Regulile jocului în capitalismul contemporan
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În Project Syndicate, Joseph E. Stiglitz (laureat Nobel pentru economie, profesor la Columbia University), José Antonio Ocampo (fost subsecretar general al Organizației Națiunilor Unite, de asemenea, profesor la Columbia University) și Jayati Ghosh (profesoară de economie la University of Massachusetts Amherst) au scris un articol plin de amărăciune: „A Tax Victory for Multinationals Over People” („O victorie fiscală a multinaționalelor împotriva oamenilor”).
Amărăciunea este dată de faptul că guvernele G7 (forumul informal al celor mai avansate economii ale lumii reunește șapte țări: Statele Unite ale Americii, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Japonia) au decis să pună interesele multinaționalelor în fața intereselor cetățenilor.
Cum? Prin exceptarea multinaționalelor americane de la impozitul minim global pe profit, convenit în 2021. Cu ceva ani în urmă, comunitatea internațională a recunoscut că mult prea multe companii globale nu plăteau partea lor corectă de taxe, iar unele/multe nu plăteau taxe în țara în care are loc activitatea economică.
Un acord complex din 2021, în cadrul OECD/G20 (OECD = Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică; G20 = forumul internațional care reunește cele 20 de economii cu cea mai mare dimensiune și cu cea mai rapidă creștere), cuprindea doi piloni - doar pilonul doi, un impozit minim global pe profit, a fost adoptat. Pilonul doi a fost o primă încercare de a asigura o rată minimă de impozitare de 15% asupra profiturilor multinaționalelor oriunde în lume. Se considera a fi un pas esențial ce poate pune capăt competiției fiscale dintre țări.
Estimările indicau faptul că impozitul minim prevăzut de acest pilon ar fi generat între 155 și 192 de miliarde de dolari anual în venituri suplimentare din impozitul pe profit la nivel global. „Într-o lume confruntată cu crize convergente precum inegalitatea, schimbările climatice și subfinanțarea serviciilor publice, a lăsa astfel de resurse importante nevalorificate este iresponsabil din punct de vedere financiar și moral inacceptabil”, scriau cei trei profesori în articolul menționat.
Dar totul pare că se năruie ca un castel de nisip. Iar decizia G7 de a excepta multinaționalele americane de la aceste reguli subminează proiectul în sine. Iar autorii subliniază cât se poate de clar: „Statelor Unite nu trebuie să li se permită să dicteze politica globală. Sunt puternice, dar reprezintă totuși mai puțin de 20% din PIB-ul global”.
Acum, dacă mutăm discuția pe România, ce observăm la noul guvern Bolojan, care tot clamează nu știu ce reformă a statului și a finanțelor publice?
Exact aceiași formulă: cetățenii sunt puși în urma intereselor multinaționalelor și a rețelelor clientelare de partid. Este un consens aproape unanim. Marile afaceri nu trebuie deranjate cu nimic. „Pleacă investitorii”, a devenit deja o placă uzată ce ni se pune în față ori de câte ori se vorbește în logica duală public versus privat. Este deja extenuant pentru cetățeni.
Oamenii au trecut prin mai multe tipuri de austerități; cea din vremea Convenției Democrate, departe în negura timpului, acum aproape 30 de ani, austeritatea lui Boc & Băsescu... Acum e rândul altui ardelean, Bolojan, să le aplice corecții financiare oamenilor obișnuiți. Important este să nu deranjăm marile afaceri, se supără investitorii, îți pun în desagă marile afaceri și pe-aci ți-e drumul!
La ofertă cu multinaționalele, se strecoară tiptil și clasa privilegiaților locali, parte a clasei conducătoare. Aceste elite politico-administrative, prin tot felul de inginerii și legislații cu autodedicație, și-au aranjat niște venituri suprarealiste. Se vorbește ireal de salarii de 10.000, 12.000 sau chiar 20.000 de euro pe lună. Sunt venituri extrem de mari și în țările dezvoltate din vestul Europei. Presa este plină de informații despre asemenea orgii financiare din banii publici.
Aceste venituri, denominate eronat salarii, în fond, niște privilegii feudale, dar fără responsabilitățile unui senior medieval, nu au fost, nu sunt și nu vor fi cu nimic deranjate. Ele merg mai departe în față, ca o navă înaintând în larg, E la nave va - cum zicea Fellini. Nava încărcată cu privilegiații sorții înaintează pe mai departe prin valurile modernității, încastrând și purtând pe mai departe inegalitățile obscene din societatea românească.
Și dacă multinaționalele și elitele compradore locale sunt exonerate de aceste responsabilități, cine rămâne în barca non-privilegiaților? Studenții, profesorii, bugetarii fără pile și proptele, în general lumea salariată, de la stat sau de la privat, nu contează. Vor crește taxele pentru cetățeni, va crește TVA? Că oamenii vor fi puși să plătească, asta nu mai e nicio noutate. Important este de văzut care va fi amploarea birului pe care-l pun noii zbiri ai administrației de la noi.
Se tot vorbește la infinit de reforma statului și de nu știu ce eficientizare economică. Vorbe-n vânt, pe care cetățenii nu dau doi bani. Atâta vreme cât în viziunea Curții Constituționale privilegiile și rentele sunt legal-constituționale și de neatins, iar pedepsirea pecuniară a salariaților este considerată perfect legală, cetățenii României vor trăi mereu cu ideea că totul este doar o înșelătorie, o escrocherie și nimic mai mult. Nu avem nevoie de cursuri care să ne spună ce rele sunt fascismele și dictaturile. Fascismul se construiește aici și acum, iar democrația se prăbușește sub propria-i neputință!
Foto: Hepta
MICAEL 01.07.2025, 15:58
În popor se spunea că „peștele se împuțește la cap, dar se curăță de la coadă”. Asta pare a fi și cu economia noastră, ca și a lumii în general. Bogații devin mai bogați deoarece nu plătesc corect dările la stat pentru drumuri, școli, spitale, apărare, etc, ca și pentru alimentarea cu toate utilitățile a țării și a fiecărei localități. De-a lungul istoriei fiecărei națiuni revoluțiile au fost determinate tocmai de faptul că unii, cei mai puțini, se îmbogățeau prin munca incorect plătită. De ce să ne mirăm că unele partide „populiste” obțin scoruri mari la scrutinele naționale și locale??? Adevărul ăsta e, la noi și în lume: „Bogații sunt tot mai bogați și săracii tot mai săraci”. Toți cei ajunși în funcții văd asta, dar nu pot să recunoască acest adevăr. Nimeni, nimeni din România, care primesc salarii de la buget, nu trebuie să adune venituri mai mari decât Președintele țării. Asta e cea mai ușoară măsură de luat, dar nu se vrea. Propun ca președintele să aibă 12 salarii minime. Atât
MICAEL 01.07.2025, 21:56
Da. Și de la acest salariu să se aprecieze celelalte, scăzându-le până la salariul minim pe economie 4.050 lei pentru cele 170 de ore muncite lunar.