăpățânat ca un catâr și n-a învățat să spună ceea ce până și Postelnicu a știut să zică. A greșit în campanie și o ține langa.

Totodată e suficient de curajos, în felul său ezitant dă și el lovituri. Nu s-a lăsat călcat în picioare întru totul nici de PSD, nici de „Justiție”, domeniul cel mai scăpat de sub control din țara românească.

Jovialul Nicușor, care pare un extraterestru ca Mister Bean, nu e un laș. Cine nu-i dă acest credit greșește grav. 

În al doilea rând, este un populist cu față umană. Merge cu low-cost-ul, ca un om oarecare, doar că președintele nu mai e chiar un om oarecare.

Nu am nimic împotriva smereniei, împotriva modestiei (singurul om politic din secolul XXI la care nu am obiecții este regretatul Pepe Mujica din Uruguay!) și nici măcar nu cred că o truchează. Așa e Nicușor.

Dar știe prea bine că e și bine să pozezi într-un om firesc. Exploatează, ca un maestru, aspectul. N-o să fie de ajuns.

După ce lumea se va obișnui cu ideea că nu e un Iohannis (și nu e!), va trebui să pună pe masă realizări concrete, nu doar faze de imagine.

Și deocamdată, mai mult n-are decât are. I-a pasat cartoful fierbinte lui Bolojan, care a făcut ce știe el să facă. Să taie încrâncenat, promițând, totodată, mântuirea bugetară de mâine. Altă harneală.

În al treilea rând, președintele chiar a fost adeseori aerian. Nu și-a impus puterea până acum și ultimele sale cărți tura asta ar putea fi numirile la șefia serviciilor secrete.

Dacă rămâne la fel de aerian, Nicușor nici nu va trebui să rămână în aer, ca Iohannis, pentru a nu mai conta în mod real.

Și va rămâne cu marea realizare de a nu fi fost Simion, deși în chestiunea legionarismului a arătat că a fost olimpic la matematică, dar la istorie e mai degrabă praf. Iar politica e treabă de istorie.

În al patrulea rând, Nicușor a dat semne reale de onestitate. Firește, nu e de ajuns pentru electoratul care s-a obișnuit să consume doar rahaturi și poziții scelerate pe rețelele sociale preferate ale inteligențelor fragile. În cheia greșită în care trăiește acest public, a fi onest înseamnă a fi prost.

În al cincilea rând, Nicușor se află într-o cursă pentru popularitate cu guvernul Bolojan. Pe care o va câștiga din noroc, fiindcă are Cabinetul Ilie de luat decizii profund nepopulare. De altfel, până acum cel mai mult în cariera lui Nicușor Dan a avut noroc.

Norocul, e drept, ține cu cei cu adevărat ambițioși. Iar ambiția nu se poate spune că i-a lipsit. Îi lipsește în schimb aplombul. Nu e un Băsescu (în ce a avut acesta bun). Din fericire, nu e un Băsescu nici în ce a avut marinarul mai rău.

Și riscă, tot mai clar, să ajungă un Constantinescu. Un președinte care nu va mai câștiga un al doilea mandat, tocmai pentru că de el s-au legat speranțe prea mari, nerealizabile.

Vorbim, totuși, de România și poporul român. Nu e răbdarea punctul nostru forte… 

În al șaselea rând, Nicușor a fost într-o poziție clară de zugzwang (un termen din șah) la faza cu Iliescu. S-ar traduce așa: era obligat să mute și orice ar fi mutat ar fi fost rău pentru el.

Dacă nu s-ar fi dus la catafalc, ar fi fost criticat. Dacă s-ar fi dus, iar ar fi fost criticat. Cred că a avut o poziționare morală. Legea nu-l obliga, la urma urmei, să participe.

Totodată, o mai bună înțelegere a funcției prezidențiale l-ar fi silit să meargă acolo, chiar și împotriva voinței sale.

De această dată însă, iată că busola morală a președintelui a funcționat, chiar dacă a acționat cum nu s-ar fi cuvenit să acționeze ca șef de stat.

Cât despre Iliescu… pe Iliescu trebuia să-l judece justiția, nu istoria!

De la istorie e bine să nu aștepți prea multe, mai ales de când a început epoca post-sapienșilor, și se renunță într-o veselie la gândire și memorie.

În al șaptelea rând, relația cu Republica Moldova e capitală. Iar aici Nicușor încearcă să fie jucător.

Republica Moldova o să fie următoarea țintă a Moscovei, la alegerile din toamnă. Lupta electorală pentru a deturna Moldova de la destinul ei european va fi atroce. Este deja.

Moldova trebuie apărată, altfel nu iese în veci de sub blestemul rusesc. Din acest punct de vedere, vizita privată a președintelui Dan în Moldova e un simbol puternic.

Pe de altă parte, nu se înfricoșează Putin, care chiar e un monstru, văzând un om normal cu un copil în cârcă privind căpițe de fân.

Normalitatea unor oameni politici precum Maia Sandu și Nicușor Dan, căci sunt normali, educați, firești, nu crescuți în laboratoarele KGB, e binevenită și trebuie salutată – salut, normalitate!

Din păcate, asta nu ne va transforma în Luxemburg și tot avem un retard istoric major, cu care trebuie să luptăm.

Totodată, ziceam, în mod tragic această normalitate e și profund insuficientă. Rusia trebuie oprită înainte să ajungă la Chișinău, așa că scena internațională zilele astea contează mult mai mult decât scenele festivalurilor în vogă la români.

Propun olecuță de atenție la ce contează, altfel adio muzică de dans, bun-venit marșuri funerare…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.