Fericiți cei născuți în Gabon!

De altfel, România nu e o democrație funcțională și în niciun caz nu e un stat de drept. Mai durează, ca în cazul Nobelului pentru literatură.

Abuzurile în formă continuată ale privilegiaților, ale specialilor din Rrromânistan sunt scandaloase, imorale și au o putere colosală de demoralizare a cetățeanului. Și apoi ne mirăm că-l seduc șarlatanii care citează din Biblie și Popeye Marinarul…

Extremismul politic a ieșit din gușa umflată a strâmbei justiții românești. Care s-a blindat cu foloase în ultimul sfert de secol, devenind cea mai importantă putere în statul român, la paritate cu pădurea, mama tuturor proștilor, dar și hoților de partid și de stat.

România e în halul mizerabil în care e pentru că justiția nu funcționează. Pentru că hoții sunt scăpați și spălați de jegoasa presă aservită. 

România nu are căi ferate (e o tortură să mergi cu trenul în România!), nu are suficiente autostrăzi, spitale și școli de secol XXI pentru că hoții nu suferă consecințele faptelor penale, iar recuperarea prejudiciilor e o glumă proastă ca un show televizat. Justiția e nosocomiala fruntașă a statului eșuat.

Această impunitate este dublată de o sfidare fără margini. O castă de intangibili cu nimic mai brează decât Securitatea tiranului Ceaușescu, cu care are de altfel numeroase puncte de intersecție – o intersecție importantă fiind securista Stănoiu, recent decedată, nu înainte de a fi consolidat nerușinarea de astăzi a sectei justițiarilor.

Nimic nu lipsește mai mult în țara românească decât dreptatea. Pe care  cine o împarte? Cum? Cui? Este absolut rușinoasă  evoluția justiției românești în ultimele decenii. O rușine istorică, posibilă doar într-o lume care și-a abandonat obrazul, coloana, mintea și inima.

România nu e o democrație funcțională pentru că nu are o populație educată. Eșecul sistemului de învățământ e garanția subdezvoltării intelectuale, morale și garanția retardului economic și istoric.

Din absența acestor doi piloni – educație și justiție – nu poate ieși decât o societate strâmbă, o lume debilă și vanghelizată în care prosperă onorabilul Nuțu Cămătaru și nespecialii, neesențialii sunt tocați mărunt-mărunt de „reformele” bolojalnice, după ce au fost buzunăriți vreme de decenii îndeosebi de „social-democrați”. 

Fericiți, deci, cei care s-au născut în Gabon sau nu s-au mai născut deloc… În România e loc doar pentru speciali și sisteme cu iz mafiot, bine organizate. De altfel, singurul lucru bine organizat din țara asta care e, la rigoare, o caricatură și o tragedie continuă. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE