Îi ajută Plaha pe moldoveni să voteze? De ce ne plac filmele cu mafioți și moguli

Vladimir Plahotniuc, personajul real, tocmai a fost extrădat din Grecia. Serialul „Plaha”, regizat de Igor Cobileanski, tocmai a cucerit internetul (lansat în august, cu episoade difuzate de atunci încoace), în ultima lună adunând pe youtube milioane de vizualizări. Coincidențele dau apă la moară, desigur, pentru tot felul de conspirații. Toată lumea are impresia că a reușit să arunce un ochi în adâncurile secrete ale puterii. 

Mie nu-mi pare decât un alt film, dintr-un milion, cu mafioți, politicieni corupți și restul ingredientelor. Se poate să fie și din cauză că nu recunosc precum un spectator moldovean tot felul de detalii, dar ceva-ceva e de spus și dacă nu știi contextul.

Regizorul Cobileanski a declarat că a urmărit să lanseze filmul înainte de alegeri pentru simplul fapt că publicul e mai sensibil la povești cu subiect politic în astfel de perioade. O explicație comercială care face mai mult decât o mie de conspirații. Să nu-i nedreptățim totuși nici pe conspiraționiști: toate par că se leagă.

Filmul e o investiție serioasă și pentru Republica Moldova, și pentru România. 1,5 milioane de dolari e bugetul declarat. Regizorul a refuzat oferta Ministerului Culturii din Moldova pentru preluarea drepturilor de difuzare pentru 120.000 de euro, tocmai ca să evite discuții politice.

Să începem însă chiar cu aceste bănuieli. Ca să fim conspiraționiști până la capăt, ar trebui să vedem pentru cine „trage” acest film, e el europenist sau pro-Rusia, cum îi place presei să împartă lumea? 

După 8 episoade, treaba e simplă, nu prea iese nimeni neșifonat. Desigur, sunt făcuți harcea-parcea comuniștii lui Voronin, dar și urmașii europeniști sunt prezentați ca niște creaturi manevrate de păpușarul Plaha. Revoltele din 2009, văzute ca eliberarea tinerilor de dominația comunistă, sunt prezentate în film ca niște manipulări ale mafiotului nostru. Nu e mult diferit de cum apare Revoluția din 89 românească în filmele autohtone (alea proaste), adică o „făcătură”, o „manevră”. 

Asta e problema generală cu filmele „politice” de public, toate uită de oameni, de mecanismele complicate care mișcă „poporul”, indiferent de diverși mari gușteri care se cred manipulatori-șefi. Plaha s-ar putea simți flatat uitându-se la film, o fi furat el un miliard, dar atâta carismă n-a avut niciodată.

Așadar, în „Plaha” își poate găsi motiv de vot orice moldovean, cu orice fel de simpatii. Ai acolo motive să te și enervezi pe români și europeni, ai motive să te enervezi și pe sfera influențată de ruși. Ca-n viața reală, de altfel. Statul român s-a băgat să facă el ordine europeană în Moldova încă de acum două decenii și tot ce-a reușit a fost să crească o pepinieră bine plătită de Plahotniuc, cel care și-a văzut de treburi liniștit: împreună cu alde Iulian Chifu (din tabăra Băsescu) sau Cristi Tabără (jurnalist care a reușit să-i facă una dintre cele mai grețoase emisiuni de periere mogulului). În film, cu excepția unui episod în care era șantajat sexual un oficial român (inspirat din fapte reale), România nu prea e prezentă, deși Plahotniuc n-ar fi rezistat și fără sprijin de aici. Să sperăm la noi povești, acum că mogulul în carne și oase e arestat.

Regizorul Cobilanski e și cel care a făcut „Umbre”, serialul cu mafioți românesc de la HBO. Ăla era cu mafiotul de cartier, și el puternic clișeizat. Problema cu astfel de filme, când sunt luate prea în serios, e că alimentează ideea greșită că lucrurile merg groaznic în lumea din cauza câte unui „malefic”. Plaha face de toate, trafic de femei, de droguri, e criminal, e perfid etc. Iar acolo unde ai un malefic prea pronunțat, ai și eroi prea eroi: jurnalista care planifică și mai diabolic răzbunarea. Dacă ar fi mai complex, n-am avea atâția spectatori, asta e. Sperăm să-și recupereze banii investitorii din publicitatea Google, că doar filmul e difuzat gratis pe Youtube de JurnalTV. Altfel, ”comercialul gratis” îi va înnebuni și mai mult pe conspiraționiști.

Nu neagă nimeni dezastrul din anii 90-2000, cruzimea primilor capitaliști, poveștile îngrozitoare din spațiul ex-URSS sau ex-comunist. Dar, dacă o ții doar într-un clișeu exotic despre mafioți estici, nu faci decât exerciții de auto-colonizare, dorința de a prezenta lumea așa cum o vede deja vestul, ca pe aventuri din Estul sălbatic.

„Plaha” e un fenomen binevenit, lumea mai vorbește rar despre filme, iar acest serial a deschis gustul de discuție, nici vorbă. Dar e doar un serial tip Netflix/HBO care nu e pe Netflix sau HBO (deocamdată), e făcut de pe poziții clișeu de „noi vedem cum toți sunt corupți, putrezi”, flatând spectatorul ingenuu, făcându-l să se simtă victimă totală și nevinovată a acestor malefici. E o viziune și românească, și moldovenească, și hollywoodiană care doar ne poate plictisi plăcut. 

Însă acest film nu te va lămuri nici cum să votezi în Moldova, nici cum să înțelegi istoria recentă, doar îți va gâdila orgoliul de „victimă a politicii”. Pericolul când vezi totul ca o „făcătură”, e să cazi victimă primei conspirații antidemocratice care-ți pică în mână. În România și aiurea, unul dintre motoarele extremismelor de dreapta e tocmai ecuația „toți ăia de sus sunt corupți, eu sunt curat”.

În loc de încheiere, aș spune că m-am simțit flatat ca spectator de banii și știința cheltuite pentru serial. Adică reconstituirea unor epoci, țoale, muzici plasate cu atenție, detaliile sunt tratate îngrijit. Mi-a amintit de serialul „Spy/Master”, făcut pentru HBO, care prezenta un soi de Pacepa hollywoodian. Numai că Spy/Master (Sădeanu, Peters – creatori, regizor: Cristopher Smith) e cu adevărat un eșec. Un eșec clișeistic despre războiul rece estic. Mori de de plictiseală de la atâta malefic, dar filmul e salvat de cravate, cămăși, rochii și actori/actrițe frumoși. „Plaha” e o idee mai deștept de atât și mai îndrăzneț prin referința la un mafiot care, iată, e plimbat în cătușe prin Europa.

Cum nu putem ști dacă adevăratul Plahotniuc se va apuca să le spună procurorilor povești și mai tari, ne putem mulțumi cu un serial onorabil în care fantasma mafiotului să ne țină de cald atunci când nu mai înțelegem nimic politic.

Foto: Profimedia

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.